Văzută din afară, La Cantueña este un loc în mijlocul pustietății

Văzută din afară, La Cantueña este un loc în mijlocul pustietății, cel mai apropiat fiind un parc industrial. Clădirea ar putea trece drept un vechi internat reabilitat, o instituție oficială dezafectată sau ceea ce este de fapt: o construcție pe care toate administrațiile au uitat-o timp de 25 de ani, până când, acum un an, Comunitatea Madrid a decis să investească opt milioane de euro pentru a schimba gardurile ruginite și graffiti-urile, a instala paturi și bucătării și a adăposti aproximativ 100 de minori. Aceasta este fațada, dar în interior, în centrul de primire a minorilor neînsoțiți, se gestionează, totuși, o «bombă cu ceas» și un viitor ghetou, spun cei care lucrează acolo și sunt șocați de noua viață pe care o are. În acest colț periferic al Fuenlabrada, se ridică o masă de ciment cu patru etaje, care trebuia să fie un centru de interpretare a naturii și a ajuns să fie un centru de primire cu o capacitate de 96 de locuri, toate ocupate cu băieți sosiți în ultimele luni din Maroc, Mali, Guineea-Conakri și Senegal. Centrul, gestionat de o companie concesionară, este conceput pentru a fi tranzitoriu, dar mulți dintre rezidenții săi ajung să petreacă acolo luni întregi sau chiar un an, ca în cazul centrului din Hortaleza. Comunitatea Madrid a anunțat planuri de extindere a instalațiilor sale, având în vedere posibila sosire a 700 de noi minori din Insulele Canare, ca rezultat al acordului de redistribuire a acestor tineri între comunitățile autonome. O decizie pe care guvernul regional a contestat-o la Curtea Constituțională.

Ziua de zi în La Cantueña este la fel de densă ca fasolea servită la masă. Există mese la ore fixe, ateliere de formare, ieșiri programate, agenți de pază privați și educatori sociali care se mobilizează pentru a acoperi lacunele. Atmosfera, după cum descrie unul dintre cei 90 de angajați ai centrului, «oscilează între precar și exploziv». «Suntem la limită», spune o asistentă socială care preferă să nu-și dea numele. «Nu există suficient personal pentru a acoperi atâtea ture, mulți băieți au traume sau dependențe care nu sunt tratate, iar conviețuirea este dificilă cu atâția adolescenți. Există multă tensiune, multă izolare». La lipsa de personal sau la lipsa activităților în aer liber ale unui centru care funcționează la limita capacității sale se adaugă tensiunea dintre subsaharieni și magrebieni. «Marocanii se cred stăpânii centrului», se plânge un tânăr congolez.

Angajații se tem să se identifice de teama represaliilor, sindicatele nu sunt prezente într-un centru nou înființat, opoziția nu a putut intra, iar puținul care se știe despre centrul în care se așteaptă să sosească încă 700 de tineri în următoarele săptămâni provine din fraze scurte ale celor care nu au chef să vorbească: angajați și minori. «Nu avem idee despre ce se întâmplă în interiorul centrului», a declarat primarul din Fuenlabrada, Javier Ayala. «Totul este secret în jurul acestui loc», a adăugat reprezentantul Comisiilor Muncitorești. Ultima altercație, care a avut loc în ultima zi din martie, a obligat intervenția Poliției Naționale și s-a soldat cu arestarea a 12 tineri pentru un delict de încăierare tumultuoasă. Potrivit martorilor, altercația a început în jurul orei 14:00 în sala de mese, unde au zburat extinctoare și tăvi. Când educatorii și personalul de securitate au încercat să intervină, au fost și ei agresați. Incidentul s-a soldat cu șapte angajați și doi minori răniți. «A fost ceva punctual, dar simbolic», a recunoscut un angajat din tura de noapte. «Există frică, secret și o fluctuație mare de personal cu salarii mizere», a explicat Lorena Morales, deputat PSOE în Adunare și una dintre persoanele care cunosc cel mai bine situația din centrele de primire din Comunitatea Madrid. «Bătaia nu a fost mai gravă pentru că așa a vrut Dumnezeu».

Când, acum aproape un an, președinta Isabel Díaz Ayuso a anunțat proiectul, l-a descris ca pe un «centru de referință pentru integrare și formare», unde tinerii ar fi învățați spaniola, normele statului sau cum să obțină integrarea socio-profesională. Cele două dispute, cea din interiorul centrului și cea dintre Guvernul Central și cel Autonom, au servit Comunității Madrid pentru a cere expulzarea a patru dintre minorii care au participat la bătaie, în timp ce studiază «multe alte» dosare ale minorilor cu «dificultăți de adaptare» pentru a cere expulzarea lor din țară. Comunitatea Madrid nu are competențe de acest tip, dar legea o abilitează să ceară acest lucru Guvernului. Purtătorul de cuvânt, Miguel Ángel García, a anunțat astfel, la începutul acestei luni, un nou ton în politica de migrație a Comunității Madrid, care include cuvântul «expulzare», în concordanță cu ceea ce se aude în Murcia sau Valencia, datorită acordurilor cu Vox.

