Întoarcerea acasă a celor 17 victime ale regimului franchist

La aproape 89 de ani de la asasinarea lor și la 66 de ani după ce cadavrele lor au fost furate de autoritățile franchiste pentru a fi mutate în Valle de los Caídos (Valea Celor Căzuți), 17 locuitori din Magallón (Zaragoza) s-au întors acasă miercuri.

Primarul localității, Esteban Lagota, și-a putut înmormânta bunicul, Esteban Jiménez Ezpeleta, alături de bunica sa, Emilia, cu o placă pe care scrie: "Ți-au secerat viața, dar amintirea ta rămâne prezentă".

"Tatălui meu, care avea nouă ani când l-au ucis pe al său", povestește el, "i-ar fi plăcut enorm să vadă asta, dar a murit în 2013". Și el se numea Esteban. Omagiul, în lipsa unui loc unde să-i ducă flori, s-a făcut timp de trei generații, evocându-i numele, refuzând să-l uite.

"Aveam 13 luni când l-au ucis", explică Ángeles, care va împlini 90 de ani în aprilie și zâmbește cu mândrie când autoritățile, acum democratice, vorbesc despre tatăl ei, muncitor agricol și membru UGT, care a fost executat în august 1936 fără a fi comis vreo infracțiune. În scrisoarea de adio către Emilia, scrisă pe o foiță de țigară, primul Esteban, anticipând oroarea care avea să vină, cerea familiei sale să nu se evidențieze. Dar ultimul Esteban este astăzi primarul satului său, iar a treia înmormântare a lui Esteban Jiménez Ezpeleta, de data aceasta cu nume și prenume, a fost un act public, de emoție și recunoștință. L-au ucis, ca și pe cei 16 camarazi ai săi, pe ascuns, dar satul său a vrut să celebreze miercuri viața și exemplul său.

"Astfel de acte sunt utile", a declarat ministrul Politicii Teritoriale și Memoriei Democratice, Ángel Víctor Torres, "pentru ca generațiile tinere să cunoască poveștile celor comemorați, a celor care și-au pierdut viața apărând legalitatea democratică".

Identitatea și povestea victimelor

Doar patru dintre cei 17 asasinați, ale căror schelete au fost mutate dintr-o groapă comună din Borja în Valle de los Caídos, au putut fi identificați. Sonia, în vârstă de 36 de ani, strănepoata unuia dintre ei, pe nume Juan Chueca, explică în Magallón, în fața auditoriului arhiplin Ramón Salvador, unde familia va primi rămășițele, ce înseamnă pentru ei acel mic sicriu și raportul medico-legal care îl însoțește.

"Juan Chueca avea cinci copii. Toți au rămas orfani și mă impresionează să mă gândesc la străbunica mea Eulalia, cum i-a crescut. Ne-au educat în respectul față de ceilalți, în solidaritatea cu cei care suferă cel mai mult, în valorile străbunicului meu, care a fost executat fără motiv și fără proces. M-am întrebat de multe ori cum a fost ultimul său moment, gândindu-se la copiii săi. Astăzi ne simțim sprijiniți instituțional, ceea ce străbunica mea nu a putut avea niciodată". Chueca avea 42 de ani când a fost asasinat. Fiul său cel mic, Enrique, bunicul Soniei, a murit vara trecută, fără să știe că în marea groapă comună din Valle de Cuelgamuros o echipă de legiști a reușit să identifice osemintele tatălui său.

"Copiii dispar", a regretat ministrul Politicii Teritoriale, "dar această suferință este o povară pe care nimeni nu ar trebui să o suporte. Aceasta este o luptă contra cronometru". Torres s-a angajat să încerce să returneze cât mai multor familii rămășițele victimelor care au fost mutate fără știrea lor în Valle de Cuelgamuros. Odată cu cei patru locuitori din Magallón, 15 victime au fost identificate în mausoleul pe care Franco l-a conceput pentru a-și imortaliza victoria în Războiul Civil.

Întoarcerea lor acasă nu a fost ușoară. Francisco Etxeberria, legistul care conduce exhumările din interiorul criptelor, a explicat, în timpul ceremoniei de predare a rămășițelor, că peste 20 de persoane participă la lucrări, inclusiv agenți ai poliției științifice. "Ne aflam între foarte dificil și imposibil. De fapt, nu vom identifica toate victimele pe care le căutăm, dar unele le reprezintă pe celelalte. Cele patru identificate le reprezintă pe cele 17 care, cu certitudine, provin din Borja". Legistul i-a înmânat ministrului creionul pe care îl avea unul dintre ei. "Acestea sunt armele pe care le aveau aceste 17 persoane. Acest creion ne obligă să continuăm să scriem această istorie. Și când suntem întrebați de ce facem asta, spunem: pentru a consolida valorile democratice și a consolida discursul drepturilor omului. Cine nu înțelege?"

Pilar Gimeno, președinta asociației familiilor celor executați (AFAAEM) și nepoata altuia dintre cei identificați, Felipe Gil Gascón, a amintit de lupta familiei lui Manuel Lapeña, care în 2016 a obținut o hotărâre judecătorească inovatoare, prima care a autorizat intervenția în criptele din Valle de los Caídos pentru a încerca să recupereze rămășițele republicanilor îngropați acolo fără știrea descendenților lor. "Pe acest drum deschis de ei mergem acum și restul familiilor". O serie de recursuri în instanță din partea grupurilor franchiste și anti-memorie au întârziat aceste lucrări. Manuel a murit fără a fi putut recupera rămășițele tatălui său, numit tot Manuel.