Harvard respinge cererile lui Trump

Universitatea Harvard, probabil cea mai faimoasă din Statele Unite, a decis să respingă categoric o listă de cerințe din partea guvernului Donald Trump, care practic punea instituția la dispoziția agendei ideologice reacționare care guvernează țara astăzi. Universitatea a încercat inițial să negocieze cu administrația modificări în gestionarea manifestațiilor din campusuri pentru a combate presupusul antisemitism violent pe care republicanii îl văd în protestele studenților împotriva Israelului din cauza războiului din Gaza. Guvernul amenința cu o «revizuire» a 9 miliarde de dolari din fonduri federale. Cu toate acestea, o nouă listă de cereri a arătat clar că Casa Albă căuta, în schimbul banilor, practic să intervină în modul în care Harvard își selectează profesorii și studenții și să stabilească moralitatea întregii vieți universitare. Președintele Harvard, Alan Garber, a refuzat într-o scrisoare publică. Sute de profesori și studenți au cerut în scris universității să nu cedeze în fața lui Trump. Răspunsul imediat al Casei Albe a fost de a îngheța 2,2 miliarde de dolari în fonduri pentru Harvard și de a anula contracte cu universitatea în valoare de 60 de milioane de dolari. Harvard nu și-a schimbat poziția.

Au trecut trei luni de la preluarea funcției de președinte de către Donald Trump și, dacă aceste săptămâni au lăsat ceva clar, este că Casa Albă încearcă să ocupe toate spațiile de putere pe care le poate — politic, social și chiar cultural — pentru a le supune viziunii sale reacționare asupra Statelor Unite. Pentru această operațiune de intimidare instituțională la scară largă, este esențial să se acționeze cu virulență și rapiditate, să se creeze sentimentul de inevitabilitate, să se insufle frica în posibilele focare de rezistență, cum ar fi universitățile, firmele de avocatură sau presa, și să se mențină societatea într-o stare de șoc care să o împiedice să răspundă cât mai mult timp posibil. Fiecare retragere este teritoriu cucerit. De aceea, este o veste extraordinară că o instituție de talia Harvard, cu aproape 400 de ani de istorie, se poziționează ca un exemplu că se poate spune nu acestui abuz, se poate pune piciorul în prag și, cel puțin, se poate chestiona ceea ce se întâmplă. Harvard a încasat 6,5 miliarde de dolari anul trecut. Dispune de 53,2 miliarde de dolari fond de rezervă. Cu greu poate Trump să dăuneze prestigiului mondial al unei instituții cu 162 de premii Nobel (unii aflându-se în prezent în claustrul său) și care numai anul trecut a investit peste 500 de milioane din propriile fonduri în cercetare și a produs 155 de brevete. Conducerea universității pare să fie conștientă de faptul că i-ar face mai mult rău să fie văzută ca supusă unui guvern radical decât să treacă patru ani de frig financiar, dacă ar fi cazul. Administrația Trump nu a fost prima care a încercat să condiționeze programele universităților care primesc fonduri federale. Finanțarea publică face inevitabilă această tensiune. Dar este pentru prima dată când executivul acționează în mod flagrant cu intenția de a executa ceea ce, în mod clar, este o epurare ideologică în campusuri prin intimidare cu scuze false. Donald Trump va trece. Peste patru ani, Harvard va fi încă acolo, ca toate celelalte instituții publice și private pe care un președinte cu o pulsiune autoritară evidentă încearcă să le supună voinței sale eronate și răzbunătoare. Fără a renunța la găsirea unui punct de acord, Harvard trebuie să rămână fermă în acest exemplu atât de valoros. Decizia sa poate fi amintită ca momentul în care societatea civilă a început să iasă din starea de confuzie pentru a se apăra de abuzul guvernului său.