
În câteva cuvinte
Alberto Núñez Feijóo, liderul PP, se distanțează de ideea unui consens cu guvernul PSOE condus de Pedro Sánchez privind creșterea cheltuielilor militare, invocând lipsa de încredere în premier și diviziunile din coaliția guvernamentală. În interiorul PP există opinii divergente: fundația Reformismo21 susține un pact de stat, în timp ce aripa dură și figuri precum Aznar se opun sau cer condiții stricte, reflectând o dezbatere complexă despre strategia politică și apărarea națională în context european.
Președintele Partidului Popular, Alberto Núñez Feijóo, la 24 martie 2025, în Madrid (Spania). Gabriel Luengas / Europa Press
Gabriel Luengas (Europa Press)
Strategia de urmat în fața creșterii cheltuielilor pentru apărare
Strategia de urmat în fața creșterii cheltuielilor pentru apărare a deschis o discuție internă intensă în PP. Alberto Núñez Feijóo va lua cuvântul miercuri în prima mare dezbatere din Congresul Deputaților despre noua ordine mondială și va critica diviziunea dintre partenerii Guvernului lui Pedro Sánchez și aliații săi privind creșterea bugetului militar, dar și în propriile rânduri au apărut sensibilități diferite.
Nu cu privire la necesitatea unei reînarmări – PP spaniol împărtășește în ansamblu creșterea cheltuielilor militare și a semnat cu aliații săi din Partidul Popular European ridicarea acestora la 3% din PIB, cu un punct peste scenariul propus de Sánchez – ci dacă PP ar trebui să facă parte dintr-un consens de stat cu PSOE privind această decizie transcendentă.
Poziția lui Feijóo
Feijóo, deocamdată și conform surselor din cabinetul său, îndepărtează această posibilitate, cu argumentul că „această țară nu are ca președinte un om de stat”, dar în PP există susținători aprigi atât ai unei variante, cât și ai celeilalte.
Discursul lui Feijóo în Parlament
Liderul PP își va concentra discursul în Parlament pe diviziunea dintre PSOE și Sumar privind creșterea cheltuielilor militare – grupul Yolandei Díaz s-a distanțat de socialiști acum câteva zile și a votat în favoarea unei inițiative neobligatorii împotriva reînarmării europene și pentru ieșirea Spaniei din NATO – și cu alți aliați ai săi, precum Podemos.
„Sánchez ajunge la această audiere într-o situație de extremă slăbiciune, deoarece guvernul său este divizat și nu este susținut de partenerii săi parlamentari”, a anticipat marți purtătorul de cuvânt al PP în Congres, Miguel Tellado. Și va insista că orice decizie în această materie trebuie supusă la vot în Parlament.
Condiții pentru un acord
Dar dacă Guvernul ar lua în considerare dorințele lui Feijóo de a supune la vot planul de reînarmare, întrebarea pe care trebuie să o înfrunte liderul PP este dacă ar fi dispus să salveze acest angajament european dacă partenerii PSOE s-ar retrage.
Echipa directă a liderului PP evită un răspuns clar, cu argumentul că „pentru a conveni asupra ceva, trebuie să știi ce și cum se va plăti”, dar anticipează că punctul său de plecare este foarte îndepărtat de cel al lui Sánchez.
„Cea mai bună politică de stat pe care Partidul Popular o poate ajuta să o implementeze este schimbarea acestui Guvern”, subliniază cei din cabinetul liderului popular.
Relația cu Partidul Popular European
Génova avertizează că a demonstrat deja în cazul Teresei Ribera că nu se va lăsa presată de aliații săi din Partidul Popular European, chiar dacă cea care impulsionează planul de reînarmare este președinta Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen, din propria sa familie politică.
PP spaniol a ajuns să voteze împotriva echipei pentru Comisia lui Von der Leyen în încercarea de a împiedica ca Ribera să devină vicepreședintă comunitară, dar a eșuat în acest scop.
Alte considerente
Feijóo vrea să știe mai întâi cum s-ar plăti această creștere a cheltuielilor pentru apărare și ce s-ar contabiliza ca atare.
Liderul PP respinge finanțarea prin mai multă datorie națională și nu este de acord cu Sánchez ca Spania să includă în acest pachet elemente pentru urgența climatică, explică surse din anturajul său.
Poziție contrastantă
Distanța lui Feijóo față de Sánchez în privința reînarmării europene contrastează, totuși, cu poziția exprimată într-o notă publică de fundația pe care liderul PP a promovat-o la venirea sa la președinția partidului, semnalată de El Independiente.
Reformismo21, un laborator de idei lansat de Feijóo și prezidat de fostul președinte al Renfe, Pablo Vázquez, susține într-o publicație din 14 martie că „nota optimistă este că PP și PSOE împărtășesc alinierea cu cauza europeană, ceea ce demonstrează că cea mai fermă opoziție față de Guvern este compatibilă cu consensurile de stat de bază”.
„Niciunul nu este mai important sau mai urgent decât cel care servește UE să depășească cea mai critică perioadă de la fondarea sa”, subliniază textul think tank-ului. „Dar, pentru aceasta, Sánchez trebuie să dărâme zidul. Apărarea europeană este și apărarea Spaniei. Și deasupra oricărui partizanat trebuie să fie națiunea. Cine uită acest lucru va comite o eroare istorică”, conchide fundația PP.
Presiuni interne
În schimb, aripa dură a partidului îl presează pe Feijóo să evite un consens de stat cu Sánchez privind cheltuielile militare.
Surse din PP madrilen avertizează că dacă ajunge la un acord cu președintele socialist, „bazele [PP] nu îl vor accepta” și sugerează că militanții s-ar putea chiar mobiliza împotrivă.
Opinia lui José María Aznar
La corul vocilor se adaugă cea a fostului președinte José María Aznar, care de la Bruxelles, pe 19, i-a cerut lui Sánchez să „caute majoritatea în Congres” pentru a aproba planul și „dacă nu o are, normal într-un democrat este să convoace alegeri”.
Concluzii
În mijlocul agitației interne intense, Génova înclină spre linia dură.
„Este la fel de adevărat că ar fi pozitiv un pact de stat în materie de apărare, pe cât este de adevărat că Sánchez a ales-o pe Yolanda pentru a fi partenera sa ideologică în Guvernul Spaniei și, prin urmare, și în poziția țării noastre atât în Uniunea Europeană, cât și în NATO”, insistă surse din cabinetul popular.
Avantajul pentru Feijóo este că Sánchez, care se confruntă și el cu propriile discrepanțe, nu are deocamdată nicio intenție de a supune la vot în Congres creșterea cheltuielilor militare.