
În câteva cuvinte
Administrația Trump a zguduit ordinea mondială prin măsuri comerciale agresive. Europa trebuie să răspundă unitar și ferm, pregătind represalii economice și consolidând autonomia strategică, apărând astfel interesele clasei muncitoare și democrația. Sindicatul european are un rol crucial în acest demers.
Revenirea lui Donald Trump la președinție
Odată cu revenirea lui Donald Trump la președinția Statelor Unite, multe dintre convențiile internaționale stabilite de-a lungul deceniilor au fost zguduite din temelii. Măsurile anunțate în comerț, politica internațională și securitate subminează orice urmă de ordine multilaterală și de lume bazată pe reguli. Frenetic, Trump pare să vrea să își copleșească adversarii de la bun început, lansând un asalt de măsuri suprapuse, al căror prim efect este un șoc paralizant care necesită o reacție imediată.
Semnale interne îngrijorătoare
Semnalele cele mai îngrijorătoare ale acestei "noi ere" sunt emise la nivel intern în SUA. Nu este hazardat să prezicem că establishment-ul de putere coagulat în jurul lui Trump va transforma SUA într-un regim autoritar, greu de comparat cu o democrație liberală, controlat de un Partid Republican dominat de extrema dreaptă trumpistă. Planul lor este "Proiectul 2025", elaborat de think tank-ul ultra-conservator Fundación Heritage. În implementarea acestuia, Departamentul de Eficiență Guvernamentală (DOGE), condus de Elon Musk, joacă un rol esențial printr-o "chirurgie cu maceta" asupra Administrației Publice. Timpul va arăta dacă este vorba doar de reduceri bugetare în stil neoliberal sau de o strategie coercitivă a unei administrații executive care va înghiți acțiunea celorlalte puteri ale statului.
Ceea ce este cert este că ordinea politică internațională, bazată pe reguli, alianțe și instituții multilaterale create după victoria aliaților în Al Doilea Război Mondial, și afectată de schimbările impuse de Războiul Rece și de căderea Zidului Berlinului, se destramă.
Impactul politicii tarifare
Cel mai urgent impact asupra clasei muncitoare europene este politica tarifară reciprocă anunțată pe 13 februarie. Această politică reprezintă o amenințare existențială la adresa sistemului comercial bazat pe reguli și un atac asupra sectoarelor productive spaniole și europene. Trebuie să pornim de la falsitatea sau insuficiența termenului. Nu este doar o strategie de confruntare tarifară între SUA și un răspuns european previzibil. Guvernul SUA le concepe și ca represalii împotriva oricărui impozit pe consum, cum ar fi TVA-ul, și împotriva reglementărilor europene care nu plac administrației Trump (de exemplu, cele care ar putea afecta marile companii tehnologice). Din acest punct de vedere, vorbim despre un atac fără precedent la adresa suveranității statelor europene și a Uniunii Europene în sine.
Obiectivul său economic este de a deteriora soldurile exporturilor țărilor cu care SUA au cel mai mare deficit comercial. Când se vorbește atât de mult despre lipsa de competitivitate a economiilor europene, se uită că deficitul comercial enorm al SUA cu UE (235.571 milioane de dolari în 2023) este mai degrabă un simptom al contrariului.
Impactul acestor măsuri tarifare asupra economiei și a locurilor de muncă din Spania ar putea părea limitat la cele 16.000 de milioane de euro pe care le exportăm în SUA în 2024 în produse manufacturate, chimice, agricole, precum și în metale, sticlă și ceramică. Scumpirea acestor exporturi ar putea duce la reducerea lor, ceea ce ar diminua activitatea și locurile de muncă, dar impactul asupra economiei noastre ar fi mult mai mare, deoarece o mare parte din comerțul exterior spaniol se realizează cu alte țări din zona euro, care la rândul lor (în special Germania) sunt mari exportatori în SUA.
Strategia de răspuns a Uniunii Europene
Uniunea Europeană nu este interesată să declanșeze un război comercial bazat pe decizii de escaladare tarifară reciprocă, dar nu este sigur că putem evita acest lucru. Este important să clarificăm cel puțin câteva aspecte.
