Miguel Ballenilla: “Sentimentul de retaguardă pe care Spania l’a trăit dintotdeauna s-a estompat”

Miguel Ballenilla (Alicante, 61 de ani), general-locotenent și, din decembrie 2023, director al Centrului Superior de Studii pentru Apărarea Națională (Ceseden), a primit Джерело новини miercurea trecută în biroul său. O cameră solemnă, plină de insigne și simboluri militare cu trimiteri la Legiune, unitatea sa. Ballenilla, cu patru misiuni internaționale la activ – Bosnia-Herzegovina, Liban, Irak și Afganistan – face o trecere în revistă a actualității geopolitice internaționale și a rolului pe care Ceseden îl are în difuzarea, din ce în ce mai largă, a culturii și diplomației apărării, care, în opinia sa, este importantă pentru a genera “încredere” între Spania și țările partenere, aliate și prietene.

Întrebare: De ce este importantă și ce sănătate are cultura apărării în Spania?

Răspuns: Cu siguranță, a evoluat în ultimii ani. Ceseden este un observator privilegiat datorită contactului frecvent și intens pe care îl are cu populația la toate nivelurile: cetățeni obișnuiți, dar și responsabili politici și din Administrația de Stat. Cu siguranță, există o cunoaștere mai mare [despre teme de securitate și apărare], evident, derivată din situația pe care o trăim, foarte special de la invazia rusă a Ucrainei. Cu toate acestea, încă există o disociere între percepția asupra Forțelor Armate, care este foarte pozitivă, și cunoașterea misiunilor pe care le îndeplinesc. Se necunoaște care este esența Forțelor Armate și asta este ceea ce putem numi cultură a apărării.

Î: În Spania, populația a văzut și a valorizat munca Forțelor Armate, dar se percepe astăzi o amenințare?

R: Este incontestabil. Strategia de Securitate Națională oferă o gamă largă de riscuri și amenințări cu o analiză foarte bine făcută. Există de la riscuri naturale, pericole în infrastructurile critice, riscuri de pandemii, terorism, ciberamenințări și, de asemenea, evident, războiul. Apărarea – Forțele Armate în particular – pot juca un rol, la cererea Guvernului, pentru că are capacități unice. Dar nu trebuie să uităm că amenințarea pentru care se pregătesc zilnic Forțele Armate este cea a conflictului belic, cea a conflictului armat. Aceasta este misiunea principală.

Î: Ce face Ceseden pentru a difuza cultura apărării?

R: Când, acum un an și jumătate, am preluat conducerea Ceseden, motto-ul meu a fost ‘să ajungem la mai mulți oameni și mai departe’. Ceseden are misiunea de a extinde cultura apărării prin cursurile sale de apărare națională între deputați, senatori, universități, mass-media... Dar, fiind în Madrid și fiind față în față, necesită un efort personal important. Unul dintre lucrurile pe care le punem în mișcare și suntem plini de entuziasm este să ducem cursul de apărare națională într-un format mai concentrat în diferitele autonomii. Începem pe 12 mai în Sevilla și, dacă totul ne iese bine și totul indică asta, ne va servi pentru a vedea dacă suntem capabili să ne ducem activitatea didactică în afara sediului principal [din Madrid]. Și vom încerca, în anii următori, să o ducem în alte capitale [de provincie]. În plus, în Ceseden avem Institutul Spaniol de Studii Strategice (IEEE), care are ca misiune analizarea contextului geopolitic. Funcționează cu analiști interni și colaboratori de mare calitate care publică aproape un document zilnic și este o altă formă de a difuza cultura apărării.

Î: Asta este la nivel intern, la nivel național, dar ce face Ceseden pentru a contribui la păstrarea și extinderea intereselor Spaniei în exterior?

R: Exemplul cel mai palpabil sunt cursurile de ofițeri pentru Armatele țărilor prietene. Se organizează pe zone geografice: Iberoamerica, Africa apropiată, unde participă senegalezi, mauritani, marocani, tunisieni... Aceasta este așa-numita diplomație de apărare și este foarte importantă pentru că generează încredere. În cursul de Stat Major, care este cel mai important pentru că formează elitele de conducere ale Forțelor Armate, sunt 150 de locuri în fiecare an și 30 dintre ele sunt rezervate pentru țări aliate și prietene. Poate surprinde, dar avem elevi din Mauritania, din Senegal, din Gabon, din Mali, din Tunisia, din Egipt; din practic toate țările Iberoamericane; și din NATO de asemenea, americani, englezi, francezi, germani, italieni... Din Asia-Pacific avem elevi din Filipine, din Coreea de Sud, din Indonezia... Se face o mare muncă de diplomație de apărare, de cunoaștere reciprocă.

