Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a insistat înaintea întâlnirii miniștrilor de Externe la Bruxelles de joi, unde creșterea cheltuielilor pentru apărare ale țărilor membre va ocupa o mare parte a discuțiilor, asupra necesității ca Alianța Atlantică să fie «mai puternică și letală». Deoarece amenințările, în special cea rusă, nu vor dispărea nici pe termen scurt, nici pe termen lung, a reamintit el. Olandezul a salutat, de asemenea, angajamentele aliaților față de Ucraina, care în primele trei luni ale anului depășesc deja 20 de miliarde de euro în ajutor pentru securitate pentru 2025, așa cum a anunțat miercuri.

Cu ochii ațintiți asupra participării, pentru prima dată, a noului secretar de stat al Statelor Unite, Marco Rubio, șeful NATO a subliniat, de asemenea, importanța menținerii unității între aliați: «Provocările de securitate sunt prea mari pentru a le înfrunta singuri», a reamintit el. «Trăim într-o lume periculoasă și trebuie să construim un NATO mai puternic, mai echitabil și mai letal», a adăugat.

Cuvintele sale calibrate în ajunul reuniunii ministeriale care va dura până vineri sunt o dovadă a echilibrului dificil — și a nervozității — pe care NATO le trăiește în aceste momente în care, subliniază surse diplomatice, Alianța se află într-o situație destul de inedită: nu numai că trebuie să facă față provocărilor din exterior, dar este și contestată din interior.

Pentru că războiul Rusiei în Ucraina, care devorează eforturi și resurse, continuă în ciuda încercărilor Washingtonului de a media pentru a obține o încetare a focului. Sunt încercări lăudate și «susținute în totalitate» de un Rutte care caută cu orice preț să nu irite Washingtonul pentru a nu rupe complet legătura transatlantică.

Cealaltă mare sursă de tensiune este amenințarea administrației Donald Trump de a retrage sau limita umbrela defensivă istorică asupra Europei dacă aceasta nu își mărește cheltuielile pentru apărare, pe care SUA a ajuns să le ia în considerare la 5% din PIB, un procent considerat imposibil de atins de majoritate. Acordul actual — stabilit la summitul din Țara Galilor din 2014 — era de a ajunge la 2% într-un deceniu, lucru pe care țări precum Spania, Canada sau Italia încă nu l-au atins.

La următoarea reuniune a liderilor NATO, în iunie la Haga, se va stabili probabil un obiectiv mai înalt, estimat în jurul a 3% sau 3,5%, cel puțin.

Fără a dori să confirme o cifră concretă, Rutte s-a limitat să salute creșterea cheltuielilor mai multor țări «într-un mod nemaivăzut de decenii» și a citat țări precum Germania, care tocmai a realizat o reformă constituțională istorică pentru a putea crește cheltuielile, Finlanda, Danemarca, Suedia sau Republica Cehă.

Nu a făcut însă nicio mențiune despre cei care, precum Spania, sunt în urmă. Rutte a declarat săptămâna trecută la Varșovia că Spania dorea să ajungă la 2% în această vară. Aceste declarații au provocat un puternic disconfort la Madrid, care s-a grăbit să clarifice că Spania «va încerca să se apropie cât mai mult posibil de 2% în vară», dar că acest lucru va depinde de procentul din PIB al cheltuielilor militare cu care se va încheia în cele din urmă exercițiul financiar din 2024. Ministrul Apărării, Margarita Robles, care joi va participa la Varșovia la un summit informal al miniștrilor europeni, a declarat marți la Lisabona că creșterea cheltuielilor militare spaniole se va realiza «mult mai devreme» față de 2029, data vehiculată până acum. Se așteaptă ca Guvernul să anunțe un nou calendar înainte de summitul NATO de la Haga, la sfârșitul lunii iunie. În parte, poate depinde de dacă NATO acceptă să ia în considerare, așa cum dorește Spania, cheltuieli precum cele destinate luptei împotriva terorismului ca fiind cheltuieli de apărare, lucru pe care alți aliați îl privesc cu scepticism.

Situația complicată a Spaniei

În cadrul Alianței există conștientizarea situației complicate a Spaniei, unde creșterea cheltuielilor pentru apărare nu numai că divide guvernul de coaliție, dar se lovește și de respingerea unei părți a societății care nu simte amenințarea rusă la fel de puternic ca în alte părți ale Europei. Dar nu puține sunt țările care amintesc că creșterea cheltuielilor nu este ușoară pentru nimeni și că toți trebuie să facă eforturi suplimentare.

Deși, conform diverselor surse, deocamdată nu s-a simțit o retragere a umbrelei de protecție a Washingtonului, la Bruxelles încă răsună cuvintele secretarului Apărării, Pete Hegseth. La primul său summit NATO, în februarie anul trecut, acesta a anunțat în fața celorlalți aliați, într-un mod «direct și fără ambiguități, că realitățile strategice dure împiedică Statele Unite să se concentreze în principal pe securitatea Europei». Indiferent dacă amenințarea se va materializa sau nu, Europa trebuie să fie pregătită pentru a nu exista lacune de securitate în cazul în care s-ar împlini cel mai rău scenariu posibil, insistă diverse capitale.

Aici capătă tot sensul cuvintele lui Rutte în ajunul primei vizite a unui alt înalt demnitar american, secretarul Rubio, la Bruxelles, unde veteranul politician republican ajunge cu ideea de a discuta «creșterea investițiilor aliate în apărare și obținerea unei păci durabile în Ucraina», conform Departamentului de Stat.

«Aliații NATO continuăm să sprijinim Ucraina. În primele trei luni ale acestui an, aliații au angajat deja peste 20 de miliarde de euro în ajutor pentru securitate pentru 2025», a anunțat Rutte, care a reamintit, de asemenea, că amenințarea principală a Alianței rămâne Rusia. Un consens al aliaților pe care europenii speră să-l vadă confirmat și de american, deși în agenda acestuia nu se face o referire specifică la Moscova, ci la «amenințarea Chinei».

Deși Rubio, fost senator de origine cubaneză, are mai multă experiență politică decât Hegseth, puțini cred că mesajul său despre creșterea cheltuielilor europene pentru apărare va varia mult. De aici și mantra aliaților acum, ideea de a împărți povara. Cu orice preț.