Disputa privind selecționata de fotbal a Parlamentului german

Există momente, în disputa politică și în viață, în care argumentele se rezumă la esențial, fără ocolișuri. „Nu am nicio poftă să joc în aceeași echipă cu naziști și să fac duș cu ei”, a declarat pentru ziarul Tagespiegel Kassem Taher Saleh, deputat al Verzilor și mijlocaș la FC Bundestag.

În disputa privind selecționata de fotbal a Parlamentului german — cine are dreptul să joace și cine nu; ce valori trebuie respectate pentru a putea face parte din echipă — se reflectă multe din tensiunile actuale din politica acestei țări.

Un Tribunal din Berlin a ordonat readmiterea în club a parlamentarilor Alternativa pentru Germania (AfD), partidul de extremă dreaptă care a fost al doilea la alegerile din 23 februarie și care constituie primul grup de opoziție în noul Bundestag.

„Problema pe care o avem este că AfD știe să se prezinte ca un partid exclus, și din păcate, asta îi ajută”, spune deputatul creștin-democrat Fritz Güntzler, un veteran al FC Bundestag, de care aparține din 2013 și al cărui căpitan a fost timp de trei ani. Astăzi joacă fundaș, și are pereții biroului său din Bundestag plini de imagini și însemne ale echipei sale, Bayern München, deși el este din Saxonia Inferioară.

„Pe de altă parte”, continuă, „îi înțeleg pe colegii care spun că trebuie pusă o limită”.

Fotbaliștilor din AfD li s-a pus o limită și au fost excluși după același principiu care guvernează viața politică germană: cel al Brandmauer sau perete de foc, ceea ce în Spania și în alte țări se numește cordon sanitar. Adică, principiul conform căruia partidele din arcul numit democratic, de la stânga la democrația creștină, limitează la minimum relațiile parlamentare cu extrema dreaptă și refuză să negocieze cu aceasta coaliții de guvernare.

Într-o rezoluție adoptată în martie 2024, FC Bundestag a decis că apartenența la echipa de fotbal și la AfD, partid supravegheat de serviciile de informații germane din cauza caracterului său radical, era „ireconciliabilă”. Ori una, ori alta.

S-a întâmplat într-un context de manifestații multitudinare împotriva extremei drepte, după ce a fost dezvăluită o reuniune secretă în care politicieni și intelectuali ai acestui curent au dezbătut planuri de deportări masive de străini. O majoritate în FC Bundestag a considerat că partidul de extremă dreaptă a încălcat statutele echipei. Mai exact, pe cele care consacră „valorile unei ordini fundamentale liberal-democrate”, precum și „toleranța, echitatea, renunțarea la violență” și „respingerea clară a oricărei forme de naționalism”.

Deși rezoluția se aplica, în principiu, doar noilor aspiranți la selecție, deputații extremei drepte au încetat să mai fie invitați să joace.

Dar, pe 11 martie, tribunalul a decis că excluderea AfD a încălcat chiar regulile FC Bundestag, întrucât acestea prevăd că poate aparține echipei orice membru al Bundestag. Se află în derulare un recurs la Curtea de Apel.

Malte Kaufmann, deputat al AfD în Berlin pentru landul Baden-Württemberg, juca atacant până când a fost exclus. „Mă lasă stupefiat de fiecare dată când mă gândesc, pentru că este o palmă în fața democrației, în deciziile electorale ale germanilor”, se plânge la telefon. „Este un exemplu de intoleranță și excludere. Cei care spun că sunt în favoarea toleranței și diversității nu permit să joace un partid politic care, în unele sondaje, este deja cel mai puternic din Germania”.

Kaufmann se referă la un sondaj publicat săptămâna aceasta de institutul Ipsos, conform căruia, pentru prima dată, AfD ar obține 25% din voturi și ar depăși cu un punct Uniunea Creștin-Democrată/Uniunea Social-Creștină (CDU/CSU) a lui Friedrich Merz, care trebuie să fie învestit cancelar la începutul lunii mai. La alegerile din februarie, CDU/CSU a obținut 28,6% din voturi și AfD 20,8%.