Î: Deoarece numește Asia, Statele Unite au atenția pusă pe Indo-Pacific și pe marele său rival, China. Spania poate și trebuie să însoțească în această muncă pe cel mai mare partener al NATO?

R: Deja [Barack] Obama a spus că Statele Unite pivotează către Indo-Pacific. Focarul lumii s-a mutat, fiind acesta noul Mediteran deoarece există dezvoltare economică, dezvoltare culturală, dezvoltare comercială. Fiecare țară are zona sa geografică de interes și influență. Spania este o țară atlantică și mediteraneană și interesele sunt în zonele care ne afectează cel mai mult. Statele Unite sunt un aliat și se va putea colabora în ceea ce se poate, dar Indo-Pacific ne prinde foarte departe. Oricum, s-au făcut unele acțiuni precum Pacific Skies [exercițiu al Armatei Aerului și Spațiului] în 2024. Și o fregată a Marinei va merge anul acesta în acea zonă, dar logic [această regiune] nu este preferata de interes spaniol.

Generalul-locotenent, Miguel Ballenilla, miercuri, 19 martie, în Ceseden (Madrid). Álvaro García

Î: Spuneți că există o cultură mai mare a apărării printre populația spaniolă. Care a fost punctul de inflexiune care a făcut să trezească un interes în populație cu privire la acest subiect?

R: Este un subiect care a fost întotdeauna recurent, dar ceea ce trezește cu adevărat interesul este sentimentul de amenințare. Este când se produc evenimente speciale, când unul vede că există riscuri și amenințări. Acolo se trezesc alertele și interesul pentru tema securității și a apărării. Dar, oricât de mult efort s-ar face în cultura apărării, dacă oamenii, cetățenii, nu percep amenințarea, acele mesaje nu vor ajunge [la populație]. Când unul vede că războiul există și că într-adevăr există țări agresive care invadează altele [în aluzie la Rusia], unul se trezește și se întreabă: ‘Hei, ni se poate întâmpla asta? Afectează instabilitatea care există în estul Europei bunăstarea mea?’ (…). Apărarea și securitatea sunt un [valor] intangibil.

Î: De fapt, când unul călătorește prin Europa, special în est și în nord, se vede clar că populația are o cultură a apărării înrădăcinată și se dă multă importanță menținerii securității, NATO. În contextul internațional actual și în ciuda faptului că ați spus că cultura apărării a crescut, nu credeți că încă este departe de partenerii și aliații noștri?

R: Sigur. Cetățeanul chilian simte ca un risc tsunami-urile, pentru că acolo sunt frecvente. În Mediterană nu o simțim [această amenințare]. De ce vei percepe riscurile și amenințările în același mod? Geografia și istoria modelează o societate. În Spania, de la începutul secolului al XIX-lea, cu invazia napoleonică, nu am avut o altă invazie exterioară, așa că evident nu avem același sentiment de amenințare ca cel pe care îl au țările [europene] care fac graniță cu Rusia. Evident, ei sunt infinit mai sensibili la această realitate. În Spania avem alte sensibilități care ne preocupă, de exemplu, ceea ce s-ar putea întâmpla în Mediterană sau fluxurile de imigrație ilegală sau ciberamenințările.

Acum, este adevărat că sentimentul de retaguardă pe care Spania l-a trăit întotdeauna din punct de vedere istoric, pentru că suntem la o extremitate a Europei, s-a estompat. Adică, este o iluzie să crezi că suntem în retaguardă și că Rusia rămâne departe. Astăzi există armament, și nu doar cel cibernetic, care te poate ataca fără o prezență fizică. Există armament care poate atinge orice loc de la mii de kilometri. De exemplu, Israel a suferit atacuri din Yemen, la 1.500-1.600 de kilometri distanță. Dacă unul ia harta Spaniei și se uită spre Sud, va vedea că există o zonă de enormă instabilitate care este Sahelul. Și este, de asemenea, la 1.500-2.000 de kilometri. Suntem retaguardă? Păi, nu știu. O destabilizare și un jihadism în zona Sahelului ar putea deveni o amenințare reală pentru Spania, deoarece astăzi armamentul are o [mare] acoperire și este la dispoziția nu numai a unui stat, ci și a mișcărilor insurgente.

Î: Sugerați că în Spania se înțelege ca amenințare jihadismul și imigrația, dar, așa cum este contextul internațional, ar trebui să schimbăm mentalitatea și să considerăm alte tipuri de amenințări ca fiind fezabile?

