În câteva cuvinte
Reforma legii spaniole a securității cetățenești, numită și „legea călușului”, este blocată în Parlament din cauza lipsei de consens între partidele politice. Deși există un acord de principiu între PSOE, Sumar și aliații lor pentru modificarea legii, divergențe persistente pe teme precum utilizarea materialelor antirevoltă, sancțiunile pentru lipsa de respect față de polițiști și returnarea imigranților, alături de noi cerințe și rivalități politice între partide (inclusiv PNV, Junts și Podemos), împiedică progresul legislativ, lăsând viitorul reformei incert la 10 ani de la adoptarea legii inițiale.
Reforma controversatei Legi pentru Protecția Securității Cetățenești a PP, cunoscută de criticii săi drept „legea călușului”, stagnează de luni de zile în Congresul Deputaților. Aceasta în ciuda acordului la care au ajuns în octombrie PSOE și Sumar cu EH Bildu — și la care s-au alăturat ulterior ERC, PNV și BNG — care părea să deschidă calea pentru o schimbare ce a eșuat deja în două rânduri, în 2019 și 2023. La șase luni de la acel pact și în contextul în care luni se împlinesc 10 ani de la publicarea în Monitorul Oficial spaniol (BOE) a controversatei norme (intrată în vigoare la 1 iulie 2015), au apărut noi obstacole care blochează parcursul său parlamentar, după cum a constatat Джерело новини în urma discuțiilor cu surse din șapte partide favorabile schimbării.
În legislatura anterioară, când partidele care susțineau atunci Executivul lui Pedro Sánchez conveniseră deja să modifice 36 din cele 54 de articole ale legii, reforma a deraiat din cauza unor divergențe considerate la acel moment insurmontabile în patru puncte: utilizarea materialului antirevoltă, în special a gloanțelor de cauciuc, pentru a face față tulburărilor stradale (articolul 23.4); sancțiunile pentru lipsa de respect față de polițiști (articolul 37.4); pedepsirea nesupunerii și rezistenței la ordinele agenților (articolul 36.6) și returnarea „la cald” a imigranților ilegali la frontieră (dispoziție tranzitorie). Acum, când consensul părea mai aproape după pactul din octombrie, aritmetica parlamentară instabilă și noile exigențe ale unor grupuri politice care formează blocul de învestitură lasă din nou totul în aer și, mai ales, încetinesc procesul parlamentar.
Deja în timpul primelor două etape parlamentare — luarea în considerare a reformei în octombrie și respingerea, în decembrie, a amendamentelor de respingere totală prezentate de PP și Vox — s-a întrevăzut că drumul pentru aprobarea proiectului nu era, nici pe departe, liber. Podemos și Junts, ale căror voturi sunt esențiale pentru aprobare, au clarificat în intervențiile lor din acele dezbateri că sprijinul lor nu este garantat. Prin urmare, formațiunile cele mai implicate în reformă au decis să amâne contactele multilaterale pentru a conveni asupra textului final până în februarie, când începea noua sesiune parlamentară după vacanța de Crăciun. Obiectivul era — și încă este, admit mai multe surse politice consultate — să se ajungă la un acord definitiv între partidele favorabile reformei înainte de a duce textul în comisia de specialitate, astfel încât ultima etapă parlamentară să fie rapidă.
Cu toate acestea, toate partidele consultate în ultimele zile admit acum că, după aproape două luni de la începutul noii sesiuni parlamentare, au avut loc doar ceea ce aproape toți califică drept „tatonări” sau „contacte informale”, întotdeauna bilaterale, în care nu s-au schimbat documente cu propuneri. Potrivit surselor parlamentare, aceste contacte bilaterale între partide respectă o logică parlamentară în care se încearcă evitarea afectării dialogului de rivalitățile politice. Astfel, EH Bildu a devenit interlocutorul Podemos și menține tradiționala sa bună relație cu ERC; Sumar discută cu Junts; iar cu PNV vorbește în principal PSOE.
