În câteva cuvinte
Textul analizează potențiala decizie a guvernului spaniol condus de Pedro Sánchez de a nu prezenta un proiect de buget pentru 2025, ci de a prelungi direct bugetul anterior. Autorul subliniază că, deși prelungirile bugetare au mai avut loc după respingerea proiectelor, neprezentarea completă ar constitui o încălcare a Constituției și ar stabili un precedent periculos, diferit de cele invocate anterior. Se discută importanța precedentelor în politică, exemplificând cu George Washington, și se menționează obligația transparenței guvernamentale privind cheltuielile, inclusiv cele de apărare.
George Washington &șia petrecut jumătate din viaţă îngrijorat că tot ceea ce făcea stabilea un precedent, lucru care îl nelini&șitia profund. Fiind primul pre&ședinte al Statelor Unite, naviga pe un teritoriu necunoscut. „Aproape că nu există aspect al conduitei mele care să nu poată stabili un precedent în viitor”, scria el. Sistemele politice sunt guvernate de logica instituţională &și de logica politică; prima se bazează pe norme, iar a doua, pe uzanţe. Dezacordul care apare uneori între cele două îl preocupa pe Washington, con&știent fiind că în acele cazuri se mi&șca în sfera excepţionalului, ceea ce îi permitea să iasă din încurcătură, dar îl punea pe jar.
Precedentele, nu doar în Drept, ci &și în politică, sunt o chestiune serioasă, deoarece deschid u&și care erau închise, &și le deschid larg. Odată stabilit precedentul, este foarte probabil ca viitoarele majorităţi să profite de această bre&șă &și să se strecoare prin ea ori de câte ori le convine. A&șadar, Washington era un politician foarte înţelept.
Este de sperat ca Guvernul lui Pedro Sánchez să se gândească foarte bine înainte de a decide să nu prezinte în faţa Congresului Deputaţilor, chiar &și cu mare întârziere, un proiect de buget pentru 2025, a&șa cum stabile&ște articolul 134 din Constituţie. Este adevărat că există precedente de prelungire anuală a bugetelor, lucru care s-a întâmplat de mai multe ori în timpul guvernelor lui Mariano Rajoy, de exemplu, dar una este să prelunge&ști bugetul anului anterior pentru că cel nou nu a fost aprobat &și alta este să nu-l prezinţi deloc &și direct să-l prelunge&ști. Aceasta ar însemna nu doar folosirea unui precedent, ci o încălcare directă a normei constituţionale. Un precedent nou &și foarte periculos.
În realitate, a recurge la un precedent ar însemna să prezinţi bugetul, să nu obţii aprobarea Congresului &și, chiar &și a&șa, să nu-ţi prezinţi demisia. În această privinţă, PP a stabilit într-adevăr mai multe precedente pe care noua majoritate socialistă le poate prezenta &și utiliza. Este adevărat că respingerea proiectului de lege a bugetului ar însemna un e&șec politic major pentru Sánchez, dar nu că ar fi obligat direct să demisioneze. Uzanţele democratice recomandau această demisie, dar aceste uzanţe au fost schimbate la vremea lor în virtutea excepţionalităţii invocate de PP.
Precedentul are multă forţă, de&și nu este întotdeauna decisiv. Curtea Supremă a SUA, de exemplu, a schimbat uneori sensul hotărârilor majorităţilor anterioare, uneori pentru a le da un impuls mai progresist, alteori pentru a-l face mai conservator. Dar noua majoritate — explica judecătoarea Amy Coney Barrett, numită de Donald Trump în primul său mandat — are obligaţia de a explica de ce viziunea constituţională a predecesorilor săi este defectuoasă &și de a apăra de ce a sa nu este. Pentru a justifica prelungirea bugetului anterior &și a rămâne la Palatul Moncloa, Sánchez ar dispune de suficiente argumente, de la situaţia internaţională incertă până la stabilitatea necesară pentru bunul mers al economiei.
În cele din urmă, un proiect de lege a bugetului pentru 2025, chiar dacă nu ar avea viitor (&și ar trebui negociat până în ultima clipă), ar ajuta la furnizarea către cetăţeni &și grupurile parlamentare a informaţiilor substanţiale despre una dintre temele fierbinţi: cum să se atingă procentele de cheltuieli pentru securitate (adică, apărare) angajate faţă de Uniunea Europeană fără a retu&șa, „nici măcar cu un euro”, a spus pre&ședintele săptămâna aceasta, cheltuielile sociale. Mai ales având în că vedere că cre&șterea PIB-ului, o veste excelentă, implică faptul că cei 2% angajaţi presupun sume finale superioare celor actuale, chiar dacă, potrivit pre&ședintelui Sánchez însu&și, o parte din această cre&ștere s-a produs deja, mai mult sau mai puţin disimulat (ceva de care niciun guvern nu ar trebui să se mândrească).
Când un politician afirmă că se simte legitimat să întreprindă o anumită acţiune „pentru că există precedente”, ar trebui să aibă grijă să-&și amintească dacă face aluzie la precedente pe care tocmai le-a respins la momentul respectiv. Utilizarea bre&șelor deschise de guvernul partidului advers nu ajută la prestigiul propriei acţiuni, ci la dezorientarea cetăţenilor. În politică, cu cât se face mai puţină referire la precedente, cu atât mai bine, deoarece în majoritatea cazurilor este vorba de blestemate precedente.
