Acum că un Papă a decis să fugă de la Vatican după moarte, pentru a fi înmormântat departe de măreția și maliția vaticană, este oportun să ne amintim de ei.

Săraci Borgia, Calixt și Alexandru. Papii noștri. Cei din Xàtiva. «O Dio! La Chiesa romana in mani dei Catalani!», strigau la Roma când Roderic a fost ales Papă. Unchiul și nepotul sunt papii legendei negre. Asasinate, simonie, incest, depravare, femme fatalism, ambiție coruptă, trădare nelimitată; tot felul de mizerii au fost aruncate asupra celei mai universale familii valenciene, niște oameni din carne și oase, nici infernali, nici celesti.

Cazul, însă, este că defăimarea politicianului florentin Francesco Guicciardini, răzbunarea maestrului de ceremonii vatican Johannes Burckard, invenția fără scrupule a lui Victor Hugo și a lui Donizetti, prin dramă și operă despre Lucreția, lectura în negativ a lui Machiavelli și opera sa Principele inspirată de Cezar Borgia, precum și caricatura infamantă a lui Mario Puzo despre, după el, «prima familie a crimei», familia Borgia, au fost letale pentru memoria borgiană.

Să acceptăm: chiar dacă vin o sută de intelectuali ca Joan Francesc Mira și o sută de opere magnifice ca Borgia Papa, va fi imposibil să se inverseze discreditarea insidioasă care a marcat istoria a doi papi fundamentali pentru Istoria Occidentului. Unul, Alfons de Borja, a oprit avansul turcilor. Celălalt, Roderic de Borja, a pilotat împărțirea pământurilor descoperite în America. Dar ce mai contează.

Familia Borgia deranja: era insuportabil ca tiara papală să o piardă regatele italiene. Trebuia făcută o propagandă bună împotriva familiei Borgia pentru ca niciodată să nu mai ia tronul Sfântului Petru cel care nu trebuia să-l ia. Și atât a fost așa, încât papii, care fuseseră înmormântați în cripta vaticană, au fost expulzați. Istoria este rocambolescă.

Rămășițele au fost exhumate. Apoi au fost trimise la biserica romană Santa Maria de Montserrat. Un periplu infernal i-a purtat ca pe niște suflete în chinuri mult timp. Oasele lor au fost așezate într-o cutiuță de plumb introdusă într-o altă cutie de lemn cu următoarea inscripție: «Osemintele a doi Papi sunt în această cutiuță și sunt Calixt și Alexandru al VI-lea și erau spanioli». Cutia a stat în sacristie, în spatele altarului principal și chiar și în biroul rectorului de la Santa Maria de Montserrat.

Aproape trei sute de ani au trebuit să aștepte pentru a avea un mausoleu discret într-o capelă laterală a acelei biserici; pe pământ roman, nu vatican. Este păcat să-i vezi. Acolo stau din 1889. Uitați. Umiliți, de asemenea. De aceea, în acest timp de discuții vaticane, mi-ar plăcea ca cineva să propună să se pună capăt exilului roman al papilor Borgia și să-i repatrieze la Xàtiva, acasă la ei. Aici îi vom primi așa cum merită.