În câteva cuvinte
Articolul analizează eforturile Papei Francisc de a crește rolul femeilor în Biserica Catolică, precum și rezistența întâmpinată din partea unor sectoare conservatoare. Deși a luat măsuri importante, cum ar fi numirea femeilor în funcții de conducere, schimbarea mentalității este un proces continuu și necesită implicarea întregii comunități catolice. Accentul pus de Papa Francisc pe această chestiune a creat o vizibilitate mai mare pentru femei, dar impactul pe termen lung depinde de atitudinile și acțiunile viitoare.
În ultima întâlnire a episcopilor și a credincioșilor catolici la Sinodul de anul trecut
În ultima întâlnire a episcopilor și a credincioșilor catolici la Sinodul de anul trecut, singura chestiune care a agitat apele, destul de calme de altfel, a fost cea a accesului femeilor la ministerele sacre. În cei două mii de ani de istorie, deciziile în Biserica Catolică au fost luate întotdeauna de bărbați. Prezența femeilor în sălile de comandă este o chestiune foarte divizivă, asupra căreia planează chiar și amenințarea schismei.
Francisc s-a caracterizat prin deschiderea de drumuri și prin încercarea de a normaliza ascensiunea femeilor în funcțiile de putere
Francisc s-a caracterizat prin deschiderea de drumuri și prin încercarea de a normaliza ascensiunea femeilor în funcțiile de putere care vor marca direcția pe care instituția o va lua în următorii ani. Cu toate acestea, locul femeilor în Biserica Catolică a devenit una dintre cele mai complexe chestiuni pentru interpretarea moștenirii sale. Angajamentul său față de femei, deși obiectiv moderat, a fost controversat și l-a transformat în același timp într-un papă prea avansat pentru unii și prea prudent pentru alții.
După moartea sa, pașii săi finali capătă o relevanță specială, aproape ca un mesaj final
După moartea sa, pașii săi finali capătă o relevanță specială, aproape ca un mesaj final. În februarie, din spitalul în care era internat, a numit-o pe prima președintă a Guvernatoratului Statului Cetății Vaticanului, călugărița Raffaella Petrini, care ar putea fi definită pe scurt ca primarul Vaticanului. Și a schimbat legile Vaticanului pentru a-i acorda puteri mai mari și a-i facilita munca.
«Biserica este femeie», a început să spună Francisc la scurt timp după ce a ajuns la Roma. Și și-a propus să «demasculinizeze» puternica instituție milenară. «Unul dintre marile păcate pe care le-am comis este masculinirea Bisericii», a recunoscut el în mai multe rânduri.
Și-a însoțit cuvintele cu gesturi pe care mulți le-au aplaudat, alții le-au considerat insuficiente, iar destui le-au privit cu suspiciune, cum ar fi numirea femeilor în funcții de autoritate în organele de conducere ale Bisericii Catolice într-un mod nemaivăzut în instituție. În Vatican, în prezent, sunt mult mai multe femei decât în papatele anterioare, dar încă sunt la ani lumină distanță de bărbați. Cele mai importante numiri au avut loc spre sfârșitul pontificatului său, când impulsul inițial al reformelor sale mai progresiste era deja aproape stins în alte domenii.
În 2022, Papa a numit trei femei – călugărițele Raffaella Petrini și Yvonne Reungoat și laica consacrată Maria Lia Zervino – ca membre ale Dicasterului pentru Episcopi, organismul responsabil cu alegerea noilor episcopi din lume. În ultimele secole, acest dicasteriu fusese exclusiv masculin, urmând logica conform căreia, deoarece doar bărbații pot ajunge episcopi, doar bărbații se puteau ocupa de acest lucru (deși deciziile sale afectau credincioșii de toate genurile).
În ianuarie anul acesta, Francisc a numit-o pe prima prefectă din istoria Sfântului Scaun, o funcție comparabilă cu cea de ministru în lumea civilă. Este vorba despre călugărița italiană Simona Brambilla, care de atunci conduce Dicasterul pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică, unul dintre cele mai importante din Vatican și care se ocupă de chestiunile legate de viața consacrată în lume.
Deși călugărița italiană își exercită autoritatea cu sprijinul cardinalului spaniol Ángel Fernández Artime, pe care Francisc l-a numit pro-prefect. Încă nu este clar cum se împart responsabilitățile între cei doi și cât de departe va putea ajunge cu adevărat conducerea călugăriței. «Francisc știa că vor fi mulți șefi de dicastere și mulți episcopi, cardinali și un sector al Bisericii care nu ar vrea să trateze direct cu Simona Brambilla din cauza faptului că este femeie. Și a trebuit să plaseze această funcție de pro-prefect pentru ca unii să simtă că vorbesc cu un egal. Este teribil că se întâmplă asta în Biserică, dar Francisc era conștient și, înainte de a consimți o ruptură sau o confruntare, a optat pentru această formulă, care reflectă într-un mod foarte evident realitatea femeilor în instituție», apreciază teologul aragonez Cristina Inogés, singura spaniolă cu drept de vot în Sinodul episcopilor.
