Ca un bun om de afaceri înainte de a fi politician, Donald Trump a reușit să pună un preț chiar și pe un lucru intangibil: libertatea academică.

Peste 2,2 miliarde de dolari [aproximativ 1,93 miliarde de euro] a costat-o până acum pe Harvard să se opună încercării administrației republicane de a o disciplina, reducând la tăcere opiniile incomode, cum ar fi criticile la adresa Israelului sau politicile de diversitate care favorizează minoritățile. Din totalul de 9 miliarde de fonduri federale pe care le primește, partea anulată este vitală pentru a acoperi burse și programe de cercetare medicală, și chiar spitale aflate în mâinile profesioniștilor formați în sălile sale de clasă.

Harvard, susțin mulți, este singura dintre universitățile aflate în vizorul Casei Albe care își poate permite să reziste, deoarece este cea mai bogată (peste 50 de miliarde de fond de rezervă patrimonială) și cea mai veche (338 de ani) din țară; alma mater a opt președinți ai SUA. Dar în extorcarea Washingtonului este în joc nu doar viitorul uneia dintre cele mai prestigioase universități din lume — și, prin urmare, și cel al celorlalte amenințate —, ci propria libertate: cea care formează, uneori precar, ca acum, ideile.

«Ceea ce se întâmplă la Harvard, la Columbia și în alte universități nu are precedent în istoria SUA. Ceea ce caută Guvernul este subordonarea, supunerea, și asta este teribil și trebuie să ne opunem. Sunt foarte bucuros că Universitatea Harvard și Universitatea Princeton și altele [cum ar fi Stanford și Yale, care au susținut marți poziția], fac acest lucru. Mă bucur foarte mult că responsabilii de educația superioară par să se unească mai puternic în apărarea autonomiei educaționale și a libertății academice», spune Kendall Kennedy, profesor de Drept și codirector al Consiliului de Libertate Academică de la Harvard, un fel de sanctasanctórum al instituției, care miercuri înregistra o activitate la jumătate din capacitate, în parte din cauza zilelor festive, dar și, mai ales, din cauza reținerii față de orice expunere mediatică.

Scrisoarea cu care rectorul Alan Garber a răspuns luni cererilor Guvernului a marcat o piatră de hotar în relația dintre cele două părți, poate un punct de inflexiune sau cine știe dacă un cântec de lebădă academic. În urma refuzului, Washingtonul a anunțat reducerea menționată a fondurilor și încetarea scutirii fiscale a instituției, precum și intenția sa de a interzice accesul studenților străini dacă universitatea nu îi furnizează datele.

«Este un privilegiu ca studenții străini să participe la Universitatea Harvard, nu o garanție», a scris miercuri secretarul pentru Securitate Internă, Kristi Noem, acuzând entitatea că creează «un mediu de învățare ostil» pentru studenții evrei.

Escaladarea face dificilă imaginarea modului în care se va termina confruntarea. «Vom vedea, este încă foarte devreme și suntem într-un moment foarte periculos», insistă Kennedy. «Această administrație va continua, evident, cu atacul său. Mă bucur de ceea ce a făcut rectorul Garber, dar este foarte devreme și nu știm ce se va întâmpla. Forțele desfășurate împotriva universităților sunt foarte puternice și încă suntem într-un moment foarte periculos care, de fapt, va continua pentru o perioadă considerabilă... Asta nu se va termina mâine, nici săptămâna viitoare, nici luna viitoare, nici măcar anul viitor. Această luptă va dura destul de mult».

Episodul de la Harvard este punctul culminant, deocamdată, al ofensivei cu sânge și foc a republicanilor împotriva universităților de elită, de când campusurile au început să fiarbă de proteste împotriva războiului din Gaza, în octombrie 2023, dar care începuse cu mult înainte, un război cultural mai întâi latent și astăzi exacerbat.

David Pozen, profesor de Drept la Columbia, oferă o perspectivă largă pentru a explica conflictul. «Privită retrospectiv, această escaladare era previzibilă. Vicepreședintele [J. D.] Vance a ținut un discurs în 2021 intitulat Universitățile sunt inamicul. Proiectul Esther al Fundației Heritage [hard disk-ul trumpismului] pledează pentru utilizarea tacticilor antiteroriste pentru a „perturba și degrada” activismul studențesc în numele luptei împotriva antisemitismului. Chiar și așa, viteza și amploarea eforturilor președintelui Trump de a doborî învățământul superior au surprins pe mulți», subliniază constituționalistul.

