Scenariu de thriller politic la Riad: Negocieri indirecte între Ucraina și Rusia sub medierea SUA

Scena pare desprinsă din thrillerele politice de la Hollywood. Într-o sală se va afla delegația ucraineană, în alta, cea rusă. Între ele se vor deplasa reprezentanții Statelor Unite, transmițând poziția uneia către cealaltă. Așa prevede Casa Albă că se va desfășura, luni, la Riad, o negociere în trei, menită să pecetluiască un armistițiu prin care Ucraina și Rusia vor înceta să-și atace reciproc infrastructura energetică timp de o lună. Se vor discuta, de asemenea, detaliile unui armistițiu maritim pentru a reactiva exporturile ucrainene prin Marea Neagră. Complexitatea întâlnirii, cu doi inamici declarați și un mediator imprevizibil (Donald Trump), va pune la încercare un dialog marcat până acum de amenințări și neînțelegeri.

Keith Kellog, emisarul președintelui SUA pentru Ucraina, a explicat joi că formatul gândit pentru întâlnirea de luni ar fi această "diplomație de navetă", așa cum a definit-o el. Nici rușii, nici ucrainenii nu au confirmat. Kievul respinge categoric orice contact direct între delegația sa și reprezentanții țării invadatoare. Singurul lucru cert este că echipele celor trei state vor fi prezente la Riad. Se preconizează că delegația lui Trump se va întâlni și duminică, cu o zi înainte, cu trimișii Kremlinului.

Ceva similar s-a întâmplat în iulie 2022 la Istanbul, cu medierea guvernului turc și a Națiunilor Unite, când cei doi inamici au semnat separat așa-numitul Acord privind cerealele, prin care Rusia a permis timp de un an ca navele comerciale ucrainene să transporte cereale pe Marea Neagră. Singurele negocieri directe între cele două părți au avut loc în februarie și martie 2022, la începutul invaziei, când reprezentanții lui Zelenski și ai liderului rus, Vladimir Putin, au căutat în Belarus și Turcia o încetare a ostilităților.

"Telefonul fără fir" și neînțelegerile

Negocierile în trei privind o ipotetică pace în Ucraina au avut momente care amintesc de jocul "telefonul fără fir". Logica jocului este simplă: o persoană șoptește câteva fraze la urechea alteia; al doilea participant transmite în șoaptă unui al treilea ceea ce a auzit și așa mai departe. În multe cazuri, ceea ce a primit ultimul participant ajunge să fie diferit de ceea ce a spus primul.

Săptămâna aceasta au existat două momente de mare relevanță în care jucătorii "telefonului ucrainean" au interpretat în felul lor, în funcție de interesele lor, ceea ce le transmitea interlocutorul. Președintele SUA și omologul său rus au avut o convorbire telefonică pe 18 martie. Casa Albă și Kremlinul au emis comunicate diferite, fiecare interpretând conținutul apelului. Partea rusă a afirmat că Putin a transmis că cerința sa pentru a continua negocierile viitoare este ca Ucraina să nu mai primească asistență militară internațională. Trump a asigurat mass-media că nu au vorbit despre acest lucru. A doua zi, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a subliniat că cei doi lideri au abordat acest veto asupra armamentului.

"Telefonul" s-a stricat din nou pe 19 martie, de data aceasta în conversația dintre Trump și Zelenski. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe a asigurat că președintele i-a propus omologului său ucrainean să transfere proprietatea centralelor nucleare din țara sa către companii americane, ca modalitate cea mai eficientă de a le garanta securitatea. Liderul ucrainean a explicat într-o conferință de presă, în seara zilei de 19 martie, că au discutat doar posibilitatea de a investi în centrala atomică de la Zaporojie, cea mai mare din Europa și aflată în prezent sub ocupație rusă. În același timp, secretarul de stat al lui Trump, Marco Rubio, și consilierul său pentru securitate națională, Mike Waltz, au emis un comunicat care îl discredita pe Zelenski: "Trump a spus că SUA ar putea fi de mare ajutor în gestionarea acestor centrale cu electricitatea și experiența lor. Proprietatea americană asupra acestor centrale ar fi cea mai bună protecție pentru aceste infrastructuri".

Cel mai jenant moment în acest joc al "telefonului fără fir" a avut loc pe 11 martie, la întâlnirea dintre delegațiile americană și ucraineană la Jeddah, Arabia Saudită. Din această întâlnire a rezultat propunerea comună a unui armistițiu total timp de 30 de zile, o idee pe care Putin nu a vrut să o susțină. Andrii Yermak, mâna dreaptă a lui Zelenski, a afirmat că nu au abordat cea mai spinoasă problemă a unui posibil sfârșit al războiului, controlul teritoriilor ocupate. Câteva ore mai târziu, Waltz a explicat că, desigur, au discutat problema și că el însuși a pus pe masă o hartă a Ucrainei pentru a desena pe ea posibila împărțire a teritoriilor.

Acordul privind mineralele a fost un alt focar de neînțelegeri. Acest tratat între Washington și Kiev, încă în așteptarea semnării, stabilește că SUA vor avea controlul asupra unui fond comun care va gestiona veniturile provenite din 50% din mineralele strategice, petrolul și gazul natural ucrainean. Modurile de a descifra textul, în ceea ce privește ajutorul în domeniul apărării pe care Pentagonul l-ar oferi în schimb, a oferit material pentru o telenovelă de neînțelegeri.

Acest pact a fost o cerință a lui Trump pentru a lua în considerare orice asistență viitoare pentru Kiev. Când s-a anunțat acordul privind mineralele, pe 26 februarie, prima voce oficială care a explicat conținutul său a fost premierul ucrainean, Denis Șmihal. Într-o încercare de a vinde ideea că Ucraina a avut câștig de cauză și că pactul nu era abuziv, Șmihal a afirmat la televiziunea de stat că, printr-un paragraf al textului, Washingtonul se angaja în materie de apărare. Puțin mai târziu, chiar Zelenski și-a pus premierul în dificultate: documentul nu includea nicio garanție în acest sens.

Disputele au fost constante de atunci. Mihailo Podoliak, consilier al biroului președintelui ucrainean, a explicat pe 7 martie pentru Джерело новини că pactul privind mineralele va avea o clauză specifică privind apărarea. Dar Casa Albă a negat până acum acest lucru, deoarece va fi tratat într-un acord separat.

Analiștii ucraineni intervievați săptămâna aceasta de ziarul citat sunt de acord că principala întrebare, piesa lipsă în jocul "telefonului", este să știm de partea cui este Trump. "SUA sunt, pe hârtie, un aliat strategic al Ucrainei, dar adevărul este că profită de slăbiciunea noastră", a afirmat Mihailo Gonchar, directorul centrului de studii politice Strategy XXI. Iliya Kusa, analist la Institutul Ucrainean pentru Viitor, a considerat, pe 17 martie, la o conferință la Kiev, că SUA urmăresc să construiască o alianță strategică cu Rusia și că viitorul Ucrainei este secundar în acest proces.