La două luni după preluarea mandatului

La doar două luni după preluarea mandatului la Casa Albă, zeci de mii de cetățeni au manifestat pe străzile principalelor orașe americane împotriva politicilor lui Trump. Aceste proteste și unele decizii judiciare sunt singurele reacții la ceea ce se întâmplă în principala superputere a lumii. Răspuns slab la acțiunea unui președinte care, prin intimidare și forță, cucerește spații de putere, până la punctul în care principalii observatori declară că drepturile nu mai sunt garantate acum în SUA și că arbitrariul se impune în multe decizii. Cum numesc politologii regimurile în care se întâmplă acest lucru? Nu este vorba, așadar, doar despre tarife și anunțuri imperialiste, ci despre ceea ce se întâmplă în interiorul acelei țări.

Semnalul de alarmă al lui Hillary Clinton

În urmă cu câteva săptămâni, fosta secretară de stat și contracandidată a lui Trump în 2016, Hillary Clinton, a tras un semnal de alarmă într-un articol din The New York Times. Este «puterea stupidă»; dacă în viitorul apropiat se continuă aplicarea aceleiași politici ca până acum, SUA vor deveni «din ce în ce mai oarbe și mai stângace, slabe și fără prieteni». Fostul lider democrat a scris că trebuie integrată puterea dură, cea a represiunii și a forței militare, cu puterea blândă a diplomației, a ajutorului pentru dezvoltare, a puterii economice și a influenței culturale, deoarece niciunul dintre aceste instrumente, de unul singur, nu poate asigura că patria americanilor va rămâne o superputere. Ajunge cu «ipocrizia» și cu «prostia».

Vocea lui Joe Biden

Săptămâna trecută, cel care și-a ridicat vocea, în surdină, așa cum fac de obicei foștii președinți, a fost Joe Biden. Într-o conferință sectorială despre Securitatea Socială, Biden a calificat drept «impresionante» «daunele și distrugerile» pe care Trump le-a provocat deja. «Împușcă întâi și țintesc după», a spus el. Cetățenii se confruntă cu amenințarea constantă din partea unor membri republicani ai Congresului de a reduce și distruge Securitatea Socială. Aceiași cetățeni sunt cei care, de-a lungul unei generații, au văzut cum o persoană cu un loc de muncă bun își putea cumpăra o casă, merge în vacanță și își trimită copiii la universitate, iar acum nu se mai descurcă. Aceeași persoană, dacă își pierde locul de muncă la 50 de ani sau mai mult și nu se mai întoarce pe piața muncii, simte o ură viscerală față de un sistem care nu a știut să o protejeze. Și aici apare contradicția; din acest punct emerge trumpismul. Acesta este principiul hipnozei despre care vorbește Andrea Rizzi în cartea sa *Era revanșei* (Anagrama): cea suferită de atâția cetățeni care votează pe cei care ulterior îi vor pedepsi cu pierderea bunăstării.

Persecuția disidentului

Dar acum, în această a doua legislatură a lui Trump, se întâmplă ceva extraordinar: persecuția disidentului, a criticului. Apar vânătorii de recompense și denunțătorii, ca în filmele din Vestul Sălbatic. Chiar și universitățile de elită din Ivy League sunt amenințate cu retragerea fondurilor federale dacă nu denunță studenții care, de exemplu, se mobilizează împotriva masacrului palestinienilor. Unii dintre studenții lor sunt reținuți, în operațiuni tipice luptei împotriva traficului de droguri, pentru participarea la demonstrații sau pentru scrierea de articole considerate nepotrivite pentru politica trumpistă. Agenția Associated Press a fost expulzată de la conferințele de presă de la Casa Albă pentru că a refuzat să numească «golful Americii» golful Mexic. Multe etcetera…

Reacții minoritare

Reacțiile precum cele citate la începutul acestui articol sunt încă foarte minoritare față de faptul că, pas cu pas, o democrație este demontată în văzul tuturor. Eric Cantona este un fotbalist francez legendar; fiind insultat pe un stadion de un fascist, i-a dat un picior în fața tuturor televiziunilor. Acel moment a devenit «lovitura zburătoare a lui Cantona». Întrebat despre asta ani mai târziu, Cantona a răspuns: «Am spus deja că ar fi trebuit să-l lovesc mai tare, nu pot regreta. A fost o senzație grozavă. Am învățat din asta».