În urma refuzului de la Harvard, universitatea unde predă Pozen a părut să prindă curaj pentru a se opune și ea cererilor de la Washington, în fața cărora a cedat la sfârșitul lunii martie, deși negocierile continuă. La mai puțin de 12 ore după Garber, rectorul în funcție de la Columbia — criza campusurilor a aruncat în aer pe cei doi predecesori ai săi — a promis că va respinge orice acord care îi erodează independența. Guvernul amenințase anterior cu punerea instituției sub supraveghere judiciară dacă nu cedează cerințelor sale, printre altele, înăsprirea regulilor care reglementează protestele, ca agenții de securitate privați din campus să poată reține studenții supărători sau un audit extern asupra departamentelor ideologic sensibile, cum ar fi cel de Studii despre Orientul Apropiat.

Întrebarea nu este, pentru majoritatea universităților, dacă să se opună sau nu cerințelor de la Washington, care se rezumă la două: lupta pe viață și pe moarte împotriva presupusului antisemitism și ștergerea criteriilor de diversitate, echitate și incluziune, discriminarea pozitivă căreia Casa Albă îi opune admiterea studenților pe merit. Adevărata întrebare este ce va urma, sau, mai mult, cine va avea ultimul cuvânt.

Beth, vecină din Cambridge, localitatea de 120.000 de locuitori care găzduiește campusurile Harvard și MIT, este profesoară la Universitatea din Boston, de asemenea privată, și își începe de obicei ziua cu o plimbare bună prin cochetul campus Harvard. Miercuri, într-o dimineață însorită, dar rece ca stările de spirit ale studenților și profesorilor, cu campusul invadat de familii care vizitau tinerii și o atmosferă între festivă și suspans, aplauda decizia lui Garber, care a înlocuit-o pe rectorul demisionat în ianuarie 2024 din cauza presiunii donatorilor și a studenților evrei.

«În sfârșit a reacționat, această universitate a tăcut prea mult timp și a permis chiar sacrificarea rectorului [Claudine] Gay, ceea ce i-a încurajat pe critici. Toate au cedat prea mult. Garber a întârziat, dar trebuia să o facă, pentru că este imposibil să înghiți mai mult. M-a surprins, sincer, credeam că va continua să stea deoparte. Columbia, unde am absolvit, a oferit un spectacol jalnic asumându-și cererile Administrației. Dar Harvard își joacă reputația de far academic, așa că rectorul nu avea altă opțiune decât să se opună», explică femeia.

Și campusul ei, cum respiră? «Nici nu respiră, nu se mișcă nicio muscă, de frică», spune, ridicând din umeri.

Revocarea statutului liber de taxe al universităților rebele, în care Trump vede «o boală inspirată de motive politice, ideologice și teroriste», o afecțiune în care încap presupusul antisemitism și ideologia woke, este o pretenție dificil de pus în practică. Conform legislației, majoritatea universităților sunt scutite de impozitul federal pe venit, deoarece se consideră că «funcționează exclusiv» în scopuri educaționale publice (chiar dacă sunt instituții private). În opinia profesorului Pozen, «Trump nu are autoritatea de a revoca scutirea fiscală a Harvard. Codul de Venituri Interne a scutit de mult timp instituțiile de învățământ precum aceasta de plata impozitelor federale pe venit, și doar Congresul poate schimba acest lucru». Pretenția Washingtonului, subliniază el, «este doar cea de-a enșpea amenințare anarhică a unei Administrații anarhice».

Steven Levitsky, profesor la Harvard, este de acord cu această abordare. «Asta face parte dintr-un asalt autoritar asupra instituțiilor țării noastre. În democrații, universitățile nu sunt atacate de Guvern», a declarat el săptămâna aceasta la CNN. Cercetător al dictaturilor și coautor al cărții Cum mor democrațiile, a fost promotorul unei scrisori, semnate de 800 de colegi din claustru, prin care cerea Harvard să se apere, pe sine și libertatea academică, printr-o «opoziție coordonată față de aceste atacuri antidemocratice».

