În câteva cuvinte
Condamnarea lui Marine Le Pen pentru deturnare de fonduri europene și reacția sa sfidătoare, incluzând părăsirea tribunalului și atacuri la adresa justiției, marchează o revenire la retorica radicală și antisistem a partidului Reuniunea Națională, punând sub semnul întrebării strategia de normalizare și respectabilitate adoptată în ultimii ani.
Marine Le Pen, lidera partidului de extremă dreapta Reuniunea Națională (RN), a fost condamnată luni dimineață la patru ani de închisoare, dintre care doi cu brățară electronică, și cinci ani de ineligibilitate. Întreaga dezbatere s’a concentrat pe a doua parte a pedepsei sale, pe executarea imediată decisă de președinta tribunalului, compromițându-i astfel candidatura la alegerile prezidențiale din 2027. Ca și cum o condamnare pentru deturnarea a 4,1 milioane de euro din fonduri europene nu ar fi relevantă pentru aspirațiile unui potențial șef de stat.
Faptele dovedite în primă instanță sunt că Le Pen și RN, conform sentinței, au deturnat bani proveniți din fonduri publice europene, teoretic destinați plății asistenților europarlamentarilor. Cele 4,1 milioane de euro au servit, însă, pentru remunerarea a 12 posturi fictive din cercul apropiat al lui Le Pen, sub formă de prime sau bonusuri. Printre aceștia se numără cea mai bună prietenă a lui Le Pen, fostă cumnată și asistentă personală, Catherine Griset; Yann Le Pen, sora lui Marine și mama lui Marion Maréchal; Micheline Bruna, secretara particulară a lui Jean-Marie Le Pen, tatăl lui Marine; Gérald Gérin, fost consilier regional în Provența-Alpi-Coasta de Azur și asistent personal al lui Jean-Marie Le Pen; de asemenea, Thierry Légier, bodyguard al liderilor vechiului Front Național. Nu a existat îmbogățire personală, așa cum susține RN. Însă a existat privilegierea celor mai apropiați cu bani publici.
Ineligibilitatea, cu executare imediată, a detonat o bombă politică în Franța. Furia, frustrarea și resentimentul istoric față de un sistem judiciar și parlamentar care au marginalizat un partid de origine antisemită au ieșit la suprafață. În 24 de ore, Marine Le Pen, care în ianuarie își îngropase tatăl, Jean-Marie, și trecutul antisemit și totalitar pe care îl purta de când fondase vechiul Front Național, a lichidat dintr-o lovitură strategia de normalizare de ani de zile pentru a convinge francezii că RN este astăzi un partid normal, democratic, de încredere și care respectă instituțiile. Au fost puțin peste 24 de ore de furie care au readus-o pe Le Pen în punctul de plecare.
Luni. 12.07. Sfidarea.
Franța urmărește la televizor deznodământul cazului. Președinta tribunalului corecțional din Paris, Bénédicte de Perthuis, începe să citească motivele sentinței. Marine Le Pen, aspirantă de trei ori la președinția Republicii Franceze și favorită pentru a o obține în 2027, își strâmbă fața. Apoi aude ceva la urechea avocatului său care nu-i place, își ia geanta și pleacă trântind ușa sălii de judecată care a judecat-o timp de nouă săptămâni. Nu intenționează să-și asculte condamnarea. În acel moment, știe deja că va fi grea și nu îi va oferi judecătoarei plăcerea de a-i vedea fața în timp ce o citește. Faimoasa normalizare a partidului nu implică acceptarea deciziilor care nu îi sunt favorabile. «Ai 24 de ore să-ți blestemi judecătorii», va mărturisi apropiaților câteva ore mai târziu, inspirându-se dintr-un citat din Beaumarchais în «Bărbierul din Sevilla».
Luni. 12.40. Aliații.
În momentele dificile, aștepți să-ți vezi adevărații prieteni. Deși, în funcție de cine sunt aceștia, ai putea prefera aceste dovezi de afecțiune în privat. Cerul întunecat al politicii internaționale se luminează brusc, formând o constelație de susținători ai lui Le Pen. Maghiarul Viktor Orbán este primul, la 12.40, postând «Je suis Marine» pe X. Îi vor urma magnatul american Elon Musk, Kremlinul și extremistul de dreapta italian Matteo Salvini. Este corul politic al RN. Nu contează dacă Le Pen a încercat să se distanțeze de excesele președintelui SUA, Donald Trump – ore mai târziu, acesta avea să scrie «Libertate pentru Marine» – sau să șteargă din istoricul său promiscuitatea și admirația pentru liderul rus, Vladimir Putin. Aceștia sunt susținătorii săi reali în primele ore ale condamnării.
Membri ai Reuniunii Naționale distribuie fluturași de susținere pentru Le Pen în Hénin-Beaumont, la 1 aprilie.
Luni. 12.50. Strategia.
Le Pen se închide în sediul său. Își primește locotenenții. Mulți, precum vicepreședintele partidului și primarul din Perpignan, Louis Aliot, de asemenea condamnat, așteptaseră citirea sentinței. Deviza la acea oră este deja atacărea sistemului judiciar și invocarea teoriei conspirației. «Nu mai suntem într-un stat de drept», lansează Aliot.
