Podemos: De la mișcarea 15-M la conflictul cu Sumar prin cele cinci Adunări

Podemos: De la mișcarea 15-M la conflictul cu Sumar prin cele cinci Adunări

În câteva cuvinte

Articolul prezintă o retrospectivă a adunărilor Podemos, de la înființare până în prezent, evidențiind evoluția partidului, schismele interne și schimbările de lideri, culminând cu contextul actual de fragmentare a stângii spaniole și ascensiunea lui Irene Montero.


A V-a Adunare Națională Cetățenească a Podemos

Podemos celebrează în acest weekend a V-a Adunare Națională Cetățenească, o inițiativă care se desfășoară din 2014, de când a început parcursul său în politica spaniolă. În toate cele anterioare, membrii au ales liderii și strategiile pe care formațiunea le va urma în următorii ani. Această a cincea ediție se desfășoară în contextul unei stângi fragmentate de schisma dintre Podemos și Sumar și cu lansarea lui Irene Montero, fost ministru al Egalității, ca și candidat al partidului la următoarele alegeri generale.

Istoria Podemos a fost marcată de fiecare dintre congresele sale, cu rana profundă lăsată de confruntarea cu Íñigo Errejón, care a divizat formațiunea în două la începutul anului 2017. Această informație trece în revistă contextul și rezultatele tuturor conclavurilor anterioare.

2014 | Vistalegre I: «Se poate!»

La doar trei luni de la înființare, Podemos a obținut cinci eurodeputați la alegerile pentru Parlamentul European din mai 2014. Peste un milion de oameni au avut încredere în proiect, susținuți de nemulțumirea socială rezultată din criza economică și de unele organizații civile, precum Mișcarea 15-M. După aceste alegeri, 86% dintre membri au decis ca Pablo Iglesias, cel care a fost cap de listă în campanie, să conducă partidul până la prima sa Adunare, care urma să aibă loc în toamnă.

Pe 18 și 19 octombrie 2014, peste 7.000 de persoane s-au reunit la Palatul Vistalegre din Madrid pentru a decide dacă viitorul Podemos va fi în mâinile echipei lui Iglesias sau a sectorului critic condus de Pablo Echenique. 112.000 de persoane au votat modelul de partid care trebuia structurat pentru alegerile din 2015. Voturile au fost electronice, printr-o platformă numită Agora Voting, un software pe care aveau să-l folosească și în adunările ulterioare. Echenique și-a retras candidatura, considerând că metoda de votare aleasă anula orice tip de competiție. Iglesias și echipa sa apropiată, formată din profesori de la Complutense (Íñigo Errejón, Juan Carlos Monedero, Luis Alegre și Carolina Bescansa), au obținut sprijinul a 80% dintre militanți. Au decis că nu vor candida la următoarele alegeri municipale ca marcă proprie din cauza eterogenității grupurilor afine din domeniul teritorial. Dimpotrivă, și-au marcat obiectivul de a concura față în față cu PP-ul lui Mariano Rajoy, aflat la guvernare în acel moment, și cu PSOE-ul lui Pedro Sánchez.

Podemos a ieșit din Vistalegre I ca un bloc politic compact. Acolo s-a decis modul în care urma să fie configurat partidul în următorii ani: structură centralizată, secretar general și o conducere pentru a garanta unitatea internă. Câteva săptămâni mai târziu, au organizat alegeri primare pentru a alege secretarul general care urma să conducă formațiunea pentru alegerile regionale și generale din 2015. Din nou, Pablo Iglesias a obținut sprijinul imensei majorități a simpatizanților formațiunii și a fost numit în mijlocul corurilor «Se poate!» și cu obiectivul de a câștiga alegerile generale.

Read in other languages

Про автора

Cristian este un jurnalist sportiv, cunoscut pentru reportajele sale pline de viață și acoperirea pasionată a meciurilor de fotbal. Și știe să transmită atmosfera stadionului și emoțiile jucătorilor.