Francisc a fost papa care a inclus femeile în sinoade, întâlnirile extraordinare ale episcopilor care servesc la consilierea pontifului cu privire la probleme concrete de actualitate ale Bisericii. Treptat, le-a acordat lor și laicilor în general voce, până când, în 2023, au putut participa pentru prima dată la voturile sinodale. «Au fost episcopi care au recunoscut că le-a plăcut foarte mult să poată vorbi direct cu femei, deoarece i-a făcut să-și schimbe modul de gândire despre ele. A fost surprinzător și plin de satisfacții, dar asta îți spune că înainte nu avuseseră prea mult contact cu femei la nivel teologic», subliniază Inogés.
Francisc a trebuit să facă față rezistenței dure din interiorul Bisericii, provenind din aripa cea mai conservatoare. Și a primit în același timp critici din partea celor care l-au considerat fie un transgresor, fie prea puțin riscant. Există, de asemenea, cei care îl critică pentru că a promovat o imagine paternalistă și depășită a femeilor, cu stereotipurile femeii ca îngrijitoare, de exemplu.
Detractorii săi i-au cerut în chestiunea femeilor schimbarea structurală care nu a venit niciodată. Cum ar fi diaconatul feminin sau accesul femeilor la preoție. Papa argentinian a respins întotdeauna a doua chestiune, argumentând că sacramentul ordinului preoțesc este rezervat bărbaților. Dar s-a deschis pentru a studia accesul femeilor la diaconat, un ordin inferior, care permite botezul, binecuvântarea căsătoriilor, predicarea și evanghelizarea, printre altele. Și a creat două comisii de experți pentru a aprofunda problema: prima a fost în vigoare din 2016 până în 2019, dar nu a reușit să ajungă la concluzii ferme; iar a doua a fost constituită în 2020 și nu a reușit niciodată să-și ducă la îndeplinire misiunea.
«Există un sentiment de frică că femeile ne dezvoltăm pe deplin cu capacitățile, darurile și altele în Biserică. Rezistențele vin, mai ales, de la persoane care nu au vorbit niciodată cu femei, care consideră doar că femeile au nevoie de o anumită îngrijire paternalistă și că, prin urmare, nu avem nimic de adus și nimic de spus», este de părere Cristina Inogés.
În Biserică, o instituție care reunește realități foarte diverse de pe cinci continente, totul se mișcă într-un mod extrem de lent și se spune că unitatea de măsură obișnuită este secolul. «Francisc a făcut tot ce a putut, dar ne-a lăsat și pe noi în mâinile noastre. În Europa, papa este singurul monarh absolut care a mai rămas; adică, semnează un decret și automat este lege. Francisc ar fi putut impune foarte multe schimbări prin decret, dar asta ar fi însemnat o incoerență absolută cu voința sa de a fi o Biserică sinodală, participativă, incluzivă, cu vocea tuturor».
În timp ce pentru unii Francisc nu a mers suficient de departe, pentru alții a reușit să pună o bază care va permite ca deschiderea către conducerea femeilor să se instaleze în ideologia credincioșilor. Inogés vorbește despre importanța «unei schimbări de mentalitate» în comunitatea catolică, începând de la bază, în seminariile unde se formează clericii. «Dacă nu schimbăm modul în care se predă ceea ce suntem noi, femeile, în Biserică, va fi complicat ca unii să facă această schimbare de mentalitate», subliniază ea. Și adaugă: «În bibliotecile seminariilor nu există nicio carte sau manual scris de femei. Există episcopi care sunt sfătuiți de femei, dar nu fac publicitate acestui lucru, poate pentru că pot fi contestați sau pentru că li se pare că nu este cel mai potrivit. Asta ne reduce și vizibilitatea».
Pe de altă parte, există o disonanță evidentă între discursul papei argentinian și practica reală în multe dieceze și parohii. «Francisc a deschis multe procese, dar este adevărat și că nu sunt atât de multe mâini dispuse să preia ștafeta și să continue în acea direcție pe cât ar fi de dorit. A făcut ce a putut, dar i-a fost foarte clar că autonomia episcopilor și a parohiilor trebuie păstrată», recunoaște Inogés.
Francisc nu a schimbat doctrina despre femei în Biserică, dar a pus accentul pe această chestiune. «Am trecut de la a nu avea vizibilitate la a fi vizibile în Biserică», subliniază teologul. Și avertizează: «Amploarea istorică a deciziilor sale va depinde și de atitudinile noastre».
