În câteva cuvinte
Judecătorul Ángel Hurtado continuă ancheta împotriva Procurorului General al Spaniei, Álvaro García Ortiz, pentru dezvăluire de secrete, deși admite lipsa unor probe solide care să lege direct scurgerea informației de acesta. În același timp, Hurtado a refuzat să o pună sub acuzare pe Pilar Sánchez Acera, fosta șefă de cabinet de la Moncloa, care a distribuit informația, motivând că documentul nu mai era secret și ea nu avea obligația păstrării confidențialității. Decizia ignoră faptul că informația inițială și un e-mail confidențial au fost scurse presei de către apropiați ai lui Alberto González Amador, partenerul Isabellei Díaz Ayuso, în încercarea de a manipula opinia publică și de a discredita procuratura, transformând acțiunea Procurorului General de a clarifica situația într-o acuzație penală împotriva sa.
Judecătorul Ángel Hurtado, însărcinat cu instrumentarea cauzei deschise la Curtea Supremă împotriva Procurorului General al Statului, Álvaro García Ortiz, pentru dezvăluire de secrete, a refuzat să o pună sub acuzare pentru aceeași infracțiune pe Pilar Sánchez Acera. Această lideră madrilenă a PSOE era șefa de cabinet a lui Óscar López la Moncloa când a trimis, la ora opt dimineața pe 14 martie 2024, un document către Juan Lobato, pe atunci lider socialist în Comunitatea Madrid, conținând mărturisirea de vinovăție a lui Alberto González Amador, partenerul președintei Isabel Díaz Ayuso, și acuzat pentru două infracțiuni fiscale. Deși conținutul acelui document fusese deja relatat cu ore înainte de mai multe publicații media, nimeni nu îl publicase la acea oră.
Judecătorul Hurtado este convins că documentul a plecat de la Procuratura Generală către palatul Moncloa – a consemnat acest lucru în alte rezoluții anterioare și a reafirmat luni – deși continuă să nu aibă o probă solidă în acest sens. Acuzatorii populari, care îl apără în această cauză pe reclamant, fraudatorul recunoscut Alberto González Amador, au cerut judecătorului noi diligențe pentru a obține dovada că Procurorul General a fost cel care a trimis e-mailul secret către La Moncloa. Dar Hurtado consideră că nu este necesar: „Deja există, la nivelul indiciar la care ne aflăm, o astfel de circumstanță, iar accesarea altora care ar abunda în același sens ar putea prelungi durata instrucției”. Judecătorul intenționează să îl trimită în judecată pe Procurorul General fără a avea nicio probă despre ce a făcut cu presupusul secret dezvăluit, dat fiind că García Ortiz a șters orice urmă a comunicațiilor sale înainte ca judecătorul de instrucție să ordone de urgență percheziția biroului său.
Sánchez Acera a declarat în fața judecătorului că a primit informația de la jurnaliști, deși nu i-a identificat. Judecătorul Hurtado nu o crede și, deși ar putea să o acuze pe Sánchez Acera de mărturie mincinoasă, preferă ca acest lucru să fie făcut de tribunalul competent, dacă acest caz ajunge în cele din urmă la judecată.
Judecătorul de instrucție asigură că Sánchez Acera se va putea prevala întotdeauna de „scuza exonerantă a articolului 262 din Codul Penal” (citează greșit articolul, care este 462), unde se stabilește că „nu se va aplica nicio pedeapsă celui care retractează o mărturie mincinoasă într-un proces, ceea ce trebuie făcut la timp și în formă, și înainte de pronunțarea sentinței”.
Pentru a justifica nepunerea sub acuzare a Pilar Sánchez Acera, judecătorul explică faptul că dezvăluirea de secrete nu poate fi atribuită lui Sánchez Acera din două motive: când ea a difuzat documentul, acesta nu mai era secret – se afla în posesia unor publicații media care informaseră despre conținutul său – și nici nu avea calitatea de funcționar public obligat să păstreze confidențialitatea cuvenită.
Judecătorul ignoră din nou antecedentele cazului care ar demonta cauza penală împotriva Procurorului General. Spune Hurtado: „Baza faptică a dezvăluirii de secrete ar consta în scurgerea subreptice către mass-media a unui e-mail cu informații confidențiale, pe care persoana interesată nu dorea să le difuzeze, dar care, ajungând la cunoștința unui terț, funcționar public, acesta le transmite unui anumit mijloc de comunicare, cu scopul de a le face publice, atingând o divulgare publică pe care nu ar fi trebuit să o atingă”.
Carlos Neira, avocatul lui González Amador, a decis să difuzeze un e-mail pe care i-l trimisese procurorul de caz, Julián Salto, unde îl informa că a depus plângere împotriva clientului său și, prin urmare, puteau iniția discuții despre un viitor acord de recunoaștere a vinovăției. Acel e-mail, a cărui difuzare nu a fost autorizată în niciun caz de procurorul Salto, a fost scurs către mass-media de Miguel Ángel Rodríguez, șeful de cabinet al președintei Isabel Díaz Ayuso, partenera fraudatorului recunoscut. Alături de acea informație, conform declarației jurnalistului de la El Mundo, publicația care a dezvăluit știrea, González Amador sau anturajul său au informat că negocierea deschisă cu procuratura se baza pe admiterea celor două infracțiuni în schimbul plății unei amenzi și reducerii pedepsei cu închisoarea de la cel puțin doi ani la doar opt luni.
Judecătorul Hurtado evită să se refere la aceste detalii în decizia sa, unde insistă că „secret înseamnă ceea ce este păstrat cu grijă rezervat și ascuns și, ca atare, poate fi considerat ceea ce este cunoscut doar de un nucleu limitat de persoane, pe care afectatul, în interesul său, nu dorește să fie cunoscut dincolo de acel cerc, ceea ce implică o datorie de discreție din partea terțului care îl cunoaște, cu eventuală relevanță penală, dacă îl divulgă, în funcție de entitatea și/sau relevanța informației pe care o dezvăluie”. Nu pare, din câte se știe și din ce s-a investigat în cauza instrumentată de Hurtado, că „afectatul”, Alberto González Amador, nu ar fi dorit să fie cunoscute negocierile sale cu Procuratura pentru a evita închisoarea, deoarece anturajul său le-a detaliat, conform declarației jurnalistului de la El Mundo în fața judecătorului Hurtado. Pe lângă difuzarea acestor negocieri, au lansat o știre falsă pentru a explica eșecul acestora: „Din ordine de sus”, a scris Miguel Ángel Rodríguez, propunerea de acord a fost retrasă.
Judecătorul de instrucție nu menționează nimic din toate acestea în relatarea sa împotriva Procurorului General al Statului, Álvaro García Ortiz, care, după ce a citit știrea publicată de El Mundo – „Procuratura oferă partenerului lui Ayuso un pact pentru a admite două infracțiuni fiscale în timp ce judiciarizează cazul” – și alertat de minciună către procurorul șef al Comunității Madrid, Almudena Lastra, a compilat informațiile necesare pentru a afla adevărul cazului, pe care l-a făcut public printr-o notă doar câteva ore mai târziu.
Scurgerea unui presupus secret pentru a difuza o știre falsă – ceea ce a făcut Miguel Ángel Rodríguez și a fost demonstrat de ancheta judiciară – s-a transformat într-o cauză penală împotriva Procurorului General al Statului, Álvaro García Ortiz, care a colectat toate informațiile disponibile pentru a restabili adevărul faptelor.
