În câteva cuvinte
Raportul Parlamentului European evidențiază dependența continuă a Europei de SUA în domeniul apărării, estimată să dureze cel puțin 5-6 ani. Sunt identificate carențe critice în capacități precum comunicațiile prin satelit, artileria, scuturile antirachetă și avioanele de transport strategic. Se insistă pe necesitatea urgentă ca statele membre UE să depășească ținta NATO de 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare și să intensifice achizițiile comune (prin instrumente ca EDIRPA) și cooperarea industrială pentru a depăși fragmentarea și a spori autonomia strategică europeană.
Europa nu va putea tăia cordonul ombilical cu Statele Unite pe termen scurt și mediu în domeniul apărării, oricât de mult și-ar dori. «Va dura, în cel mai bun caz, între cinci și șase ani», semnalează pentru acest ziar Nicolás Pascual de la Parte, europarlamentar spaniol din grupul popular, responsabil cu elaborarea raportului anual pe 2024 privind aplicarea politicii comune de securitate și apărare, votat miercuri de Parlamentul European la Strasbourg. În acesta se subliniază carențele comunitare în domenii precum comunicațiile prin satelit, element cheie pentru furnizarea de informații de intelligence și în care SUA domină clar, cu sateliții Starlink ai lui Elon Musk în prim-plan.
«Parlamentul European este conștient de carențele în ceea ce privește atât capacitățile în materie de vehicule lansatoare, cât și telecomunicațiile prin satelit în cadrul Uniunii», se arată în raport, care «subliniază importanța strategică a avansării și îmbunătățirii acestor capacități». De fapt, textul avertizează asupra «amenințării crescânde a militarizării spațiului, în special rapoartele privind progresele Rusiei în materie de armament nuclear spațial».
În aspectul satelitar, un punct de inflexiune pentru Bătrânul Continent ar putea fi fuziunea dintre franceza Thales, Airbus și italiana Leonardo, care de anul trecut sunt în negocieri pentru a crea un gigant al spațiului care să poată concura, în principal, cu Musk. «Doar el are deja mai mulți sateliți decât Europa», indică surse din europarlament. Pascual de la Parte avertizează asupra altor carențe printre Cei Douăzeci și Șapte, cum ar fi avioanele de transport de trupe — de tipul Galaxy, care este un avion american —, avioanele de realimentare în zbor, lanțurile de comandă și control integrate, scuturile antirachetă și artileria.
Una dintre cele mai importante instrumente adoptate de Uniunea Europeană în ultimul an și jumătate este EDIRPA, legea care facilitează achiziția comună de material pentru industria de apărare. EDIRPA, căreia Consiliul European i-a dat undă verde în octombrie 2023, stabilește că materialul achiziționat trebuie să conțină cel puțin 65% material made in Europe, aspect pe care Franța încearcă acum să îl modifice până la 80%. Acest lucru ar favoriza mult industria de apărare franceză, cea mai bine poziționată în cadrul Uniunii.
Capacitatea de a absorbi un volum atât de mare de investiții
Raportul votat miercuri în Parlamentul European subliniază că «toate statele membre ale Uniunii trebuie să atingă urgent un nivel de cheltuieli pentru apărare, ca procent din PIB-ul lor, semnificativ mai mare decât obiectivul actual al NATO de 2%». Fraza este în linie cu programul pe care Comisia Europeană l-a prezentat la începutul lunii martie, în care s-a anunțat cu surle și trâmbițe un plan de reînarmare care va mobiliza aproximativ 800 de miliarde de euro, din care circa 150 de miliarde ar fi împrumuturi către capitale. Cu toate acestea, dezbaterea în cadrul organelor de putere ale Uniunii Europene vizează obținerea unui program de subvenții și nu de împrumuturi pentru industria de apărare, în stilul Fondurilor Next Generation. Principalul obstacol în acest sens este, în prezent, Olanda.
O altă provocare cu care se confruntă Cei Douăzeci și Șapte este ce să facă cu o cantitate atât de mare de bani, deoarece până acum majoritatea armamentului era cumpărat din SUA — între 2020 și 2024, 64% din armamentul achiziționat de țările europene a provenit din SUA, conform datelor Institutului Internațional de Studii pentru Pace de la Stockholm (SIPRI) — astfel încât industria europeană ar trebui să își mărească considerabil capacitatea. Mult menționatul raport al fostului președinte italian Mario Draghi insistă asupra necesității de a facilita fuziunile transfrontaliere — precum cea menționată deja, pe care intenționează să o realizeze Airbus, Thales și Leonardo — pentru a crea mari campioni europeni care să concureze cu China și SUA. Cu toate acestea, în Europa, așa cum se arată în Cartea Albă privind viitorul apărării, prezentată de Comisie la jumătatea lunii martie, planul pare să fie de a avea campioni naționali care să se coordoneze și să coopereze între ei, în loc de a avea giganți europeni.
«Nu are sens ca în Europa să avem 20 de tipuri diferite de tancuri. Avem nevoie de mai multă economie de scară și mai multă achiziție comună», indică o altă sursă din Parlamentul European, care subliniază că statele membre irosesc multe resurse mergând separat. Un exemplu în acest sens este proiectul FCAS, viitorul avion de luptă european, realizat de franceza Thales, spaniola Indra și germana Dassault, care va concura cu proiectul de avion de luptă al Regatului Unit, Italiei și Japoniei, GCAP.
În acest sens, raportul aprobat de Parlamentul European miercuri salută cooperarea între statele membre, reflectată în Strategia Industrială de Apărare Europeană, care invită capitalele să cumpere cel puțin 40% din echipamentele de apărare în mod colaborativ până în 2030.
