În câteva cuvinte
Articolul analizează reapariția interesului în Germania pentru gazoductul Nord Stream, stimulat de posibila apropiere dintre Donald Trump și Vladimir Putin. În timp ce unii politicieni și oameni de afaceri germani, în special din CDU, văd oportunități economice în reluarea fluxului de gaz rusesc ieftin, alții, inclusiv Verzi și voci critice din CDU/SPD, avertizează asupra riscurilor de securitate, a repetării dependenței energetice nesănătoase și a finanțării indirecte a eforturilor de război ale Rusiei. Dezbaterea reflectă tensiunea dintre interesele economice și imperativele geopolitice și de securitate în politica germană față de Rusia.
Părea un subiect închis, ceva ce era mai bine de uitat, pentru că s-a terminat prost. O explozie submarină, în septembrie 2022, a distrus trei dintre cele patru conducte Nord Stream care legau coasta rusă de cea germană prin Marea Baltică. Proiectul a simbolizat, ca niciun altul, dependența nesănătoasă a Germaniei față de Rusia lui Vladimir Putin și complezența occidentală în anii premergători războiului din Ucraina.
La câteva luni după invazie, Nord Stream a fost îngropat, iar acum reînvie. Apropierea președintelui Statelor Unite, Donald Trump, de omologul său rus repoziționează gazoductul pe tabla de șah geopolitică și economică.
„Interesul pentru restabilirea aprovizionării normale cu energie a Europei este doar interesul Statelor Unite și al Rusiei?”, a declarat săptămâna trecută Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe. „Probabil, va fi interesant dacă americanii își vor folosi influența în Europa și o vor obliga să nu refuze gazul rusesc”.
Casa Albă a vorbit deja, după conversația dintre Trump și Putin din 18 martie, despre „acordurile economice enorme” pe care le-ar putea aduce o îmbunătățire a relației dintre cele două țări. Kremlinul a menționat „economia și energia” printre „interesele reciproce” ruso-americane.
În lumea politică și de afaceri germană, mulți iau notă și raționează: dacă Trump și Putin ajung la un acord privind Ucraina, dacă SUA ridică sancțiunile împotriva Rusiei, dacă aceste țări decid să restabilească fluxul energetic, de ce Germania și industria sa, a cărei criză s-a agravat, printre alți factori, prin tăierea energiei ieftine rusești, ar renunța să participe la afacere? De ce să se limiteze la a fi spectator?
Sunt prea mulți „dacă”, prea multe ipoteze înainte ca acest lucru să se întâmple. Iar în Germania și Europa se întâmplă contrariul: pentru viitorul cancelar, Friedrich Merz, obiectivul este reînarmarea în fața amenințării Rusiei, și nu revenirea la dependență. De aceea este frapant că vocile care speculează despre redeschiderea gazoductului vin dintr-un partid precum CDU-ul lui Merz, mai puțin legat istoric de Rusia decât SPD-ul fostului cancelar Gerhard Schröder. După părăsirea funcției în 2005, Schröder a prezidat Consiliul de Administrație al Nord Stream, controlat de compania de stat rusă Gazprom.
„Dacă ne gândim la doi ani în viitor, pot exista surprize”, a scris pe rețeaua socială LinkedIn Thomas Bareiss, deputat CDU. „Când pacea va domni din nou și între Rusia și Ucraina armele vor tăcea (și sperăm că asta se va întâmpla curând), relațiile se vor normaliza, embargourile vor fi ridicate mai devreme sau mai târziu și, desigur, gazul va putea curge din nou, poate, de data aceasta, printr-o conductă sub control american.”
Bareiss nu este un deputat de prim rang, dar figuri importante din CDU, precum președintele landului Saxonia din estul Germaniei, Michael Kretschmer, au cerut relaxarea sancțiunilor împotriva Rusiei. „Este ceva total depășit și nu se potrivește cu ceea ce fac americanii”.
„Ceea ce este periculos este să vedem cu ce viteză, și deși nu există niciun acord de pace, se vorbește din nou despre afaceri”, declară pentru Джерело новини Franziska Brantner, co-președinta Verzilor, partid care a făcut parte din guvernul în exercițiu al lui Olaf Scholz. „În niciun caz nu este ipotetic”, subliniază ea, „când auzi cum politicieni din CDU vorbesc concret despre asta și cum există birouri care lucrează la asta într-un mod foarte concret”.