Strategia de răspuns la agresivitatea trumpistă ar trebui să genereze consens. În primul rând, în interiorul Uniunii și, în al doilea rând, în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), împreună cu alte țări afectate de măsurile administrației Trump, ceea ce ar transmite un semnal clar că suntem dispuși să ne unim în apărarea unui comerț cu reguli.
Comisia Europeană, în paralel, ar trebui să pregătească o listă de represalii comerciale care să afecteze cele mai sensibile sectoare economice exportatoare din SUA, pentru a le anunța în momentul în care se materializează oricare dintre amenințările cu tarife, coordonând răspunsul cu alte guverne, astfel încât să se maximizeze impactul oricărei represalii.
Toate aceste acțiuni trebuie să includă poziționări la viitorul summit G-20, programat în Africa de Sud, în care ar trebui să se ceară un nou impuls pentru instituțiile multilaterale. Acest lucru necesită o activitate diplomatică intensă prealabilă.
Problema internă europeană
Dar aici apare o problemă fundamentală. Este dificil să se genereze astfel de consensuri atunci când calul troian al trumpismului este deja prezent în Europa. Ne confruntăm cu o dispută civilizațională care pune la îndoială democrația, astăzi constituită într-o formă de guvernare în declin. Barbarii sunt deja aici. Mă refer, evident, la opțiunile neoreacționare de extremă dreapta, antieuropene, care sunt principala problemă în inițierea unui răspuns pentru apărarea intereselor claselor muncitoare și populare europene în fața amenințării externe. Astăzi, acestea guvernează state europene importante, condiționează guvernabilitatea altora și au fost naturalizate de alte expresii politice liberale și conservatoare, așa cum se întâmplă în cazul Spaniei. Izolarea lor este esențială. Apaciguirea nu ajută.
Autonomia strategică și investițiile
Un ultim element. Este imperativă necesitatea de a implementa o politică de investiții care să consolideze autonomia strategică în UE. Intenția trumpistă, de a împărți Ucraina cu Rusia și de a trimite NATO la terapie intensivă, dezicându-se aparent de angajamentele atlantiste în materie de apărare, este de a forța economiile europene să se doteze cu aprovizionări militare și energetice de origine americană. Nu este o coincidență faptul că, de la începutul invaziei teritoriului ucrainean, creșterea importurilor spaniole din SUA este legată de petrol și gaze. Este momentul să pariem mai intens pe implementarea energiilor regenerabile, care să consolideze aprovizionarea cu energie în mod autonom și care, pentru Spania, pot fi un factor de concurență în economia globală, de reindustrializare a țării și de generare de locuri de muncă de calitate.
Această strategie de investiții necesită măsuri îndrăznețe în UE. Von der Leyen va propune flexibilizarea normelor fiscale și a cerințelor planurilor fiscale și structurale naționale, pentru a permite ca creșterea cheltuielilor pentru apărare să nu fie luată în calcul pentru calculul deficitului și al datoriei publice. Această măsură în sine poate fi contraproductivă și poate duce la o creștere a cheltuielilor pentru achiziționarea de material de armament din SUA, accentuând dependența noastră în acest domeniu. Este necesar să se adauge impulsul unui Fond European de Investiții Strategice pentru investițiile suplimentare esențiale pentru tranziția verde și pentru reducerea decalajului de investiții cu SUA și China în tehnologii digitale avansate și inteligență artificială. Ar trebui mobilizate resurse și luate în considerare toate nevoile de investiții - tehnologice, verzi, sociale, precum și în securitate și apărare - în ansamblu, în vederea elaborării Cadrului Financiar Multianual ulterior anului 2027.
Miza și rolul sindicatului european
Miza este una profundă. Sindicatul european trebuie să joace un rol proactiv în fața instituțiilor comunitare și în fiecare dintre țările noastre pentru a face față provocării pe care o avem în față în apărarea democrației și a statului social de drept.
Cristian Gheorghe — Cristian este un jurnalist sportiv, cunoscut pentru reportajele sale pline de viață și acoperirea pasionată a meciurilor de fotbal. Și știe să transmită atmosfera stadionului și emoțiile jucătorilor.
Unai Sordo este secretar general al Comisiones Obreras.