„Uneori au fost doar discuții scurte pe culoarele parlamentului sau la întâlnirea într-o comisie”, detaliază una dintre surse, care solicită anonimatul — la fel ca restul celor consultați, printre care se numără și câțiva deputați — pentru a nu împiedica negocierile. „Pe masă sunt amendamentele pe care fiecare le-a prezentat la propunerea din octombrie și nimic mai mult”, subliniază o alta. „Nu va fi ușor”, se plânge o a treia sursă, amintind că au fost depuse 200 de amendamente, „mai multe decât se anticipase”. Ceea ce confirmă și sursele este că aceste întâlniri bilaterale au evidențiat deja dificultățile în a ajunge la un acord asupra reformei, și nu doar în privința celor patru articole care au dus la eșecul din legislatura trecută. Toți admit că au apărut noi obstacole după ce unele grupuri au pus sub semnul întrebării puncte pe care alții le considerau deja convenite din negocierea eșuată din 2023. „Dacă redeschidem lucruri care erau închise, avem o problemă”, se lamenta un deputat.
În acest sens, mai multe grupuri indică spre PNV, partid care s-a aliniat cu Guvernul pentru a încerca reformarea legii în legislatura trecută (atunci propunerea legislativă a fost promovată chiar de naționaliștii basci) și care în actuala legislatură și-a pus semnătura pe acordul de reluare a acesteia. Cu toate acestea, a prezentat 28 de amendamente, inclusiv unele la articole pe care alte formațiuni le considerau deja agreate. Surse din PNV insistă că nu și-au schimbat poziția. „Ne susținem amendamentele, care provin, de altfel, din acordul larg obținut în legislatura trecută și pe care inflexibilitatea Bildu și ERC l-a zădărnicit”, subliniază ei. Alte partide nu sunt de aceeași părere, considerând că naționaliștii basci și-au înăsprit poziția, deși atribuie acest lucru mai degrabă unei chestiuni de rivalitate politică cu EH Bildu, care a câștigat protagonism după acordul cu socialiștii și Sumar, decât unei opoziții reale și insurmontabile față de proiect.
Ceva similar, adaugă una dintre aceste surse, se întâmplă și cu Junts, considerat „condiționat” de situația politică din Catalonia și de rivalitatea sa cu ERC. Formațiunea lui Carles Puigdemont a participat la negocierile din legislatura trecută pentru reformarea legii călușului, dar atunci majoritatea care susținea Guvernul era mai solidă, iar votul său nu era indispensabil. Acum este, și, după cum admit surse din grupul său parlamentar, vor profita de această circumstanță. Junts subliniază că cele 17 amendamente pe care le-au prezentat „sunt rezonabile”. La rândul său, Podemos insistă să mențină poziția apărată de reprezentanții săi în plenurile din octombrie și decembrie: „Cerem abrogarea legii, inclusiv eliminarea gloanțelor de cauciuc și a returnărilor la cald”. Votul celor patru deputați ai săi este, de asemenea, necesar, iar mai multe surse consideră că, în acest moment, sensul final al votului lor este „imprevizibil”.
Surse din PSOE admit că aprobarea proiectului nu va fi ușoară, dar își exprimă încrederea că îl vor putea duce la bun sfârșit datorită progreselor „foarte importante” realizate în legislatura anterioară și acordului din octombrie cu EH Bildu, pe care îl consideră „un nou impuls”. Sumar, care atât în legislatura trecută — când grupul parlamentar era Unidas Podemos — cât și acum încearcă să apropie pozițiile între grupuri, avertizează că, dacă nu se ajunge la acorduri acum, s-ar putea pierde „ultima șansă de a elimina punctele cele mai dăunătoare ale acestei legi a PP”. Pentru formațiunea condusă de Yolanda Díaz, care încă din mai anul trecut a prezentat o propunere legislativă pentru reactivarea reformei, „a ajunge la 1 iulie [când se împlinesc zece ani de la intrarea sa în vigoare] fără a schimba legea călușului ar fi ignominios și unele partide ar trebui să explice de ce au pus interesele lor politice mai presus de cele ale întregii societăți”.
