Pana de curent de luni

Pana de curent de luni este ultimul episod (o spun cu reținere, deoarece scriu aceste rânduri chiar luni și nu pot fi sigur că între ziua mea de azi și ziua dumneavoastră, cititorule, nu s-a mai întâmplat o nouă nenorocire) dintr-o serie incredibilă de fenomene extraordinare care s-au înlănțuit de-a lungul ultimilor ani și care nu au egal în istorie. Pane de curent ca cea de luni, pandemii, valuri de căldură extreme, incendii incontrolabile, inundații care iau viața a sute de oameni. De ceva timp trăim într-o epocă a cataclismelor, unele clar legate de criza climatică, altele legate de aceasta într-un mod mai indirect. De fapt, schimbările climatice în sine sunt un derivat al modului nostru contemporan de a trăi, al modului în care ne-am construit lumea. Și toate acestea se întâmplă într-un context dominat de incertitudine și frică, ceea ce ajută la agravarea acestor senzații. Era suficient să observăm expresiile de pe fețele oamenilor luni. Dezorientarea, abandonul. Încă nu furia, dar furia este acolo, ascunsă, așteptând momentul să iasă. Am văzut-o cu DANA (Depresiunea Atmosferică la Nivel Înalt) în Valencia. Suntem o societate dezobișnuită să aștepte. Suntem nerăbdători. Frica duce la furie (și se știe unde duce aceasta, de partea întunecată, evident).

Guvernarea în vremuri ca cele actuale a devenit o sarcină potrivită doar pentru cei rezistenți, deoarece totul, absolut totul, este împotriva guvernantului în momente ca cele actuale. În primul rând, concurența acerbă dintre partidele politice pentru opinie a distrus orice urmă de consens, chiar și în momente dramatice. DANA ne servește drept exemplu, dar am putea vorbi și despre izolare, pe care Curtea Constituțională a sfârșit prin a o declara neconstituțională. În al doilea rând, există criza de autoritate care duce la succesul răsunător al teoriilor conspirației, cu cât mai nebunești, cu atât mai bine, și distribuirea masivă de știri false, care au ca scop dublu generarea de mai multă neîncredere în autorități (și aici sunt incluse și mass-media tradiționale) și facerea de bani. Nu știu ce vine mai întâi. Toate acestea acționând asupra unei populații care se zbate în incertitudine, care nu mai știe pe cine (sau pe ce) să creadă, dar care, în ciuda acestui fapt, are nevoie să creadă, are nevoie de certitudini, de puncte de sprijin, de un refugiu care să o protejeze de această furtună perfectă din care se hrănesc propagatorii de minciuni și vânzătorii de iluzii (care de obicei sunt aceiași).

Guvernarea astăzi necesită mersul împotriva curentului, în detrimentul criticilor din primul moment. Guvernarea neliniștii necesită cumpătare, răbdare, hotărâre și rezistență, multă rezistență. Și să fii acolo permanent. Timpul nostru nu este cel al scurtăturilor, nici cel al mișcărilor măiestre ale doctorilor în imagine care se preocupă doar de titlul de mâine, nici cel al jocului de a dărâma sistemul. Să oferi certitudine, să oferi adăpost, să oferi seninătate. În asta constă guvernarea în aceste vremuri.