În câteva cuvinte
Articolul relatează cazul a doi bărbați, Ahmed Tommouhi și Abderrazak Mounib, condamnați pe nedrept pentru viol în Spania. Unul dintre ei a murit în închisoare, iar celălalt, deși dovedit nevinovat, a fost refuzat de Audiencia Nacional pentru despăgubiri, fiind chiar obligat să plătească cheltuieli de judecată. Autorul critică decizia judecătorilor, sugerând o posibilă prejudecată rasială și indiferența societății față de soarta persoanelor de origine magrebiană. Articolul subliniază nedreptatea situației și impactul acesteia asupra integrării imigranților, comparând reacția publică cu indignarea față de cazuri similare din alte țări.
Ahmed Tommouhi și Abderrazak Mounib au fost condamnați pentru mai multe violuri pe care nu le-au comis.
Ahmed Tommouhi și Abderrazak Mounib au fost condamnați pentru mai multe violuri pe care nu le-au comis. Al doilea a murit în închisoare, iar primul a petrecut 15 ani din viață acolo, deși nevinovăția sa a fost demonstrată după ce executase deja șase ani de condamnare. Acum, Audiencia Nacional i-a refuzat despăgubirile pe care le cerea pentru această teribilă eroare judiciară. Cinci magistrați au decis că acest om a cărui viață s-a schimbat pentru totdeauna nu merită ca nevinovăția să-i fie restituită și ca statul să compenseze prejudiciul pe care i l-a cauzat. Și nu numai asta. Îl condamnă și la plata cheltuielilor de judecată. Este foarte greu să înțelegi această decizie și este și mai greu să nu o atribui unor factori care nu sunt judiciari. Cum pot afirma onorabilii săi că nu a fost o eroare să nu se ia în considerare alte dovezi decât cele ale recunoașterii? Se poate oare priva de libertate o persoană nevinovată și să nu se întâmple nimic?
Margarita Robles, care a fost unul dintre judecătorii care au pronunțat sentința lui Tommouhi, nu și-a cerut scuze pentru această eroare flagrantă. Și, bineînțeles, acea dreaptă antifeministă care își petrece ziua spunând că plângerile pentru viol sunt false nu a sărit nici ea în apărarea acelui «mauru», care, fiind «mauru», ceva o fi făcut. Este tulburător să ne dăm seama că magistratura pare să aibă o prejudecată de proveniență. Este greu să nu ne amintim de câte ori a fost confundat un «mauru» cu alt «mauru» (mie mi se par toți la fel, mi s-a spus, ca și chinezii) și să nu relaționăm acest tratament nedrept cu construcția stereotipului «maurului» ca violator sălbatic. Nu par să țină cont judecătorii de modul în care cazuri ca acesta prejudiciază procesul de integrare a noilor spanioli într-o țară pe care o consideră deja a lor. Cum să ne simțim la fel de «de aici» ca oricine altcineva dacă știm că discriminarea poate ajunge până la Audiencia Nacional?
Și de ce acest caz, care este un scandal, o nedreptate flagrantă, nu zguduie de indignare opinia publică? S-ar schimba ceva dacă, în loc de Tommouhi, cel păgubit s-ar numi García sau Fernández? În tot timpul în care se știa deja că cei doi bărbați sunt nevinovați, de ce nu a mișcat nimeni un deget pentru ei? Viețile «maurilor», s-ar spune, nu valorează la fel ca viețile cetățenilor patrioți. Așa e, dar apoi vom veni să ne exprimăm indignarea față de moartea lui George Floyd și rasismul din Statele Unite și că Donald Trump este cel mai rău. Cel mai rău este indiferența față de maltratarea continuă a unui nevinovat.
