
În câteva cuvinte
Parchetul din Cádiz contestă sentința care obligă un profesor să rectifice articolele despre implicarea unui ofițer în condamnarea lui Miguel Hernández, invocând libertatea științifică și dreptul la adevăr al victimelor Războiului Civil, protejate de Legea Memoriei Democratice. Se solicită achitarea profesorului, considerând că investigația istorică permite judecăți de valoare alături de fapte veridice.
Parchetul din Cádiz va contesta hotărârea care l-a condamnat pe un profesor care l-a menționat pe ofițerul care l-a condamnat pe Miguel Hernández
Parchetul din Cádiz va contesta hotărârea care l-a condamnat pe profesorul de la Universitatea din Alicante (UA), Juan Antonio Ríos, să rectifice articolele academice în care îl menționa pe ofițerul Antonio Luis Baena Tocón, care a intervenit în instrucția procesului care l-a condamnat la moarte pe Miguel Hernández. Pentru ministerul public, «dreptul la producție și creație literară, artistică, științifică și tehnică» are o protecție mai mare decât «simpla transmitere de idei cuprinsă în libertatea generică de exprimare». În plus, Parchetul din Cádiz face referire la condiția de victimă a Războiului Civil a poetului din Orihuela și amintește că legea Memoriei Democratice «recunoaște și extinde drepturile și stabilește măsuri în favoarea celor care au suferit persecuții sau violențe în timpul războiului civil și al dictaturii» și, ca atare, ar trebui să beneficieze de «dreptul victimelor la adevăr». Parchetul cere achitarea lui Ríos, care a fost condamnat și la plata unei despăgubiri de 10.000 de euro pentru daune și prejudicii către reclamant, fiul lui Baena Tocón.
Procesul, desfășurat în octombrie 2024, a încheiat un litigiu care a început în 2019, când descendentul ofițerului a cerut ca UA să retragă un articol semnat de Ríos în care Baena Tocón era citat ca secretar judiciar în instrucția procesului lui Miguel Hernández. Campusul din Alicante a acceptat în primă instanță și apoi a rectificat, după un raport favorabil al Agenției Spaniole de Protecție a Datelor (AEPD). Reclamantul a încercat apoi ca atât această entitate, cât și Google să suprime numele de familie al tatălui său, invocând dreptul la uitare, un proces care a ajuns la Tribunalul Suprem, care i-a respins cererea. În cele din urmă, fiul lui Baena Tocón a inițiat o macro-cauză împotriva a 107 de mijloace de comunicare, jurnaliști, entități și persoane fizice, cărora le cerea 11,5 milioane de euro despăgubiri pentru intruziune ilegitimă în onoare.
Titulara Judecătoriei de Primă Instanță nr. 5 din Cádiz, Ana Chocarro, a fost cea care a pronunțat sentința în această cauză. L-a condamnat pe Ríos, care a retras articolele din depozitul UA, i-a cerut avocatului său o «clarificare a sentinței» la care încă nu a primit răspuns și a anunțat recurs. De asemenea, a condamnat șapte mijloace de comunicare, care în cea mai mare parte îl calificau pe Baena Tocón drept călăul lui Miguel Hernández, la plata a 3.000 de euro fiecare drept despăgubiri și la retragerea sau eliminarea acestor conținuturi și la publicarea parțială a sentinței. Magistratul i-a achitat pe restul inculpaților, printre care se afla și Джерело новини și câțiva dintre redactorii săi. Decizia Parchetului se limitează doar la sentința împotriva profesorului din Alicante.
Într-un comunicat la care a avut acces acest ziar, ministerul fiscal arată că recursul său se bazează «pe două abordări». Prima, că nu observă în textele lui Ríos «nici în manifestările sale publice» că s-a «oferit un rol juridic distorsionat» al ofițerului, «nici o opinie jignitoare sau erori care să presupună o depășire care ar putea implica o intruziune ilegitimă în dreptul la onoare». Potrivit explicațiilor sale, Tribunalul Constituțional arată «că investigația istorică trebuie să se bucure de o marjă de acțiune superioară celei a simplei transmiteri de judecăți de valoare sau fapte veridice». «Investigația istorică», continuă, «este întotdeauna, prin definiție, polemică și discutabilă, deoarece se construiește în jurul unor afirmații și judecăți de valoare a căror adevăr obiectiv este imposibil de atins cu certitudine deplină».
Pe de altă parte, ministerul public consideră că judecătoarea își bazează hotărârea pe legea 52/2007, abrogată «expres» de Legea Memoriei Democratice. Această normă subliniază, potrivit parchetului, că dreptul la adevăr al victimelor Războiului Civil și ale Dictaturii, ca în cazul autorului El rayo que no cesa, și «ca o concretizare a acestui drept, aprofundează importanța investigației istorice, în paralel cu constituția și jurisprudența noastră constituțională». Parchetul susține că «libertatea științifică a unui istoric permite introducerea, alături de fapte veridice, a judecăților de valoare», prin urmare, «criteriile utilizate în sentință și concluziile la care s-a ajuns pentru a fundamenta condamnarea» lui Ríos «se îndepărtează de parametrii constituționali și legali prevăzuți în Legea Memoriei Democratice». Din aceste motive, cere ca să fie respinsă «în întregime acțiunea formulată» împotriva profesorului universitar și să fie achitat «de toate cererile formulate împotriva sa».