Relația politică și personală dintre premierul și liderul PSOE, Pedro Sánchez, și șeful opoziției, Alberto Núñez Feijóo, s-a deteriorat atât de mult încât, în contextul unei crize internaționale deosebit de complexe la granița Europei, orice acord între cele două mari partide spaniole pare imposibil. Niciun pact de stat pentru a facilita o investiție mai mare în apărare și securitate, așa cum discută deja toți partenerii europeni, nu pare realizabil.

Prima mare dezbatere în Congres despre consecințele războiului din Ucraina a subliniat, timp de aproape șase ore, această incapacitate în fața provocărilor ridicate de criza provocată de Rusia și de interesele particulare ale Statelor Unite în diverse conflicte care au pus sub semnul întrebării ordinea internațională cunoscută. Dezbaterea nu a adus noutăți concrete despre momentul și modul în care Spania își va îndeplini angajamentul de a crește bugetul apărării la 2% din PIB, deoarece premierul nu a putut oferi încă aceste informații, iar Feijóo nu a precizat ce va face PP dacă decizia ajunge în Parlament.

S-a constatat însă că partenerii de stânga ai guvernului își mențin îndoielile și criticile față de această creștere, față de NATO în forma actuală și susțin un model independent de Statele Unite. Liderul Vox, Santiago Abascal, a profitat de intervenția sa pentru a-l ataca pe Feijóo pentru acordurile dintre PP și PSOE în Europa „doamnei Ursula” [von der Leyen], pe care a etichetat-o drept „cancelarul Palpatine”, referindu-se la liderul Alianței Separatiste din Războiul Stelelor, la câteva zile după ce a ratificat pactul formațiunii ultra cu PP-ul lui Carlos Mazón în Comunitatea Valenciană.

PP și unele partide din majoritatea de învestitură cer de săptămâni o dezbatere amplă în Congres despre scena internațională și angajamentele pe care guvernul și președintele său le iau, în special în UE și NATO. Executivul și PSOE au amânat această apariție pentru că nu dispuneau de date și planuri precise, încă în negociere la nivel european, dar și pentru că mulți dintre partenerii lor obișnuiți susțin poziții diferite privind abordarea conflictului. Pedro Sánchez s-a prezentat în plen și, timp de 50 de minute, a susținut un discurs menit să fie pedagogic despre cum înțelege el că Europa trebuie să abordeze aceste provocări cu o politică externă, de apărare și de competitivitate mai unită, coordonată și solidară.

Pedro Sánchez nu a clarificat cu cât și cum va fi finanțată această investiție majoră promisă – 2%, 3% sau 5% din PIB – deși a amintit că această promisiune a fost asumată de guvernul lui Mariano Rajoy la summitul din Țara Galilor din 2014, cu termen de îndeplinire în 10 ani. Executivul socialist plănuise, într-un moment mai pașnic, atingerea țintei în 2029, dar acum va trebui să o anticipeze. Președintele nu a putut preciza când și cum, dar a subliniat că nu se va face în detrimentul statului social. Sánchez a repetat de nenumărate ori, adresându-se aliaților de stânga, că procentul mai mare din bugetul apărării nu va proveni din reduceri ale drepturilor și cheltuielilor sociale, așa cum îi cer Sumar, ERC, EH Bildu sau BNG. Cazul Podemos este diferit. Secretarul general al formațiunii și fost ministru al lui Sánchez, Ione Belarra, deși cu un ton mai puțin disprețuitor decât Feijóo, a fost aproape mai dură în fond, numindu-l pe Sánchez „domn al războiului” și acuzându-l de un interes personal în conflict, în căutarea unei „funcții de top” într-un organism internațional.

