Președintele Partidului Popular (PP) din Catalonia, Alejandro Fernández, a lansat miercuri cartea «A calzón quitao» (trad. aprox. „Fără menajamente”), în care explică motivele care, în opinia sa, au frânat traiectoria partidului său în Catalonia. În introducerea eseului, liderul grupului popular din Parlamentul catalan ridică întrebarea: «De ce PP-ul basc și cel catalan sunt o autentică mașină de tocat umană de lideri? (...) Când pronunț această frază în public, interlocutorului îi scapă mereu un hohot de râs. Nimeni nu a putut să o combată: orice ai face, Génova [sediul central al PP din Madrid] te va înlătura. Nu a dat greș niciodată».

În expunerea sa, Fernández susține că PP-ul catalan și cel basc au suferit de-a lungul istoriei o «autentică măcelărie politică și chiar morală» și adaugă o altă idee pentru a-și argumenta teza. «Pe Alejo (Vidal-Quadras) l-au adus pentru că era dur și l-au dat afară pentru că era dur, iar pe Piqué (Josep) l-au adus pentru că era moderat („alb”) și l-au dat afară pentru că era moderat», afirmă el referindu-se la doi foști președinți ai PP din anii '90. Apoi, menționează câțiva dintre liderii populari înlăturați, precum Alfonso Alonso, María San Gil, Daniel Sirera, Antonio Basagoiti sau Arancha Quiroga. «Mașina de tocat lideri a funcționat (în cazul ultimilor trei) cu eficiență germanică», subliniază el.

După o confruntare aprinsă cu Alberto Núñez Feijóo din cauza refuzului său de a se apropia de partidul Junts, Fernández a încheiat un armistițiu cu Génova, care l-a confirmat în conducerea partidului (în așteptarea congresului) și ca lider de listă, ulterior lider al grupului parlamentar. Cu toate acestea, nu a renunțat niciodată la apărarea postulatelor sale, care includ susținerea unui PP catalan liber de tutela conducerii naționale. «Eu însumi dansez breakdance pe sârmă de când am fost ales președinte al PP Catalonia în alegeri primare. Din prima zi, chiar înainte de rezultatele slabe, și iată-mă aici, într-un echilibru precar în momentul scrierii acestor rânduri, deși rezultatele sunt mult mai bune». Conducerea națională a amânat sine die congresul din Catalonia, oficial pe motiv că Spania se află într-un climat preelectoral și este mai bine să fie întârziat.

«Cum este posibil să se întâmple mereu același lucru? Oare noi, membrii PP catalani și basci, suntem toți proști?», se întreabă Fernández. «Nu cumva problema structurală vine de la locul de unde se pun și se iau „pe sprânceană” liderii autonomi? Nu cumva societățile catalană și bască percep aceste numiri arbitrare și le resping pentru că, la fel ca în orice altă comunitate, aspiră la lideri fără tutele?», se întreabă politicianul popular în introducerea cărții de 210 pagini, disponibilă în librării de miercuri. În carte, Fernández reproșează «obsesia Madridului» de a găsi un «unicorn moderat» în Junts, care, în opinia sa, nu există, și respinge nostalgia Pactului de la Majestic, prin care CiU și PP au convenit asupra guvernării țării. «Nu putem pacta cu cineva care vrea să distrugă Spania», spune el.

Cu o prefață semnată de Cayetana Álvarez de Toledo, Fernández, care își va prezenta cartea pe 7 aprilie la Madrid, expune teza sa conform căreia «procesul catalan» s-a extins la întreaga Spanie și apără necesitatea consolidării constituționalismului ca alternativă reală în Catalonia. Fernández consideră că președintele [regional] Salvador Illa a cedat șantajului naționalist. «Când într-o societate există un conflict politic, iar în cea catalană există, sunt două alternative pentru a-l rezolva: una este cea a „bunătății” împăciuitoare și cealaltă, „mai realistă”, este cea a „echilibrului de putere” (balance of power). Pentru ca Catalonia să nu mai fie o problemă pentru Spania», conchide el, «este necesar ca în interiorul ei să se producă un echilibru real între părțile care gândesc diferit, astfel încât una să nu o subjuge atât de ușor pe cealaltă».