După difuzarea scrisorii lui Levitsky, care este evreu și consideră că presupusul antisemitism din campusuri este doar un pretext pentru a le reduce la tăcere, a venit opoziția lui Garber. În pedeapsa sa pentru Harvard, împânzită în această primăvară de cireși piperniciți și magnolii gigantice învinse de greutatea florilor, Administrația republicană a sărit peste cerințe, cum ar fi organizarea unei audieri pentru a stabili dacă într-adevăr, așa cum susține, universitatea a încălcat titlul 6 al Legii privind Drepturile Civile, care interzice discriminarea. Congelarea celor două miliarde pentru Harvard a ieșit gratis, fără a aduce dovezi de nereguli.

În cruciada sa împotriva a ceea ce numește antisemitism în campus — adesea, simple sloganuri în favoarea încetării focului în Gaza sau a populației palestiniene —, imperă aceeași absență a dovezilor: studenții reținuți pentru participarea lor la protestele de anul trecut sunt acuzați, pur și simplu, că s-au aliniat cu teroriștii din Hamas sau Hezbollah. Departamentul Educației a deschis investigații cu acest pretext la peste 60 de facultăți și universități, în timp ce Statul verifică amprenta digitală a elevilor suspectați și a deschis vânătoarea și deportarea activiștilor. Cel puțin 1.024 de studenți de la 160 de facultăți și-au văzut vizele revocate sau încheiate de la sfârșitul lunii martie.

Hann, student la Tehnologii ale Informației, rezumă atmosfera, la jumătatea drumului între frică și euforie, pe care opoziția rectorului a proiectat-o asupra campusului: o ușurare, deși în spate se simte suflarea Guvernului în ceafă. Este unul dintre puținii studenți și profesori care acceptă să vorbească, deoarece majoritatea celor abordați (o profesoară amabilă de Chimie, alta irascibilă care își parchează bicicleta lângă Centrul de Știință; o duzină de studenți fugari) refuză să se pronunțe, la fel ca și o altă duzină de cadre didactice contactate telefonic sau prin e-mail.

«Înțeleg că mulți nu vor să vorbească individual, pentru că există frică și anxietate, mai ales în rândul studenților străini, care depind de o viză. Dar colectiv, ca comunitate, scrisoarea lui Garber ne-a făcut mai puternici, ne-a împuternicit, și majoritatea ne simțim mândri de această universitate, acum într-un mod inechivocabil. Ne vedem susținuți. Harvard este mai puternică acum, unită», povestește tânăra. Lângă ea, un student cu trăsături orientale dă din cap și obiectează că la un moment dat «ambele părți vor trebui să înceapă să vorbească, pentru că nici cererile Guvernului nu sunt clare, nici ceea ce a făcut Harvard pentru a corecta ceea ce este acuzată», adică tolerarea presupusului antisemitism în campus.

Profesorul Kennedy este de acord cu sentimentul de mândrie al tinerei Hann, nu degeaba Harvard este prima mare instituție din țară care se opune deschis Administrației republicane, în ciuda faptului că în linia de foc a Casei Albe, supuși constrângerilor și amenințărilor, s-au văzut și mari firme de avocatură, mijloace de comunicare și chiar judecători federali. «Luni eram în biroul meu când am primit e-mailul [de la Garber]. Știam că va fi despre răspunsul universității și am început să îl citesc cu o anxietate extraordinară, pentru că nu știam ce va spune. Dar când am văzut acea frază care spune: „Practic, nu vom accesa cererile Guvernului”, am țipat de ușurare. Morala acestei universități a crescut enorm. Cred că sunt mulți oameni aici care se simt extrem de solidari cu Garber și care vor face tot ce pot pentru a proteja libertatea academică», povestește Kennedy, «dar insist că va trebui să purtăm o bătălie teribilă».

