
În câteva cuvinte
PSOE din Castilia și León a încercat să înlocuiască doi membri marcanți din Biroul Parlamentului regional în urma unor critici interne, dar a renunțat la plan deoarece partidul rival, PP, ar fi putut profita de situație pentru a câștiga majoritatea în acest organ. Decizia menținerii celor doi oficiali, în ciuda tensiunilor, evidențiază diviziunile profunde din cadrul partidului și potențialele repercusiuni politice.
Situația rămâne neschimbată, în ciuda celor nouă zile de seism intern în cadrul PSOE din Castilia și León, după ce s-au scurs în presă criticile a patru parlamentari, dintre care doi membri ai Biroului Parlamentului, la adresa noii conduceri a lui Carlos Martínez. Partidul le-a cerut Anei Sánchez, vicepreședintă a Parlamentului, și colegului său din acest organ, Diego Moreno, să își asume «responsabilitățile» și să părăsească funcțiile. Ambii au acceptat mandatul, deși socialiștii din noua echipă susțin că îi avertizaseră deja în prealabil că vor părăsi Biroul. Însă încercarea PSOE a fost zădărnicită când au realizat că PP ar putea profita în mod legitim de majoritatea sa pentru a-și numi doi reprezentanți, profitând de dubla demisie. Astfel, echipa lui Martínez a confirmat că PP nu ar avea curtoazia necesară și, pentru a nu le ceda cele două funcții, vor trebui să îi mențină pe Sánchez și Moreno, în ciuda întregii mișcări greșite.
Ziua cheie pentru a afla deznodământul controversei, în care cei vizați vorbesc în privat despre o «epurare», iar noii lideri critică «greșeala» celor patru colegi surprinși de un microfon deschis, a fost vinerea aceasta. Mañueco îl convocase pe Martínez la Parlament pentru a discuta despre potențiale înțelegeri bugetare sau politice și, conform dezvăluirilor noului secretar general socialist, în doar câteva secunde a devenit clară poziția PP, care, potrivit oficialului din Soria, s-ar simți «obligați» să profite de cele două absențe ale rivalului pentru a-și promova doi membri în Birou și a obține majoritatea în acest organism, esențial pentru procesarea parlamentară a legilor și pentru încetinirea sau accelerarea acestora în funcție de interese. «Nu vom intra în trocuri», a apărat Martínez, admițând că formațiunea sa nu va renunța la pozițiile din Birou și că viitoarele congrese provinciale vor dicta ce schimbări se vor face, deși deocamdată structura Parlamentului se menține. Surse din acel sector socialist afirmau în zilele precedente că Sánchez și Moreno sunt «cadavre politice», dar că preferă să îi mențină decât să cedeze poziții în favoarea PP. «Să vedem dacă închidem acest subiect și ne concentrăm pe ce este important, câștigarea alegerilor», concluzionează aceste voci.
Războiul intern socialist, conform surselor din PP, a fost primit cu satisfacție, deoarece evidențiază diviziunea lor cu mai puțin de un an înainte de alegeri. Secretarul general regional al PP, Francisco Vázquez, și-a criticat rivalii pentru că implică instituțiile în «problemele lor interne». Mai contondenți sunt membrii socialiști apropiați de Sánchez și Moreno, de asemenea foarte apropiați de fostul lider al PSOE din Castilia și León, Luis Tudanca, în timp ce Martínez este susținut de aparatul central al partidului. «Un lider nu poate lua decizii viscerale și nici nu poate demonstra că nu este dispus să construiască punți sau proiecte de unitate, depășind diferențele, ci este setat pe răzbunări», critică aceste voci, deoarece s-a încercat transformarea «unei anecdote» într-o «criză instituțională» care înseamnă «sângerare instituțională și o imagine proastă în fața opiniei publice și ca lider». «Cum este posibil ca cineva care vrea să guverneze să nu se deranjeze să cunoască cifrele sau procedurile de alegere în Birou?», se întreabă aceștia, la fel ca și surse din Parlament, care cred că această izbucnire frustrată ar fi putut fi evitată dacă regulamentul ar fi fost bine cunoscut, deoarece nu sunt schimbări naturale, ci supuse votului plenului, unde PP are majoritate simplă.
Sursele socialiste vizate insistă că acest «circ» va avea consecințe electorale și la nivelul bazei partidului: «Pe plan intern, nu există nimic mai rău decât să ameninți și să nu acționezi. A fost o iresponsabilitate din partea cuiva care nu a știut să profite de mâna întinsă de Tudanca și ai săi; loialitatea înseamnă că, deși gândești așa în privat, ai susținut întotdeauna proiectul». Plângerile se înmulțesc și evidențiază fracturile interne din PSOE: «De la prima încercare a demonstrat că este ostaticul unor terțe persoane și că nu suportă presiunile. Nu este pregătit pentru nimic și în interior partidul sângerează».