Al doilea punct de tensiune cu La Cantueña are legătură cu repartizarea care se va face în cadrul Comunității a celor aproape 700 de persoane care vor sosi din Insulele Canare. Díaz Ayuso a lăsat să se înțeleagă că toți minorii vor merge la La Cantueña, astăzi ocupată 100%, ceea ce nu este pe placul primăriei socialiste din Fuenlabrada, care cere ca tinerii să fie distribuiți în alte municipalități. Potrivit vicepreședintelui Colegiului Educatorilor Sociali din Madrid, Adolfo Rodríguez, «centrele de minori supraaglomerate reprezintă un model depășit. Ar trebui să fie mai comunitare, locuri în care copiii participă la activitățile și la viața de zi cu zi a cartierelor. Acest tip de locuri face dificil, de exemplu, ca ei să poată merge pe jos la școală. Schimbarea trebuie să mizeze pe centre mai mici, de maximum 10 sau 12 copii. În acest fel, profesionistul îi poate sprijini mai bine. Trebuie să fie locuri cu o atenție mai individualizată pentru a obține o îngrijire adecvată», a spus el.

Dar, ca în cazul majorității dezbaterilor legate de Madrid, problema a fost ridicată rapid la contextul național. Óscar López, ministru și lider al socialiștilor madrileni, a numit-o pe Ayuso «rasistă și xenofobă». «Vă imaginați dacă Guvernul Central ar fi spus tuturor (minorii neînsoțiți din Insulele Canare) la Madrid?», a criticat el. La rândul său, Comunitatea Madrid l-a calificat pe primarul din Fuenlabrada drept «cinic» pentru că nu vrea ca tinerii aduși de președintele partidului său să ajungă în municipiul său. Parcul industrial Cobo-Calleja, cel mai apropiat loc de Centrul de Minori La Cantueña. Foto: Santi burgos Santi Burgos

La Cantueña este un loc controversat de când, acum un an, Comunitatea a decis că acesta este locul. Fuenlabrada a protestat, a spus că clădirea este a lor, iar Ayuso a răspuns «manu militari» cu articolul 163.5, invocând «motive de urgență sau interes general», pentru a instala acolo centrul fără a fi nevoie de un acord între administrații. Miercuri, justiția a dat din nou dreptate Comunității Madrid, deoarece interpretează că Primăria socialistă nu folosea clădirea. Fuenlabrada, însă, a interpretat-o ca pe un atac la oraș pentru că este socialist, iar Ayuso a justificat decizia prin lipsa de control al migrației de către Pedro Sánchez. Pe scurt, aceleași argumente ca acum un an, când nici măcar nu se vorbea despre Insulele Canare.

Între timp, în centru, viața își urmează cursul, fără a ține cont de confruntarea politică generată de cei aproape 100 de băieți și celelalte sute care urmează să vină. Gestionarea La Cantueña a fost atribuită direct, pentru 20 de milioane de euro, Grupului El Castillo, un grup eterodox care pariază pe orice lucru care aduce bani. Acesta gestionează aproximativ douăzeci de centre pentru vârstnici, bolnavi mintal, persoane cu dizabilități psihice sau centre de primire..., dar și hoteluri în Austria, cămine universitare sau cultivarea pepenilor verzi și a dovlecilor în Senegal. În interior lucrează peste 100 de persoane, printre care 24 de educatori sociali, 20 de ajutoare de educator, 16 mediatori interculturali, cinci monitori de ateliere și timp liber și patru asistenți sociali, plus gardieni, administratori, bucătari, un medic, un psiholog și trei profesori de școală primară pentru a acoperi 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, conform acordului de angajare. În clădire, modulele sunt separate de garduri metalice, iar dormitoarele comune sunt pline de paturi suprapuse cu dulapuri care pot fi închise cu lacăt. Pe pereți sunt picturi murale cu fraze optimiste – «Tu îți poți schimba povestea» – care contrastează cu disperarea din coridoare. În afara centrului, imediat ce pun piciorul pe stradă, băieții dau de autostrada Toledo, A-42, cu trei benzi pe sens. Nu există niciun magazin, nicio casă, niciun liceu, niciun centru de sănătate pe mulți metri în jur, iar la 600 de metri se află primele clădiri și niște hale industriale cu reclame mari în chineză. O insulă în mijlocul pustietății.

Cei mai aventuroși merg la cursuri de spaniolă după-amiaza pe care organizația Somos Acogida le are în Ciudad de Pegaso. «Două ore și jumătate la dus și alte două ore și jumătate la întors pe jos», a spus Emilia Lozano, președinta organizației, care îi primește și îi ascultă în fiecare zi.