Isabel Díaz Ayuso a mers luni în inima financiară și juridică a Londrei pentru a proclama că în Spania „se încearcă să se bage frica în cei care apără libertatea și viața, statul de drept, separarea puterilor, adevărul istoriei, securitatea juridică, Constituția și respectul pentru instituții”.

Invitații la eveniment, care ascultaseră o bună parte din dimineață despre atrocitățile lui Putin în Ucraina sau excesele lui Elon Musk în Statele Unite, au afișat, în cel mai bun caz, o față impasibilă în fața unei astfel de denunțări.

Conservatorii britanici convocați luni sub solemnitatea Marelui Salon al Guildhall, clădirea istorică ce găzduiește întotdeauna cele mai importante evenimente ale City-ului londonez, fuseseră avertizați: ziarul Daily Telegraph, sponsorul evenimentului și biblia dreptei celei mai înverșunate și antieuropene de pe insulă, o prezentase deja pe invitata vedetă drept „Margaret Thatcher de Madrid”.

Centrul de Studii Politice, inițiat pe vremuri de „Doamna de Fier” și ministrul său cel mai loial, Keith Joseph (creatorul termenului „thatcherism”), pentru a promova ideile de centru-dreapta, o anunțase pe președinta Comunității Madrid drept una dintre principalele intervenții de la a 25-a Conferință Margaret Thatcher (MTC25, în acronimul său în engleză), care anul acesta are ca titlu Remaking Conservatism (Reconstruind Conservatorismul).

Oglinda lui Thatcher reflectă astăzi o imagine mai civilizată a dreptei decât cea oferită de Donald Trump în Statele Unite, Javier Milei în Argentina, Viktor Orban în Ungaria sau chiar populistul Nigel Farage în Regatul Unit. Se vedea că Díaz Ayuso este fericită, folosindu-se în discursul său de repere ale acelui neoconservatorism care știa atunci mai clar cine era inamicul. Și-a proclamat admirația pentru Ronald Reagan sau Ioan Paul al II-lea, a identificat „lo woke” [modul în care este definit peiorativ feminismul, mișcarea trans sau lupta împotriva schimbărilor climatice] cu comunismul de odinioară și a încercat să vândă audienței un „liberalism à la espagnole” construit cu un cocktail eterodox care combina Grecia, Roma, „elementul iudeo-creștin”, Cortes de León, Conciliul de la Trento, Cortes de Cádiz și Tranziția Spaniolă.

Problema discursului președintei madrilene este că multe dintre elementele cheie ale proclamației sale au scăpat multora dintre participanți. Când le spunea „sunt împotriva noastră, împotriva familiilor noastre, împotriva oricui ne sprijină. Este un avertisment pentru fiecare dintre noi și pentru oricine vrea să intre în politică”, puțini înțelegeau că vorbește despre fratele sau despre iubitul ei și le era greu să-și imagineze acel regat al terorii din Spania pe care invitata îl descria. „Se ajunge la extremul de a normaliza crima și de a criminaliza viața normală. Adică, cei care comit cele mai grave infracțiuni sunt ridicați în slăvi, iar cei care le denunță sunt persecutați”, insista președinta, care nu a reușit să stârnească un aplauz până la sfârșitul intervenției sale.

Conservatorii britanici trăiesc astăzi propria lor criză existențială.

Au fost aruncați de la putere, după ce au controlat-o timp de cincisprezece ani, și simt în ceafă suflarea Reform UK, dreapta populistă care a impulsionat odinioară Brexit-ul și astăzi propagă un discurs xenofob și contrar imigrației, care câștigă din ce în ce mai mulți adepți printre britanici, conform sondajelor.

Îi atrage triumful lui Trump, dar nu extravaganțele sale sau apropierea sa de Putin. Îi deranjează histrionismul lui Milei sau rețetele sale ultraliberale, iar de la Orban cel mai mult le place efortul său constant de a slăbi UE.

Ayuso a vrut să le vândă concepte atât de banale precum libertatea, adevărul, responsabilitatea, valoarea și bucuria. Curios, nu a atins niciuna dintre cele două probleme care astăzi obsedă și divizează dreapta europeană: imigrația și necesitatea reînarmării în fața unor State Unite care i-au abandonat soartei lor. Să asculți un lider spaniol apărând legalitatea și respectul pentru proprietate, oricât de „Margaret Thatcher madrilenă” ar fi, este aproape anodin pentru un trib, cel al conservatorilor britanici, care este convins că este inventatorul acestor concepte.