Imaginea prizonierilor cu craniile rase și uniforme albe, conduși ca vitele într-o închisoare salvadoriană care arată ca un hangar, a devenit simbolul agendei migratorii brutale a administrației Donald Trump. Deținuții, presupuși venezueleni legați de banda criminală Tren de Aragua, întruchipează efortul președintelui de a curăța SUA de străini condamnați anticipat și fără dovezi de guvernul pe care îl conduce. Pe lângă generarea unui început de criză constituțională încă persistentă, prin sfidarea ordinelor unui judecător care bloca expulzarea, instantaneul a contribuit la criminalizarea și mai mult a celui mai vulnerabil grup dintre toți cei expuși deportării: venezuelenii, fără asistență consulară din decembrie 2018, când Caracas și Washington au rupt relațiile diplomatice, și, de asemenea, fără rădăcini solide, deoarece au ajuns recent în SUA. Mulți se întreabă dacă Washingtonul ar fi îndrăznit să pună în scenă în același mod expulzarea colectivă a mexicanilor, de exemplu, pentru a cita cea mai numeroasă comunitate de potențiale ținte.

“Dacă ar fi după tatuaje, eu sunt candidatul numărul unu la deportare”, glumește Fernando (nume presupus), arătând numeroasele desene care îi acoperă gâtul, imaginile obișnuite ale malandros (infractori). Fernando este voluntar la Aid for Life, unul dintre ONG-urile care ajută miile de compatrioți ajunși ca el la New York din primăvara anului 2022. La sediul său din Soho, avocați precum Ana Maldonado-Alfonzo se asigură că compatrioții săi în proces de regularizare (prin cerere de azil sau ca beneficiari ai protecției temporare, TPS în acronimul englez) nu lipsesc de la nicio audiere în fața judecătorului de imigrări: neprezentarea activează automat un ordin de deportare.

Pentru că, pe lângă expulzările mediatice ca cea menționată, de care profită în special președintele salvadorian, Nayib Bukele, un alt tip de amenințare planează asupra celor care, din teamă, neglijență sau forță majoră, uită să se prezinte în fața judecătorului. “Oamenii se tem să iasă pe stradă, dar dacă nu se prezintă, se generează automat ordinul de deportare și nu este ușor să-l oprești. Pentru a redeschide cazul, trebuie justificată neprezentarea, dar cum justifici teama? Dacă motivul a fost o boală, trebuie să prezinți un raport medical; uneori chiar se suprapun cu o altă audiere la aceeași oră la ICE [acronim în engleză pentru Serviciul de Imigrare și Control Vamal, poliția de imigrări] și, de fapt, nu ar trebui să lipsească de la niciuna dintre ele, dar chiar și asta poate fi documentat…”, explică avocata. “Dar teama?”. Uneori, este vorba pur și simplu de a nu fi înțeles citația, în engleză.

Trump are o fixatie cu venezuelenii ca urmare a uciderii nefericite a studentei la asistență medicală Laken Riley în Georgia în 2024, de către un imigrant ilegal care a fost ulterior condamnat la închisoare pe viață. Congresul a aprobat în ianuarie o lege care poartă numele victimei și care prevede deportarea persoanelor fără documente cu antecedente penale. A fost prima lege semnată de republican în al doilea mandat și din ea derivă planurile controversate de expulzare în Guantanamo. Dar zborurile efective către El Salvador răspund unei vechituri, așa-numita Lege a Străinilor Inamici, din 1798, care a fost invocată pentru prima dată în timp de pace pentru a justifica repatrierea celor 238 de presupuși membri ai bandelor.

