În câteva cuvinte
Articolul analizează rolul femeilor în Biserica Catolică și subliniază că, în ciuda unor numiri recente de femei în poziții importante, acestea se confruntă în continuare cu obstacole semnificative. Autoarea evidențiază importanța ca femeile să lupte pentru drepturile lor și pentru o poziție respectată în Biserică, menționând problema abuzurilor asupra călugărițelor și necesitatea de a aborda această chestiune.
Unde femeile conduc, totul funcționează mai bine?
Una dintre ultimele fraze rostite, cu oboseală, de Papa Francisc în fața personalului policlinicii Gemelli unde era internat a fost un elogiu pentru rector: «Unde femeile conduc, totul funcționează mai bine». Pontiful a spus multe fraze de acest fel, dar în Vatican femeile nu conduc, nu sunt ascultate.
Este adevărat că Francisc a numit câteva femei în posturi care ar trebui să fie de conducere. Dar era întotdeauna vorba despre o femeie, aproape întotdeauna o călugăriță, într-o instituție integrată doar de bărbați, care erau și preoți, care prin statut au mai multă greutate decât ea. În plus, erau călugărițe alese în ierarhiile ecleziastice, deci, ascultătoare. Cel mai înalt nivel de ambiguitate a fost atins în ceea ce privește cel mai important post, cel de Prefect al Dicasterului pentru Institutele de Viață Consacrată, adică al tuturor călugărilor din lume, încredințat surorii Simona Brambilla, dar cu adăugarea inedită a unui proprefect, cardinal. Este evident că o călugăriță trebuie să se supună unui cardinal…
Este vorba despre posturi care, conform ordinii de stat vaticane, ar trebui să fie ocupate de cardinali. Dar Bergoglio a încălcat regulile, stabilite de el însuși, numind uneori femei. A fost, aparent, un act curajos, revoluționar, în realitate legat doar de voința sa: din punct de vedere normativ nu s-a schimbat nimic, nicio altă femeie nu va putea aspira la acele posturi rezervate cardinalilor. Nu a demonstrat niciodată interes și nu a ascultat asociațiile religioase conduse de femei alese democratic, care ar avea o mie de experiențe din lumea și credința de astăzi de împărtășit. Singura cerere aparent acceptată — cea prezentată de surorile UISG (Uniunea Internațională a Superiorilor Generali) de a consacra femei diacon, o funcție pe care de fapt o îndeplinesc deja de zeci de ani, mai ales în zonele de misiune — a avut un rezultat nul. O primă comisie creată pentru a studia problema a produs un document secret, după care a fost formată o altă comisie care se reunește foarte rar și până acum nu a dat rezultate. Un mod de a evita abordarea problemei.
Dar problema cea mai gravă, obstacolul care împiedică cu adevărat ca toate femeile să fie recunoscute și ascultate în Biserică, este refuzul ierarhiei, și al Papei, de a aborda problema delicată a abuzurilor asupra călugărițelor de către călugări și preoți. O problemă foarte gravă, foarte răspândită nu doar în țările lumii a treia, care îi induce nu de puține ori pe episcopi și preoți să plătească avortul femeilor abuzate, obligate evident să renunțe la sarcină pentru a evita scandalul. Situația multor surori, care se află în dificultăți evidente și grave în a găsi de lucru în afara congregației lor, care trăiesc într-o lume foarte restrânsă și care nu ar ști cum să facă față sfârșitului vieții lor comunitare, face ca multora să le fie dificil, dacă nu imposibil, să denunțe. Cele care au făcut-o, adesea cu sprijinul superioarei, nu au avut posibilitatea de a fi ascultate: nicio investigație, niciun proces, nicio pedeapsă pentru vinovat. Dacă vocea călugărițelor care denunță nu contează nimic, se înțelege bine cum apoi este dificil ca, în general, vocea femeilor să fie respectată și ascultată serios.
Putem afirma că revoluția femeilor în Biserică este încă foarte departe de a fi început serios. Dar trebuie să ne amintim că cei care au puterea nu o abandonează niciodată și că, prin urmare, este inutil să așteptăm un «Papa bun» care să facă o adevărată deschidere: doar femeile pot cere și lupta pentru o poziție respectată și demnă în lumea catolică și să obțină ceva.
Trebuie recunoscute Papei Francisc două decizii pozitive în favoarea femeilor: numirea Mariei Magdalena ca apostol printre apostoli, recunoscându-i astfel un rol egal cu cel al celor 12, și eliminarea calificării de rezervat pentru păcatul avortului. Ca păcat rezervat, avortul putea fi absolvit doar de un episcop sau de un preot special desemnat de episcop: asta însemna că, în timp ce un asasin putea intra într-o biserică și cere absolvirea oricărui preot, o femeie trebuia să caute un episcop sau preotul potrivit, simțindu-se astfel dublu păcătoasă. Astăzi, din fericire, această discriminare oribilă a fost anulată de Francisc.
Lucetta Scaraffia este istoric și jurnalist, și a condus suplimentul dedicat femeii din Osservatore Romano între 2012 și 2019.