Cu săbiile în aer, este dificil de imaginat care va fi următoarea mișcare, dacă un armistițiu sau ghilotina, pentru că, în plus, propria viteză a evenimentelor adaugă dimensiune conflictului. Jurnalistul și scriitorul Peter Beinart, evreu foarte critic față de ofensiva militară israeliană din Gaza, povestea miercuri într-o convorbire pe Zoom că recent a fost invitat să își prezinte ultima carte (Being Jewish After the Destruction of Gaza, A fi evreu după distrugerea Gazei) la facultatea de Teologie a Harvard, în cadrul unui program numit Inițiativa de Religie, Conflict și Pace. «S-a întâmplat ceva ciudat, între momentul în care m-au invitat și momentul în care am ținut prelegerea, programul a fost anulat, iar profesorul fantastic care m-a invitat nu va mai rămâne în funcție. A fost rezultatul presiunii Administrației Trump și a donatorilor și elementelor comunității evreiești americane care afirmă că acest program este parțial și unilateral, că se concentrează foarte mult pe Israel și Palestina». Pentru Beinart, este argumentul vicios care va fi folosit «pentru a distruge programe academice sau a prelua controlul universităților de către Administrație, de către alte forțe care vor să le împingă spre dreapta». Contradicția cu majuscule: cenzurarea opiniilor pentru ca universitățile să aibă, așa cum cere Administrația, «mai multă diversitate de puncte de vedere».

Beth își amintește cum, în recentul protest în sprijinul Harvard al vecinilor din Cambridge, lipit de Boston, au participat în nume personal și discret mulți profesori din claustru. «Primarul s-a alăturat protestului, de asemenea, mai mulți colegi de la Harvard, evident în afara incintei campusului, o astfel de concentrare în interiorul său ar fi muniție pentru Guvern». Într-o parte, într-o librărie din oraș, unul dintre acești colegi, apărat de anonimat — refuză să își spună numele și specialitatea pe care o predă —, nu se abține de la calificative pentru ofensiva republicană.

«Este pur și simplu fascism, parcă nu am fi învățat nimic din istorie. Sau chiar din actualitate, din ceea ce se întâmplă în Ungaria, Italia sau India: tendințe dictatoriale, care spulberă orice disidență în calea lor. Asta ne așteaptă dacă nu ne opunem amenințărilor, celui mai josnic șantaj care poate fi imaginat, pentru că compromite viitorul studenților noștri și, prin urmare, propriul viitor al țării».

După luni, aproape un an și jumătate, de tăcere completă, frontul refuzului academic față de Casa Albă capătă forță. Harvard a făcut primul pas, dar rectorii altor universități se manifestă și ei în fața ruloului implacabil al lui Trump. «Cel de la Princeton a lăsat clar că universitatea sa este dispusă să se confrunte cu Administrația. Președintele de la Wesleyana a fost foarte franc în apărarea sa a autonomiei academice și în criticile sale la adresa Administrației. Harvard nu este singură. Dar este diferită. Este universitatea cea mai cunoscută, cea mai bogată, și dacă pretinde să prevaleze singură, va eșua. Nu putem face asta singuri, vom avea nevoie de aliați», conchide Kennedy.

Profesorul anonim indică un imponderabil pe care Administrația pare să nu îl fi luat în considerare la momentul anulării programelor de cercetare. «Și ei, republicanii, se îmbolnăvesc de cancer și Alzheimer, și vor ca este logic cele mai bune îngrijiri și atenție medicală. Nu își dau seama că reducerea [de fonduri] ipotechează propria lor sănătate și pe cea a ai lor».

Congelarea subvențiilor și ajutoarelor va avea un impact extraordinar asupra școlii de Sănătate Publică. În acest an fiscal, aproximativ 46% din bugetul său provenea din fonduri federale pentru cercetare. A doua zi după ce rectorul s-a opus, un cercetător de seamă a primit un e-mail de la Guvern prin care o îndemna să își abandoneze munca asupra tuberculozei, anulându-se contractul de 60 de milioane care implica mai mult de o duzină de laboratoare ale altor facultăți. «Colaborarea [financiară] cu Guvernul federal a impulsionat descoperiri care au salvat zeci de milioane de vieți în întreaga lume», a regretat într-un comunicat decanul școlii. Un profesor de Medicină specialist în ELA, care investiga diagnosticul precoce al bolii, și-a pierdut și el subvenția anuală. «Această anulare va costa vieți», a spus el la CNN.

Acel sinistru «moarte inteligenței» al lui José Millán Astray la Universitatea din Salamanca rezonează astăzi, ca un amendament la totalitate — să moară cunoștințele, cultura, știința și ideile —, în America din ce în ce mai tulburată a lui Donald Trump.