“Este un mesaj teribil pentru SUA și pentru lume, pentru că sunt persecutați fără dovezi”, explică Jesús Aguais, directorul Aid for Life, derivatul migratoriu al Aid for Aids, un ONG veteran care oferă, de asemenea, antiretrovirale gratuite în numeroase țări din America Latină. “SUA au știut cum să facă față bandelor criminale în istoria sa, fiecare migrație masivă a adus criminali cu ea. Printre venezueleni există și ei, dar sistemul de justiție din SUA are capacitatea de a-i face să plătească pentru crimele lor prin procesul echitabil [un proces echitabil]. Crima este urmărită penal printr-un proces precum cel care l-a condamnat pe ucigașul studentului din Georgia. Ceea ce nu poți face este să persecuți o populație întreagă, căreia îi este frică chiar și să iasă să caute de lucru. Mulți sunt respinși pentru că sunt venezueleni”, adaugă Aguais, care regretă și mai mult deportarea directă în Venezuela, “ca și cum ar fi o țară normală, cu garanții”, a unui număr nedeterminat de compatrioți, “inclusiv doi foști militari care au fost arestați” la aterizare. “Deportarea nediscriminatorie a venezuelenilor în Venezuela înseamnă condamnarea lor la dispariție. Acum aici inamicul este migrantul, fiecare venezuelean cu un tatuaj este inamicul, dar adevăratul inamic este regimul Maduro. Dacă aici, în SUA, trebuie să credem ceea ce spune Casa Albă fără dovezi, în Venezuela este și mai rău”.

Juan (nume presupus), de 49 de ani, care era comerciant în Caracas, nu se aventurează de săptămâni întregi să caute locuri de muncă. “Există o adevărată psihoză, și deși în cercul meu nu a fost deportat nimeni, și ceea ce știm vedem în rețelele de socializare, toți simțim amenințarea, chiar și în adăpost [shelter]. Am un TPS, dar am solicitat azil pentru că nu am încredere că TPS-ul mă va proteja”, explică el, referindu-se la motivul pentru care a părăsit Venezuela: refuzul de a plăti o mită solicitată de guvern. În plus, “cel mai recent TPS [aprobat de președintele Joe Biden în 2023] este pe cale să expire, deși cel din 2021 se presupune că este încă în vigoare”, își amintește avocatul.

‘Deportare pentru absență’

“Trump a adăugat și mai multă greutate valizei grele pe care o cărăm cei 600.000 de venezueleni din SUA, criminalizând întreaga comunitate”, susține Niurka Meléndez, șefa organizației VIA (Venezuelans and Immigrants Aid), care nu a avut cunoștință de nicio deportare în cercul său, dar a avut prin intermediul omologilor săi din Houston. “Fără îndoială, trebuie să existe un grup mic de malandros, nimeni nu neagă asta, dar asta nu justifică criminalizarea a sute de mii cu acest discurs de ură al Administrației. Ura față de imigrant, disprețul, generalizarea, ne bagă pe toți în același sertar”. Din cele 300 de cazuri pe care le-a putut revizui personal, “zece erau criminali. Trebuie expulzați, trebuie să li se retragă protecția, dar nu și celorlalți 290”.

În orice caz, adaugă Meléndez, figura administrativă de “deportare pentru absență”, adică pentru abandonarea cauzei de regularizare, exista deja înainte (la fel ca și deportările, care sunt obișnuite). “Mulți pentru că nu au avocat, pentru că și-au schimbat adresa, alții din neglijență, în parte și pentru că au fost încrezători că nu se va întâmpla nimic. Dar când am aflat rezultatul alegerilor, toți au început să se miște. Mesajul avocaților este clar: nu lipsiți de la o audiere”. Dimpotrivă, dacă străinul nu a primit nicio citație, sfătuiește Meléndez, “nu te apropia de tribunal sau de ICE. Dacă nu te-ai înregistrat niciodată nicăieri, nici la graniță, nici în locul unde locuiești, nu te duce nicăieri”.

Avocata Maldonado-Alfonzo nu a avut cunoștință de nicio deportare în comunitatea sa de la revenirea lui Trump la președinție, deși a avut mai multe cazuri în anii precedenți, “oameni care au venit la întâlnirea lor ICE, au fost reținuți și nu am avut timp material să facem nimic, pentru că au fost deportați imediat: într-un minut nu mai erau acolo. Mi s-a întâmplat cu un băiat peruan anul trecut: când am fost informată despre arestarea lui, dispăruse deja de pe radar”. Datele deportaților dispar automat din localizatorul online ICE, așa cum s-a întâmplat cu cei trimiși în El Salvador.

