Germania și Austria: Fantomele trecutului și ascensiunea extremei drepte

Până la 1 martie, René Schimanek a fost șeful de cabinet al președintelui parlamentului austriac, Walter Rosenkranz, din partea partidului de extremă dreapta FPÖ. În locuința sa au fost descoperite numeroase arme și obiecte naziste. Sunt cunoscute legăturile sale cu un grup neonazist germano-austriac care își propune să reînvie trupele de asalt (SA) ale lui Adolf Hitler. Rosenkranz, care își apără angajatul, este a doua persoană ca importanță în Austria după președintele federal, deoarece partidul său a obținut 29,2% la alegerile din 29 septembrie. Un astfel de lucru este posibil doar într-o țară care a negat decenii la rând trecutul său nazist și are o bază sociologică conservatoare.

În Germania vecină, "Alternativa pentru Germania" (AfD), care a obținut 20,8% din voturi la ultimele alegeri, urmărește să obțină postul de vicepreședinte în Bundestag sau, cel puțin, președinția unei comisii parlamentare, deoarece este a doua forță politică ca mărime aleasă de alegători. Cu toate acestea, este și un partid aflat sub supraveghere constantă din cauza pozițiilor sale extremiste, lucru care nu se întâmplă în Austria.

Berlinul și Viena trec în prezent prin procese politice paralele și similare. Viitorii cancelari conservatori nu au deținut niciodată funcții guvernamentale. Germanul Friedrich Merz (CDU) este deputat și fost antreprenor. Christian Stocker (ÖVP) are experiență doar în politica municipală, la fel ca și colegul său social-democrat Andreas Babler. Liderul partidului liberal NEOS, Beate Meinl-Reisinger, "a treia roată" a coaliției, este doar deputat. Relativ "neexperimentați" într-un moment istoric crucial și în fața aceleiași amenințări: toți sunt în vizorul extremei drepte, care așteaptă orice mică greșeală pentru a se afirma.

Există o diferență esențială: austriecii au normalizat de mult timp neonaziștii, până la punctul în care au acceptat cu ușurință faptul că liderul Partidului Libertății (FPÖ), Herbert Kickl, a încercat în această toamnă să formeze un guvern cu conservatorii, în ciuda obiectivului său declarat de a transforma țara după modelul neliberal maghiar. Partidul Popular Austriac (ÖVP) a dat înapoi, deoarece Kickl i-a umilit cu pretențiile sale nedemocratice și, în cele din urmă, a format o coaliție tripartită cu social-democrații și liberalii, ceea ce este ceva nou pentru o țară obișnuită cu bipartidismul.

Noul guvern austriac, la fel ca și viitorul guvern german pe care viitorul cancelar dorește să-l formeze până la Paște, se confruntă cu cetățeni dezamăgiți de clasa politică în general, cu aceleași temeri legate de imigrație și, de asemenea, cu aceleași preocupări cu privire la reducerile pe care ambele guverne vor trebui să le facă pentru a restabili creșterea și competitivitatea.

Va avea loc o schimbare importantă față de trecut: ponderea femeilor în ambele parlamente a scăzut, iar odată cu aceasta și sensibilitatea față de problemele sociale și familiale. În cazul Austriei, aceasta este prima scădere din 2009 a numărului de deputați femei. Numărul lor a scăzut de la 72 la 66 (36,6% din total).

În Germania, unde reforma sistemului electoral a redus numărul de deputați din Bundestag, nu numai că prezența femeilor a scăzut de la 35,7% la 32%, dar femeile și înainte erau subreprezentate și ocupau poziții proaste pe listele conservatorilor din CDU/CSU și AfD. Astfel, se consolidează o tendință de scădere a prezenței femeilor în politica europeană în cadrul unei virări spre dreapta pe întregul continent. Unii deputați conservatori – dar nu numai – încep să comenteze că ședințele comitetului executiv al partidului și al grupului parlamentar amintesc de ședințele din vremea lui Helmut Kohl în anii 1990: mulți bărbați și o "fată" (Mädchen), cum era Merkel, pentru a arăta că unele femei se pot distanța de cele trei "K" (Küche, Kinder, Kirche – bucătărie, copii, biserică). Dar nu ridicați vocea, vă rog, doamnelor.

Conservatorii din ambele țări înțeleg clar ce trebuie făcut: control strict asupra imigrației și stimulare energică a economiei, cu degetele încrucișate pentru ca nu cumva să izbucnească un al Treilea Război Mondial. Germanul Merz și austriacul Stocker vor cădea de acord asupra necesității de a consolida apărarea europeană, deși Austria va continua să rămână o țară neutră, cu o anumită nostalgie pentru rolul său de loc de întâlnire al spionilor și negociatorilor în timpul războiului rece. Social-democrații germani și austrieci, ca parteneri juniori, vor încerca să se opună acestui Zeitgeist care privește în trecut, încercând să găsească formule potrivite pentru prezentul înfricoșător.

În Germania se speră să se formeze în curând un guvern stabil. În Austria, se roagă ca coaliția tripartită să supraviețuiască disensiunilor interne previzibile. În centrul Vienei, distanța dintre cabinetul cancelarului, parlament și casa-muzeu a lui Sigmund Freud este foarte scurtă, doar doi kilometri. Freud, care a trăit personal anexarea de către Al Treilea Reich, a descris în "Nefericirea în cultură" tensiunea dintre Eros și Thanatos, sperând că Eros va putea învinge în lupta cu eternul său dușman. "Dar cine poate prevedea succesul și rezultatul acestei lupte?" – sublinia el. Deocamdată, ultra-dreapta observă, pregătită pentru un nou asalt la putere.

Aurora Mínguez este jurnalistă și analistă pentru probleme europene. A fost corespondent RTVE la Berlin timp de 17 ani.