În Germania, extrema dreaptă nu mai este marginală. Este centrală: metaforic și fizic, așa cum se observa de la tribuna de presă pe 25 martie, ziua în care a fost constituit noul Bundestag. Cei 152 de deputați AfD ieșiseră din colț și ocupau o bună parte din scaunele din dreapta. În acea zi s-a pus în scenă valabilitatea peretelui de foc. AfD a prezentat un candidat pentru una din cele cinci funcții de vicepreședinte ale Camerei, dar celelalte partide l-au respins.

„Votanții nu înțeleg că AfD este împiedicat să aibă o funcție de vicepreședinte, deși grupul său are de două ori mai mulți deputați decât alte partide care au”, spune constituționalistul Dietrich Murswiek într-o dezbatere cu fostul președinte al Bundestag-ului, Norbert Lammert, în paginile săptămânalului Die Zeit.

Lammert replică: „Dar există o parte încă mai mare de votanți care nu ar înțelege că o majoritate de deputați ar vota pentru un candidat AfD”.

În această dezbatere se ciocnesc două paragrafe din articolul 2 din regulamentul intern al Bundestag. Primul, care ar da dreptate AfD, spune că „fiecare grup parlamentar este reprezentat în prezidiul Bundestag-ului cel puțin de un vicepreședinte”. Al doilea, că „este ales cine obține o majoritate de voturi de la membrii Bundestag-ului”.

Curtea Constituțională a decis în 2022 că ceea ce prevalează este alegerea liberă și secretă a parlamentarilor.

Aceeași dezbatere este proiectată în FC Bundestag, deși, potrivit lui Kaufmann, din AfD, „este și mai rău”, pentru că cel puțin, spune el, în Parlament participă la plen și în comisii.

În opinia sa, efectul pe care îl caută celelalte partide va ajunge să fie contraproductiv pentru ele. „Cu fiecare acțiune de acest tip, ne consolidăm”, asigură el.

S-ar putea scrie o istorie paralelă a Republicii Federale, povestind doar istoria FC Bundestag, care joacă împotriva echipelor de amatori în zilele de marți de sesiune plenară și, o dată pe an, participă la campionatul european parlamentar împreună cu selecțiile de deputați din Austria, Finlanda și Elveția. Prin rândurile sale a trecut un cancelar precum Gerhard Schröder și miniștri care au marcat istoria germană și europeană recentă, precum Joschka Fischer sau Wolfgang Schäuble.

Primul meci s-a jucat pe 12 aprilie 1961 la Bonn, pe atunci capitala Germaniei de Vest. Deputații au învins cu 5 la 3 o selecție a radioteleviziunii publice.

După căderea Zidului și înainte de reunificare în noiembrie 1990, FC Bundestag s-a confruntat cu echipa Camerei Populare a Republicii Democrate Germane pe stadionul Dynamo din Berlin, echipa asociată cu Stasi, poliția politică germano-estică. Au terminat la egalitate, doi la doi.

La scurt timp după aceea, ambele țări s-au reunit și, cu ele, parlamentele și echipele lor. A fost un moment fericit pentru Germania și FC Bundestag.

Criza actuală reflectă un alt moment: cel al creșterii extremei drepte și al confuziei partidelor moderate.

„Cum să tratăm AfD este o problemă în multe domenii, iar FC Bundestag este cel mai mic, dar este o reflectare a ceea ce se întâmplă în Bundestag”, spune creștin-democratul Güntzler.

Și își amintește prieteniile pe care le-a legat pe iarbă cu deputați din alte partide și cum acest lucru a beneficiat munca legislativă. El apără, deocamdată, să nu accepte jucători din partidul de extremă dreaptă. „Poate că obiectivul lor este să ne dezbine. Nu se poate permite ca acest lucru să se întâmple”.