Conform Asociației Companiilor de Gestionare a Deșeurilor și Resurselor Speciale (ASEGRE), în Galicia, seringile, bisturiele și lamele folosite într-un spital nu sunt considerate deșeuri periculoase. În restul Spaniei, însă, sunt. Resturile anatomice — de exemplu, dintr-o analiză pentru a determina dacă o aluniță este malignă sau benignă — au reglementări severe în Navarra, în timp ce în Extremadura sunt tratate ca orice alt material medical. În timp ce în Comunitatea Valenciană orice tip de sânge, indiferent de cantitate, trebuie tratat ca un deșeu periculos, în Cantabria se pot arunca până la 100 de mililitri fără tratament special.

Cauza acestor diferențe este inexistența unui acord la nivel național care să standardizeze gestionarea deșeurilor medicale generate în centrele sanitare de pe teritoriul spaniol. «Problema nu este că o comunitate o face bine și alta nu, ci că una o face într-un fel și cealaltă în alt fel», explică Luis Palomino, secretar general al ASEGRE. Și adaugă: «Există comunități cu norme extrem de vechi, în care nu se aplică clar ierarhia deșeurilor și nici principiile economiei circulare».

Guvernul este conștient că aceasta este o problemă. La 8 aprilie 2022, a fost adoptată Legea privind deșeurile și solurile contaminate pentru o economie circulară. Aceasta stabilește un termen maxim de trei ani pentru dezvoltarea unui studiu comparativ care să evalueze necesitatea unei reglementări la nivel național pentru gestionarea deșeurilor sanitare. Experiența pandemiei a lăsat urme: doar în Spania, în lunile critice ale COVID-19, martie și aprilie 2020, deșeurile sanitare au crescut cu aproape 400%, conform datelor furnizate de ASEGRE. Deoarece listele de boli infecțioase diferă de la o comunitate la alta, gestionarea deșeurilor infectate varia complet de la o parte la alta a fiecărei limite teritoriale. «Dacă am avea o lege la nivel național, acea listă ar fi aceeași pentru toți», argumentează Palomino. «Introduci coronavirusul pe acea listă și deja știi clar ce să faci peste tot».

Cu câteva zile înainte de expirarea termenului stabilit pentru evaluare, ineficiențele și riscurile acestei incoerențe normative continuă. Nici măcar evaluarea nu a fost realizată. «Se acordă foarte puțină atenție deșeurilor sanitare», semnalează Carlos Melón Pardo, partener la firma de avocatură Ramón y Cajal și autor al Studiului privind armonizarea reglementară în materie de deșeuri sanitare. «Ele coexistă [cu alte tipuri de deșeuri] cu reglementarea lor învechită, rămasă în urmă în ceea ce privește principiile și obiectivele», indică el. Raportul elaborat de Melón Pardo a fost comandat de ASEGRE cu scopul de a accelera procesul propus de lege. În mai 2024, patronatul a înmânat acest raport Ministerului pentru Tranziție Ecologică și Provocarea Demografică și administrațiilor fiecărei comunități autonome.

Consecințele derivate din acest haos normativ țin de eficiența gestionării și de impactul ambiental. Comunități precum Navarra, Aragón sau Insulele Baleare au reglementări din anii nouăzeci. Iar majoritatea, de la începutul anilor 2000. Acest lucru exclude ierarhia deșeurilor stabilită de directiva europeană din 2008 și adoptată formal de Spania în 2011. Cu atât mai anacronice devin față de principiile economiei circulare adoptate prin legea deșeurilor din 2022.

Ierarhia deșeurilor stabilește prioritățile în gestionarea lor pentru a reduce impactul asupra mediului. Prima opțiune trebuie să fie prevenirea — adică, neproducerea unui deșeu —, urmată de reutilizare, reciclare și, în ultimă instanță, eliminare. Potrivit lui Palomino, există multe materiale care ar putea fi recuperate în cadrul sistemului sanitar, dar care adesea nu sunt valorificate din cauza vechimii normelor. Un exemplu este interdicția din Insulele Baleare privind «operațiunile de reciclare sau reutilizare a deșeurilor din grupele I și II», menționată într-un articol din 1996, conform raportului ASEGRE. Între timp, în locuri precum Catalonia sau Murcia, acestea pot fi reciclate sau valorificate. Palomino dă exemplul containerelor pentru obiecte tăietoare și înțepătoare din spitale pentru a ilustra problema: «Acele containere ar putea fi reciclate, dar în majoritatea cazurilor sunt duse la eliminare». Adică, destinația lor finală este o groapă de gunoi sau incinerarea.

Pentru a înțelege incoerența cadrului de reglementare, este suficient să observăm cum sunt clasificate deșeurile, conform raportului ASEGRE. În primul grup se află cele echivalente cu gunoiul menajer. Cu toate acestea, Castilla y León, spre deosebire de toate celelalte comunități autonome, plasează aici saltelele care ar fi putut intra în contact cu boli infecțioase. Într-un al doilea grup se află deșeurile sanitare nespecifice. Acestea provin din activitatea sanitară, dar nu sunt considerate periculoase. Aici există diferențe precum cele menționate în tratarea sângelui între Cantabria și Valencia. Al treilea grup clasifică deja deșeurile ca fiind periculoase. Aici primează lista bolilor infecțioase. Singura comunitate care actualizează această listă este Andaluzia. În acest ultim bloc al clasificării deșeurilor, raportul specifică faptul că, dacă s-ar lua în considerare toate normele autonome, s-ar putea stabili «până la opt grupuri distincte». În linii mari, aici intră deșeurile chimice, de medicamente citotoxice și citostatice, și cele radioactive.

Pentru Carlos Arribas, reprezentant pe probleme de deșeuri la Ecologistas en Acción, inacțiunea statului se datorează absenței aparente a problemelor. «Atâta timp cât nu există probleme, criteriile nu se actualizează», se plânge el. Normele de acest tip ar trebui să fie «vii», potrivit activistului, «dacă nu sunt revizuite, este un eșec». În cazul lui Melón Pardo, avocatul nu găsește nici el o justificare juridică pentru această situație, dar clarifică faptul că nu este nici neobișnuită: «Se întâmplă și cu deșeurile provenite de la animale moarte». La rândul său, Ministerul pentru Tranziție Ecologică nu a răspuns întrebărilor acestui ziar.