În câteva cuvinte
Articolul analizează controversele și atacurile virulente îndreptate împotriva Papei Francisc, inclusiv opoziția față de reformele sale și dezvăluirile privind abuzurile din Biserica Catolică. Se menționează, de asemenea, presiunile și rezistența internă cu care se confruntă Papa în eforturile sale de reformare.
S-au făcut multe rugăciuni pentru ca Dumnezeu să-l ia pe Francisc de lângă noi cât mai curând posibil.
Sămânța discordiei a început imediat după ascensiunea sa la pontificat, promovată cu nerușinare de cardinali de vază. În istorie, au existat papi teribili, câțiva asasinați, unii asasini și mulți escroci autentici. Dar au existat și unii extraordinari. Francisc urma să fie unul dintre aceștia, având în vedere prestigiul său când a fost ales. În schimb, trebuie să ne întoarcem cu câteva secole în urmă pentru a găsi un pontif care a fost atacat cu atâta virulență. Pe 10 septembrie 2015, revista americană Newsweek i-a dedicat coperta cu acest titlu: «Este Papa catolic?». «Sigur că este catolic, dar nu ai ști doar citind articolele de presă», a subtitrat raportul. Comparau discursurile pontifului argentinian, și atitudinile sale, cu cuvintele și viața arhiepiscopului de San Francisco, Salvatore Cordileone. «Cei doi nu pot aparține aceleiași Biserici», a conchis revista.
«Este creștin cel care ascultă de Papă», spune catehismul iezuitului Roberto Belarmino, inchizitorul care a pus la cale procesele împotriva lui Giordano Bruno și Galileo Galilei.
Cine mai ascultă acum? Din 2015, eclesiastici de diverse ranguri redactează raportul Denzinger-Bergoglio «despre deviațiile doctrinale ale Episcopului de Roma». Uraganul Bergoglio, îl numesc. Au acumulat deja 160 de studii și aproape 2.000 de pagini. Fac cinste compendiului elaborat la sfârșitul secolului al XIX-lea de teologul german Heinrich Denzinger despre propunerile condamnate ca eretice până atunci. Pe Francisc ajung să-l numească eretic sau comunist, chiar și antipapă. Rareori a răspuns criticilor săi. «Au tristețe în inimă, îmi este milă de ei. Sunt nebuni care profită de cea mai mică ocazie pentru a mușca», a spus el în martie 2022.
Înainte de a analiza motivele care au stârnit atâta ură, merită subliniat faptul că, atâta timp cât nu se corectează ideea că Biblia este «cuvântul lui Dumnezeu», așa cum se spune zilnic la liturghii, orice reformă se ciocnește de tradiția doctrinală.
De exemplu, Francisc a spus că cine este el să-i judece pe homosexuali. Există 23 de versete în care cartea sacră îi execră. «Dacă cineva se culcă cu un bărbat, amândoi au săvârșit o abominare și trebuie să moară», proclamă 20:13 din Levitic.
Papa Francisc merge să se întâlnească cu artiștii de la ieslea vie din Bazilica Santa Maria Maggiore din Vatican, pe 16 decembrie 2023. CLAUDIO PERI (EFE)
Motivele furiei sunt, totuși, mai nerușinate.
Timp de decenii, Vaticanul a susținut că știrile despre pedofilie în rândul eclesiasticilor sunt campanii ale mass-media anticlericale sau ale unor puteri supărate pe Papa în funcție (în Statele Unite, pentru că Vaticanul s-a opus războiului din Irak). A venit Francisc și a schimbat discursul, dezvăluind candid că, de exemplu, abuzurile asupra minorilor în Legiunea lui Hristos au fost reduse la tăcere timp de decenii de Ioan Paul al II-lea. De asemenea, că cardinalul Ratzinger, viitorul Benedict al XVI-lea, a mers în biroul papei polonez cu dosarul scandalurilor și s-a întors cu ordinul de a păstra dosarul până la o ocazie mai bună. Cei răi au câștigat. «Cine i-a acoperit era o mafie, ei nu erau Biserica», a conchis prefectul Congregației pentru Institutele de Viață Consacrată, cardinalul João Braz de Aviz. Teribil.
Episcopii au acceptat cu greu consecințele politicii de toleranță zero, care cerea recunoașterea publică a vinovăției, atenție acordată victimelor și reparații economice. Francisc ar fi trebuit să ia numele de Adrian când a fost ales, a remarcat un prelat morocănos. Ratzinger a fost cel care a pus la cale ghidușia în retragerea sa. Adrian de Utrecht, ales pontif pe 9 ianuarie 1522 fără a fi prezent la conclav, când a sosit din Spania pentru a prelua funcția, i-a adunat pe cardinali și le-a strigat: «Sunteți cu toții niște escroci!». Străzile Romei s-au umplut de afișe jignitoare. Adrian al VI-lea a rezistat în funcție doar un an. Deviza sa nu a fost diferită de cea a papei argentinian: reorganizarea curiei, exemplaritate și austeritate. Și o idee principală: «În Roma a început cancerul, aici trebuie extirpat».
