Îmi amintesc că, în toamna anului 2014, cineva mi-a spus: «Mă bucur că Biserica își dedică capacitatea intelectuală unor lucruri utile, care ajută oamenii». Era o persoană catolică practicantă, cu un mare angajament social și o foarte bună formare teologică. Era o perioadă în care se vorbea cu forță despre economia binelui comun, perioada în care începea să se întrevadă munca Academiei Pontificale de Științe la o iminentă enciclică despre om și ecosisteme. O perioadă în care noul Papă denunța cimitirul pentru oameni disperați în care se transformase Marea Mediterană, o asculta cu atenție pe Naomi Klein și dezbătea cu guvernatorul Băncii Angliei despre tragedia orizontului pe care schimbările climatice îl reprezentau pentru sistemul financiar. Anul 2015 a venit plin de speranță. Laudato si’ a avut un mare impact și a reușit să sintetizeze valori economice și morale, umanism și știință, reflecții și concluzii ecumenice cu care majoritatea oamenilor ne puteam simți reprezentați.

Enciclica sublinia importanța menținerii echilibrului între om și restul creației; justiția între generații și între cei care trăim în aceeași generație; iar Francisc ne amintea că nu suntem responsabili de custodia unui muzeu, ci colaboratori indispensabili în protecția vieții și a biodiversității. A avea grijă de casa noastră comună nu mai era doar o chestiune a ecologiștilor sau a academicienilor. Rațiuni economice și morale ne-au transformat pe toți în complici ai unei schimbări pe care o știam indispensabilă. În acel an, sloganului «Nu există Planeta B» i-am adăugat realizări fără precedent în cooperarea multilaterală. Toate țările membre ale Națiunilor Unite ne-am angajat să lucrăm pentru a eradica sărăcia, a asigura educația și alte cincisprezece mari Obiective de Dezvoltare Durabilă. Am stabilit obiective pentru a consolida securitatea și alerta timpurie în fața marilor dezastre naturale în cadrul Sendai. Și toți, după o negociere maraton și îndrăzneață, am ajuns la un acord la Paris pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice, contribuind fiecare după capacitatea sa, pentru a nu depăși o creștere medie a temperaturii globale de 1,5 grade; subliniind solidaritatea și transparența, precum și necesitatea ca, treptat, toate fluxurile financiare mondiale să fie compatibile cu securitatea climatică.

Este dificil să găsești un alt an ca acesta. De la căderea zidului nu a mai existat un moment atât de plin de speranță pentru atâția oameni. În sfârșit – ne-am gândit – am reușit să stabilim pilonii unei schimbări profunde în modelul nostru de dezvoltare pentru a-l face mult mai just și mai respectuos. Au trecut zece ani. Și astăzi, ca niciodată, agenda verde – cea a «casei comune» – este pusă la îndoială, știința și oamenii de știință sunt denigrați în public – chiar și din poziții instituționale relevante –, se vorbește cu dispreț despre «globalism», migranții sunt tratați ca infractori și asistăm uluiți la bombardarea masivă a populației civile neajutorate.

A fost 2015 o iluzie? Nu, cu siguranță nu. A fost afirmarea fermă și convinsă a puterii rațiunii și a angajamentului. A presupus progrese incontestabile pe toate fronturile. Dar a marcat și un drum complex, de schimbare profundă și plin de dificultăți; o schimbare care este viabilă doar dacă este însoțită de un angajament social curajos. A fost, probabil, rezultatul în care nu au crezut cei care astăzi se opun îmbărbătați după ani de atac și dispreț, ignorând faptul că nicio problemă identificată atunci și nici crizele sanitare globale sau amenințările hibride pe care le cunoaștem mai bine astăzi nu pot fi rezolvate în afara cooperării și a științei. Paradoxal, ultima audiență din agenda recentului decedat Papă Francisc a fost cu unul dintre protagoniștii acestei contrareforme, poate destinatar privilegiat al ultimelor sale cuvinte rostite în piața San Pietro. Cuvinte dedicate celor care suferă, migranților și populației civile neajutorate în fața bombardamentelor și a utilizării ajutorului umanitar și a foametei ca arme de război. Pentru că, în fața contrareformaării, este necesar să vorbim cu voce tare și clară, revendicând acțiunea climatică și protecția biodiversității, reducerea inegalităților și demnitatea persoanelor, o ordine internațională bazată pe reguli și decizii luate în mod transparent pe baza cunoștințelor și a științei.

De aceea, pentru lucrurile care contează, nu vrem să ne întoarcem la vremuri întunecate, ci să lucrăm la construirea unui orizont comun care nu trebuie să fie tragic, ci cel desenat de toți acum zece ani.

Teresa Ribera este vicepreședinta Comisiei Europene și comisară pentru Tranziția Curată, Justă și Competitivă a Uniunii Europene.