Lumea privește uimită flăcările incendiului neronian aprins la Washington. Declarația de război comercial trumpistă împotriva lumii este un nou, gigantic act cu trăsături suicidare al Statelor Unite. Trump dinamitează principalele pârghii de proiecție a puterii americane — o rețea extraordinară de alianțe și o structură de globalizare din care țara sa a obținut mari beneficii — printr-o acțiune care, în plus, pe parcurs, alimentează sentimente de neîncredere, resentiment și dispreț într-un mod aproape generalizat în lume. Dauna auto-provocată este incomensurabilă. Din păcate, oceanele nu ne vor putea proteja de acest tip de flăcări, iar arsurile vor face mult rău altora pe întreaga planetă.

Totuși, în acest proces de autodistrugere a țării hegemonice rezidă, pe lângă riscuri, mari oportunități pentru alții. Și pentru Europa. Căile sunt multiple, dar pot fi, poate, rezumate într-un concept: recuperarea vitalității.

Europa suferă de decenii o hemoragie lentă, cu declin al forței demografice sau militare, cu exod de talente și capitaluri — în mod foarte consistent, tocmai către SUA —, cu un proces de irelevanță crescândă în relațiile internaționale. Incendiul neronian oferă, în mijlocul unor mari dificultăți, o mare oportunitate de a inversa aceste procese.

Climatul politic obscurantist înspăimântător din SUA produce deja o puternică reconsiderare în domeniul științei, al cercetării, al marilor talente. Dacă doresc să plece de acolo, vor dori să meargă în China tot mai autoritară a lui Xi Jinping? Există motive să credem că Europa are șanse bune de a fi destinația preferată, un sanctuar pentru «creierele» îngrozite de un anumit mod de a înțelege politica, de anumite frâne puse cercetării pe bază de prejudecăți, ignoranță, dogme.

Brutalismul economic poate, de asemenea, genera consecințe pozitive. După cum a semnalat deja Daniel Fuentes în aceste pagini, poate fi ocazia de a reduce acea sângerare a fluxurilor de economii europene către SUA, un fenomen care a privat sectorul empresarial european de o importantă irigare pentru dezvoltare. Dar mai este ceva: câți cetățeni ai lumii se regândesc să facă turism în SUA în fața brutalității controalelor la frontieră? Câți se regândesc la achiziționarea anumitor produse asociate în special cu trumpismul? Există oportunități de substituție.

Neîncrederea absolută generată de trumpism este, evident, un element cheie și pentru a ieși din infantilismul european în materie de apărare și securitate, în care am trăit confortabil timp de decenii. Nu, nu este vorba de a cheltui 5% din PIB pentru apărare, așa cum ne cere trumpismul în timp ce ne impune tarife vamale, visând poate că vom cheltui acești bani pe armament american. Este vorba, însă, de a ne regândi slăbiciunile și dependențele și de a lucra pentru a descuraja ideile proaste ale altora și pentru a fi noi înșine mai independenți în chestiuni cheie.

Avem, de asemenea, o imensă oportunitate de proiecție a «soft power»-ului. În ciuda abuzurilor sale teribile din ultimele decenii — de la promovarea loviturilor de stat la invazia Irakului; de la torturile de la Abu Ghraib la sprijinul acordat lui Netanyahu —, SUA au exercitat o influență puternică în lume prin cultură, divertisment, simboluri aspiraționale. Acum, leadership-ul SUA produce un asemenea nivel de spaimă și indignare într-o parte fără îndoială foarte largă a populației mondiale, încât pare foarte logic să ne așteptăm la o reacție foarte puternică de respingere. Cine poate profita de acest recul? China, fără îndoială, este apreciată pentru creditele fără întrebări incomode și admirată pentru creșterea sa spectaculoasă din ultimele decenii. Dar este îndoielnic că acest lucru va transforma un regim autoritar brutal într-o forță de «soft power». Europa are probleme serioase în a-și asuma acest rol de referință. Inanitatea sa în fața belicismului Israelului a deschis un crater în imaginea sa mondială. Chiar și așa, există motive să credem că modelul nostru este mai bine poziționat decât cel al SUA, Rusiei sau Chinei pentru a fi considerat un reper.

Desigur, putem fi pionieri în lupta regulatorie și sancționatorie împotriva «călăreților apocalipsei tehnologice», acele figuri triste care, pentru a-și maximiza profiturile, au îngenuncheat în fața lui Trump. Unora pare că le merge prost jocul. UE este actorul cel mai bine poziționat pentru a stăvili această cavalcadă și poate servi drept model inspirațional pentru alții. Este, de asemenea, cel mai bine poziționat pentru a țese alte relații comerciale, așa cum încearcă corect să facă Bruxelles-ul. Trebuie să învățăm din greșelile trecutului legate de un anumit liber schimb vorace sau naiv, dar răspunsul corect nu este autarhia și suveranismul, ci un liber schimb mai sensibil.

Mai general, procesul de autodistrugere trumpistă și riscurile pe care le implică — inegabile, foarte grave — reprezintă o forță enormă de promovare a integrării europene, care este exact ceea ce Europa are nevoie pentru a prospera. Desigur, în sânul Europei există mișcări naționaliste și filo-trumpiste de diferite tipuri. Dar, și aici, o oportunitate: câtor spanioli le va plăcea contorsionismul Vox pentru a nu critica trumpismul? Acest lucru nu este sinonim cu o fugă imediată de voturi. Este indicat să nu subestimăm adversarii și nici capacitatea lor de manipulare. Dar, cel puțin, ceea ce vine de la Washington va presupune complicații pentru forțele europene afine.

Mai presus de toate, acest cataclism reprezintă o ocazie de a crede din nou în noi înșine, chiar dacă din disperare. Adevărul este că Europa a trăit comod timp de decenii și și-a pierdut în același timp vitalitatea și încrederea. Am rămas în urmă în curse cheie, nu am fost capabili să generăm inovație în sectoare strategice, să creăm noi mari companii de anvergură mondială, să fim o piață financiară atractivă sau o forță militară disuasivă. Am îmbătrânit. Pulsul nostru și-a pierdut vigoarea. Vine o descărcare de adrenalină. Să o folosim pentru a pompa sânge în venele noastre, pentru ca oxigen nou să ajungă la organele atrofiate. Pentru a recupera vitalitatea. Pentru a crede în noi, europenii.