Reținerea RN din ultima vreme, strategia sa de moderare, începe deja să se fisureze. Jean-Yves Camus, politolog: «Problema este că pentru a câștiga alegerile trebuie să atragă votanții de dreapta, inclusiv electoratul Republicanilor, care ar putea fi mai sensibil la chestiuni de responsabilitate și respect pentru justiție și instituții. Aceștia ar putea vedea acest lucru ca o dovadă a lipsei de experiență a lui Le Pen, deoarece vorbim despre președinție, nu despre un post de prim-ministru».
Luni. 20.00. La baricade în prime time.
Le Pen înțelege devreme că trebuie să călărească valul de șoc al sentinței. Vor fi manifestații, argumente. Dar ea însăși va ieși la ora opt seara la principalul jurnal de știri pentru a-și prezenta versiunea. Interviul cu jurnalistul este dur. Disputa escaladează. Dar reușește să-și transmită mesajele. «Este o decizie politică». «Judecătorii au pus în aplicare practici considerate specifice regimurilor autoritare». La final, Le Pen ajunge să-i spună jurnalistului că președinta tribunalului «ascultă de o directivă, de un ordin, de un climat».
Tocmai a pus-o pe Bénédicte de Perthuis, judecătoare de 63 de ani, cu o profundă experiență în afaceri de corupție economică, în ținta celor mai radicali susținători ai săi. Ore mai târziu, securitatea celor trei magistrați care au participat la redactarea sentinței va fi întărită.
Marți. 10.00. Strada.
Președintele RN și posibil succesor, Jordan Bardella, anunță mobilizări. «Indignarea se organizează», obișnuiește să spună Philippe Olivier, europarlamentar și cumnat al lui Le Pen. «Indignați-vă!», le cere Bardella, în consecință, susținătorilor săi. Deviza: salvăm democrația. Un plan imprimat pe fluturași alături de flacără, logo-ul partidului care face trimitere la un simbol împărtășit cu Mișcarea Socială Italiană (MSI), mișcarea post-fascistă fondată de Giorgio Almirante. Moștenitorii lui Mussolini. Strada, la care RN renunțase în favoarea saloanelor pariziene, unde își sporise promiscuitatea cu puterea, redevine un instrument. Poate și un bumerang.
Pascal Perrineau, politolog, eseist și autor de cărți despre vechiul Front Național, precum recenta sa «Le Goût de la politique», amintește că RN rămâne prima forță politică în sondaje. «Dar, așa cum am văzut în al doilea tur al alegerilor legislative, rămâne îndoiala asupra capacității sale de a guverna. Iar reacția de indignare a lui Le Pen, de denunțare, de acuzare… nu contribuie la îmbunătățirea imaginii de moderație, respectabilitate pe care ar trebui să o dobândească partidul». Perrineau subliniază că de ani de zile RN încearcă să-și îndulcească imaginea, să devină mai respectabil. «Și ceea ce s-a întâmplat în ultimele ore nu ajută. Se revine la o forță politică mulțumită cu protestul: denunțând, vituperând, strigând că nu există democrație… Iar imaginea de respectabilitate, pe care încă o construiau, este deteriorată. Această afacere judiciară oprește acest proces de normalizare».
Jean-Marie Le Pen și fiica sa, Marine, la un eveniment electoral.
Marți. 12.00. Reuniune cu trupele.
Le Pen decide să continue atacul. Se întâlnește cu grupul parlamentar în Adunarea Națională. Uși deschise camerelor de televiziune pentru discursul său inițial. O diatribă. «Sistemul a lansat bomba nucleară și a făcut-o pentru că suntem pe punctul de a câștiga alegerile», proclamă ea.
Le Pen îmbrățișează din nou lupta antisistem. Nimic nou sub soarele populismului global. Dar, poate avea un preț această schimbare de direcție când este norma în locuri precum SUA? Vincent Jarousseau, fotoreporter și documentarist, tocmai a publicat «Dans les âmes et les urnes» (Les Arènes), un portret pasionant al votanților RN. «Trump face parte din peisajul politic american de aproximativ 12 ani și a avut mereu aceeași strategie. Președinția sa actuală nu este la fel ca cea anterioară, dar strategia da: brutalizarea vieții politice.
Cazul lui Le Pen este diferit, a adoptat strategia dediabolizării, chiar înainte de a conduce partidul. A făcut-o deja când tatăl ei era very în vârstă. Este strategia cravatei, iar asta contravine acelui stil», semnalează el. «Ceea ce percep, și coincide cu sondajele, este că francezii majoritar nu acceptă astăzi ca funcționarii publici să beneficieze de un regim de favoare în materie de drept. Franța este o țară încă legată de egalitatea în drepturi, și asta este ceva diferit față de țările anglo-saxone, unde primează principiul echității peste cel al egalității».
Marți. 15.00. Parlamentul.
Strigăte și confruntare în Adunarea Națională. RN reușește să introducă dezbaterea despre condamnarea liderei sale în Parlament. Intervin ministrul Justiției, Gérald Darmanin, și prim-ministrul, François Bayrou. Acesta din urmă, implicat într-un caz foarte asemănător, face echilibristică pentru a nu-și compromite imaginea și, în același timp, a nu o supăra excesiv pe Le Pen, de care depinde postul său (o moțiune a RN susținută de o parte a stângii l-ar demite). Bayrou acceptă să dezbată și să studieze modificarea Legii Sapin 2, adoptată în 2016, prin care a fost posibilă inabilitarea provizorie a lui Le Pen. La acea oră, RN adunase deja sute de mii de semnături în sprijinul liderei sale. Duminică, o mare manifestație în centrul Parisului va striga împotriva deciziei justiției.