Istoricul Bastian Matteo Scianna, autorul cărții recent publicate „Sonderzug nach Moskau, Geschichte der deutschen Russlanpolitik seit 1990” (Tren special spre Moscova. Istoria politicii germane față de Rusia din 1990), este, de asemenea, categoric: „Momentul este complet greșit. Trimite un semnal de slăbiciune și exprimă o dorință de «business as usual»”. Adică, de a reveni la vechile obiceiuri: o relație cu Rusia bazată pe economie, care a sfârșit prin a alimenta cuferele lui Putin pentru război.
Potrivit lui Scianna, cuvintele lui Bareiss și ale altora „arată că, și în CDU, există persoane care, în privința Rusiei, gândesc mai mult în termeni de politică comercială”. „Ne-am aștepta ca un lider de partid sau un cancelar federal precum Merz să spună: «Nu putem privi permanent avantajele economice, ci trebuie să includem problemele de securitate și apărare»”, asigură el.
În CDU s-a deschis o dezbatere. După intervențiile politicienilor creștin-democrați precum Bareiss, alții, precum deputatul Roderich Kiesewetter, au replicat că, în acordul de coaliție cu SPD care se negociază în prezent, „ar trebui exclusă reactivarea Nord Stream pentru a tăia din rădăcină speculațiile și ambițiile pro-ruse”.
Control de la Washington
Există cel puțin un om de afaceri, americanul Stephen P. Lynch, interesat să cumpere gazoductul. După sabotaj, pe care unele informații îl leagă de cetățeni ucraineni, cele două conducte Nord Stream 1 au explodat, la fel ca una dintre cele ale Nord Stream 2. A patra a rămas intactă. „Aceasta este o oportunitate unică”, a explicat Lynch în noiembrie pentru The Wall Street Journal, „pentru a obține controlul american și european asupra unei surse de aprovizionare cu energie pentru restul erei combustibililor fosili”.
Ministerul Economiei din Germania explică faptul că nu se iau în considerare discuții cu Rusia despre furnizarea de gaz prin conductă, nici nu se pune problema autorizației legale pentru redeschiderea Nord Stream 2. Asociația de Afaceri Germană a Estului afirmă prin e-mail că „este prea devreme pentru a evalua dacă și când relațiile economice și energetice germano-ruse pot fi reînviate”. O normalizare pe termen scurt, în orice caz, „este improbabilă”, adaugă aceasta.
Un alt personaj în eforturile de a resuscita Nord Stream este germanul Matthias Warnig, potrivit ziarului Financial Times. Warnig a fost spion al Stasi, poliția secretă a Republicii Democrate Germane. După căderea Zidului, a lucrat pentru sectorul bancar german în Sankt Petersburg, unde l-a cunoscut pe Putin (o altă versiune sugerează că s-au cunoscut când președintele rus era agent KGB la Dresda). Până în 2023 a fost directorul general al Nord Stream 2.
Acum, potrivit Financial Times, „planul lui Warnig include contacte cu echipa lui Trump prin intermediul oamenilor de afaceri din SUA, ca parte a unui efort din culise pentru a pune capăt războiului din Ucraina, în timp ce se aprofundează legăturile economice dintre SUA și Rusia”. În declarații pentru Die Zeit, Warnig neagă orice implicare.
Există o constelație de oameni de afaceri, academicieni și politicieni care au ignorat decenii la rând amenințarea rusă și au promovat relațiile cu Putin. Schröder a fost cel mai proeminent în ceea ce unii numesc „Moskau Connection”, sau conexiunea Moscova, dar nu singurul.
„«Moskau Connection» în CDU, CSU [partidul soră bavarez al CDU] și SPD pur și simplu nu a dispărut”, spune Franziska Brantner, de la Verzi. „Sunt aceiași care au făcut-o deja înainte de 2002. Și trei ani mai târziu, toți sunt încă acolo”.
Temerea unui sector al politicii și industriei este că Germania va rămâne în urmă dacă într-o zi se reiau afacerile între SUA și Rusia. Temerea altora — în cadrul Verzilor, dar și în SPD și CDU — este că va reveni ceea ce istoricul Scianna numește „utopia interdependenței” germano-ruse. Ceea ce a făcut să se creadă că un gazoduct va contribui la pacea în Europa. Dacă s-ar redeschide Nord Stream 2, avertizează Brantner, „se va finanța următoarea spirală de înarmare a lui Putin”.
