Regiunea separatistă Transnistria

Regiunea separatistă Transnistria, o enclavă sovietică cu o majoritate pro-rusă, la inițiativa Moscovei, a fost atrasă de industria criptomonedelor în 2018, adoptând o lege despre care credea că îi va revitaliza economia șubredă. Acest teritoriu rebel a trăit de când și-a declarat independența în 1990, pentru a evita unirea cu România, datorită bunăvoinței Rusiei, care a furnizat gaze la un preț aproape de zero.

Acest cost redus a permis cetățenilor să plătească câțiva cenți pe lună pentru electricitate, companiilor să concureze în mod incorect în străinătate, iar conducătorilor autoproclamați să finanțeze bugetul. Cu toate acestea, decizia Ucrainei de a opri tranzitul gazului rusesc prin teritoriul său începând cu 1 ianuarie a acestui an a ruinat intențiile autorităților separatiste, care au fost forțate să închidă fermele de active digitale, deoarece a trebuit să suspende furnizarea de energie către industrie și să întrerupă livrările de încălzire și apă caldă timp de aproape o lună. „Utilizarea hidrocarburilor rusești ieftine pentru a obține venituri ilegale a fost o componentă constantă a prezenței ilegale rusești în regiune”, explică Mihai Isac, expert în probleme politice în zonă.

Cel mai mare beneficiar al sistemului a fost conglomeratul de companii „Sheriff”, fondat de doi foști spioni din „mama-Rusia”, după cum arată investigațiile jurnalistice independente. De la benzinării la lanțuri de supermarketuri, companii de telecomunicații, energie, alcool și oțel, precum și clubul de fotbal - acest grup susține viața politică și economică a acestei enclave, în care trăiesc aproximativ 200.000 de oameni. „Diferiți oligarhi ruși au încercat din 2017 să intre în industria criptomonedelor din Transnistria, dar Igor Chaika, fiul lui Iuri Chaika, fost procuror general al Rusiei și aliat apropiat al președintelui Vladimir Putin, a reușit să monopolizeze acest sector”, susține Isac, care subliniază că cooperarea sa strânsă cu fostul președinte al Moldovei, Igor Dodon, și cu proprietarii „Sheriff” a fost folosită de serviciile speciale rusești pentru a direcționa bani către forțele politice pro-ruse din Moldova. Acest lucru a pus aproape în pericol victoriile președintelui pro-occidental Maia Sandu și referendumul privind aderarea la UE toamna trecută.

Alimentare de la „Gazprom”

Baza acestei cripto-arhitecturi a fost centrala electrică din Dubăsari, pe teritoriul Transnistriei, care timp de peste trei decenii a fost alimentată cu gaze gratuite de la „Gazprom” pentru a produce volume mari de energie. „Acest preț derizoriu s-a dovedit atractiv pentru interesele infame ale oligarhilor ruși, care au deschis, de asemenea, mine [de criptomonede] în alte teritorii ocupate din Georgia și Ucraina”, susține analistul. Dezvoltarea tehnologiilor bazate pe blockchain a fost una dintre prioritățile investițiilor în regiune. Pe lângă energia ieftină, nu se percepeau taxe sau alte plăți obligatorii și nici nu era necesară obținerea unei autorizații speciale sau a altor documente permisive legate de protecția datelor.

Funcționarea minelor de active digitale în mai multe orașe a dus la dublarea consumului de energie electrică, deoarece criptomonedele necesită o rețea masivă peer-to-peer de computere - un sistem care permite tranzacțiile între persoane fizice direct. Cu toate acestea, criza energetică provocată de încetarea tranzitului gazului rusesc prin Ucraina a forțat Tiraspolul să încheie un acord cu guvernul Moldovei pentru a cumpăra hidrocarburi de pe piața internațională și să adopte măsuri de economisire. Fără notificare prealabilă, la 6 februarie același an, Sovietul Suprem din Tiraspol a abrogat legea favorabilă criptomonedelor, ca răspuns la acuzațiile că aceste ferme funcționau în timpul unei situații energetice de urgență. „Situația scăpa de sub control, companiile locale au început să exporte echipamente de minerit, o afacere controlată de serviciile speciale din Transnistria”, conchide Isac.

Aici puteți consulta cele mai recente scrisori ale corespondentului