Obiectivul numeric al vânătorii de migranți a lui Trump este departe de a fi atins – de fapt, cifrele zilnice ale raidurilor ICE arată o sumă de câțiva indivizi –, și de aceea Washingtonul a apăsat accelerația, recurgând la două legi obscure care produc unde de șoc în țară și în toată America Latină: legea menționată din 1798 și Legea privind imigrația și cetățenia din 1953, care susține cele mai multe arestări politice, cum ar fi cea a activistului pro-palestinian Mahmud Khalil pentru participarea la protestele împotriva războiului din Gaza de pe campusul Columbia, și care în această săptămână s-a declarat prizonier politic. În acest caz, intervenția judiciară a reușit cel puțin să paralizeze deportarea sa, care ar asculta, potrivit Washingtonului, “riscului pentru securitatea națională” pe care îl reprezintă, chipurile, acesta și alți deținuți care au avut aceeași soartă.

‘Dispariția’ unei bunici mexicane

Dar ce amenințare ar putea reprezenta pentru securitatea națională o bunică mexicană din New Jersey care a fost arestată recent la întoarcerea de la cumpărături, este ceva ce depășește orice încercare de înțelegere, regretă la celălalt capăt al telefonului Ellen Whitt, voluntar al Echipa de răspuns la deportare și imigrare (DIRE, în acronimul său englez) din New Jersey, care răspunde la apeluri 24 de ore pe zi. “Dacă cineva sună pentru că vede agenți ICE la ușa lor, membrii echipei noastre de răspuns rapid, care formează în total 50 de persoane, vin să verifice ce se întâmplă, pentru a ajuta familia dacă ICE interoghează pe cineva sau l-au luat deja”.

Whitt evidențiază creșterea exponențială a apelurilor de când Trump s-a întors la Casa Albă, majoritatea din Mexic și Venezuela, urmate de Honduras și Guatemala. “Am avut cazul unei bunici, da. ICE a venit la casa ei și a deconectat camerele de securitate de la intrare pentru ca arestarea să nu fie înregistrată. Au venit, ea le-a deschis ușa și, din păcate, au luat-o, după 30 de ani de locuit aici”. Era mexicană. “Eu însămi am vorbit cu familia în noaptea în care s-a întâmplat pentru a încerca să o localizez. Fusese mutată în Louisiana fără niciun motiv”. Louisiana, unde centrele de detenție, anticameră a expulzării, “sunt adesea mult mai rele”. Unde este încă reținut prizonierul politic Khalil, deși un judecător a solicitat întoarcerea sa la New York, deoarece soția sa este pe cale să nască.

Whitt se ridică deasupra evenimentelor pentru a schița un tablou sumbru, neliniștitor. “Trump folosește asta ca o oportunitate excelentă de a aplica măsurile sale extrem de draconice, o demonstrează modul în care sunt deportați, trimiși într-o închisoare care este o gaură neagră cu condiții complet inumane. Este o probă pentru a încerca să erodeze drepturile oamenilor, dreptul lor la un proces echitabil, pentru a-i convinge pe americani că aceștia sunt dușmanii lor, așa că putem face ce vrem cu ei. Și cu timpul, vor trece la următorul grup, trimițând tot felul de oameni la Guantanamo, sau în țări terțe… chiar și iranieni care se confruntă cu execuția în țara lor. Este un nou capitol din istoria SUA. Întotdeauna au existat deportări și a fost întotdeauna un lucru teribil. Dar acum încearcă lucruri pe care nu le-au mai încercat niciodată, asta este diferența. Folosirea Legii Străinilor și a Sedițiunii pentru a încerca să deporteze oameni despre care pur și simplu spun că sunt teroriști din cauza opiniilor lor [cum ar fi activiștii din campusuri], sau pur și simplu să te eticheteze ca membru al unei bande pentru că cred că un tatuaj al tău este un simbol al unei bande… și o fac la scară largă. Acolo nu ai nicio resursă pentru a face față”.