R: Poziția geografică a Spaniei este cea care este. Îmi este greu să-mi imaginez o armată invadatoare care traversează Pirineii, dar logic aparținem Uniunii Europene și NATO și suntem solidari în apărarea sa. Așa că trebuie să fim conștienți că ajutarea [țărilor] care simt amenințarea mai aproape este o obligație, rezultat al faptului că Spania s-a integrat în sistemul internațional și este o națiune importantă. Avem coresponsabilități, nu putem fi doar la bine și nu la greu.

Generalul-locotenent Miguel Ballenilla, directorul Ceseden, în biroul său pe 19 martie. Álvaro García

Î: Ceseden publică în fiecare an Panorama sa, un document care face o trecere în revistă a conflictelor cele mai relevante din lume. În ultima ediție, din 2024, Ucraina ocupă un loc important și se citește: “Ambele părți sunt epuizate, dar Ucraina este mai mult, deși nu suficient pentru a trece de la discuții de nivel scăzut – cum ar fi schimbul de prizonieri – la chestiuni mai ample referitoare la o încetare a confruntărilor sau un acord privind securitatea nucleară”. Având în vedere ultimele evenimente, puteți spune că această premisă a devenit depășită? Ce rol joacă Spania în acest moment?

R: Rusiei îi convine să mențină conflictul pentru ca Ucraina să se prăbușească. Statele Unite lasă Ucraina fără profunzime strategică, care ar fi ajutor militar sau ajutor în informații, printre multe altele. Dacă asta dispare de pe scenă, vulnerabilitatea Ucrainei se multiplică și de aceea Uniunea Europeană face un pas înainte, pentru a încerca să completeze acest gol pe care îl lasă Statele Unite. Și Spania încearcă să ajute efortul eroic [al Ucrainei] pentru a apăra suveranitatea și independența țării. Ajutăm economic, răniții se recuperează aici, oferim sprijin familiilor, formăm soldați... Spania depune un efort foarte important, împreună cu Uniunea Europeană, pentru a ajuta Ucraina să aibă această profunzime strategică.

Î: Spania nu atinge 2% din PIB în cheltuieli pentru apărare, așa cum a stabilit NATO în 2014 și în 2022. Cu toate acestea, este o țară cu o prezență mare în misiuni internaționale și se pare că acest aspect nu este pe deplin valorificat sau nu generează o anumită recunoaștere, de ce?

R: Spania este foarte angajată. Am lucrat în patru misiuni: Bosnia-Herzegovina, Liban, Irak și Afganistan. Acesta este doar un exemplu al angajamentului enorm, nimeni nu poate nega asta. În capacități [militare] depunem un efort important și cu modelul de Forțe Armate pe care îl aveam eram capabili să ne ocupăm de acest tip de misiuni internaționale, dar în 2022 [cu invazia rusă a Ucrainei] se deschide un scenariu de conflict de înaltă intensitate care necesită capacități foarte diferite care au costuri economice. [Cele de mai sus] Nu mai este suficient. Și este foarte important ca acest efort economic al Spaniei și, prin urmare, al spaniolilor, să revină în propria țară. Ca [acest efort] să fie un salt înainte în cercetare și dezvoltare, să fie un salt înainte în inginerie și, cel mai important, în autonomie strategică. Adică, să nu depindem de terți pentru a ne apăra interesele de securitate și apărare.

Î: Dar de ce critica?

R: Pentru că atunci când unul este în statistici la lanterna roșie, logic atrage atenția. Suntem exportatori de securitate și dacă nu să întrebăm Turcia [unde există un contingent și o baterie de rachete Patriot spaniolă], în Letonia [unde Armata Aerului și Spațiului patrulează cerurile în cadrul Poliției Aeriene a Balticului și unde este desfășurată o unitate de apărare antiaeriană cu rachete NASAMS], în România [unde are și prezență Armata Aerului și Spațiului cu două detașamente]...

Î: Când veți părăsi conducerea acestui centru de studiu și cunoaștere, ce v-ar plăcea să vedeți când vă uitați înapoi?

R: Când am preluat conducerea Ceseden, am spus că cea mai importantă moștenire pe care am primit-o a fost prestigiul Ceseden pe baza excelenței sale. Și că pentru mine principala responsabilitate a fost, cel puțin, să păstrez acest prestigiu, această excelență și să o sporesc în măsura posibilului. În ziua în care voi pleca, dacă aceste obiective sunt îndeplinite, pentru mine misiunea este îndeplinită.