Premierul a argumentat în favoarea promisiunii sale că în cei șapte ani la Moncloa a crescut cheltuielile pentru apărare cu aproximativ 10 miliarde de euro, dar și cheltuielile sociale cu 120 de miliarde și cele pentru tranziția ecologică cu 30 de miliarde, mare parte din timp cu Belarra însăși ca ministru. A insistat că acum Europa, în special țările de la granița cu Rusia și Ucraina, solicită solidaritatea întregii UE, așa cum s-a întâmplat în timpul pandemiei de COVID-19, care a afectat atât de mult Spania. Sánchez a susținut teza sa de a vorbi mai degrabă despre securitate și cibersecuritate decât despre reînarmare, argumentând că anul trecut țara a suferit 127.000 de atacuri cibernetice și că participarea la acest proces poate fi o oportunitate competitivă, având în vedere cele 32 de milioane de companii și 450 de milioane de consumatori din Europa.

Abascal numește dezbaterea „teatru ieftin”

Dezbaterea părea să intre în complexitatea sa, dar acest început a fost oprit brusc de o altă intervenție seacă, fără concesii sau alternative, a liderului opoziției. Feijóo a considerat că Sánchez nu a spus nimic nou. I-a reproșat că nu prezintă Planul Național de Apărare, promis înainte de vară, și nici foaia sa de parcurs. A insistat că Sánchez nu guvernează, deoarece partenerii săi de coaliție din Sumar și din Congres sunt divizați în această privință. L-a numit „șmecher”, a adus în discuție cazuri de prostituție care îi afectează soția și fratele, pe Procurorul General al Statului, Telefónica și l-a descris drept „campionul descompunerii și decadenței”, concluzionând că nu poate conta pe PP pentru un pact de stat din cauza partenerilor săi și a propriei sale prezențe, și repetând mantra că singurul lucru pe care ar trebui să-l facă este să convoace alegeri.

Președintele Vox, Santiago Abascal, a disprețuit dezbaterea ca fiind „un teatru ieftin” sau o „mascaradă”, deoarece, în ciuda duelului dintre Sánchez și Feijóo, repetă neîncetat că cele două partide pactizează constant la Bruxelles. Atunci l-a acuzat pe liderul opoziției că este supus lui Sánchez și „doamnei Ursula (von der Leyen)”, pe care a identificat-o cu „cancelarul Palpatine”. Abascal a încercat să se distanzeze de Putin, fără a-l critica pe Donald Trump, dar a adus în discuție problemele imigrației, islamizării sau ale agriculturii, atribuindu-le „agendelor ideologice sinucigașe” emanate de la Bruxelles.

Poziția purtătoarei de cuvânt a Sumar, Verónica Martínez, care purta un tricou cu sloganul „Altri Non” – împotriva marii fabrici de celuloză sponsorizate de Xunta în centrul Galiciei rurale – a navigat între înțelegerea complexității situației și expunerea calmă a discrepanțelor partidului condus de vicepreședinta Yolanda Díaz privind o Europă diferită, mai multilaterală, autonomă și independentă de o NATO catalogată drept „în moarte cerebrală”. Teze similare au fost susținute ulterior de purtătoarea de cuvânt a EH Bildu, Mertxe Aizpurua, și de cel al ERC, Gabriel Rufián, care a pledat autocritic pentru o „responsabilitate a stângii dincolo de dogme, fraze și pancarte”.

Belarra îi numește „domni ai războiului” pe Von der Leyen și Sánchez

Purtătoarea de cuvânt a Junts, Míriam Nogueras, s-a limitat la a revendica un rol mai activ al Cataloniei și a pus sub semnul întrebării calitatea democratică a Spaniei, citând cazuri precum Operațiunea Catalonia de spionaj împotriva rivalilor separatiști, cerându-i lui Sánchez o intervenție din oficiu a Parchetului. Aitor Esteban, purtătorul de cuvânt al PNV, și-a luat rămas bun după 21 de ani în Cameră cu o expunere plină de bun simț, criticând dur Israelul pentru genocidul din Gaza, pe Trump și decadența Europei, arătând mai mult interes pentru transcendență decât pentru diviziunile previzibile din Executiv. Purtătoarea de cuvânt a Podemos, Ione Belarra, nu i-a urmat sfatul. A urcat la tribună și i-a comparat pe Úrsula von der Leyen și Sánchez cu „domnii războiului” la ordinele lui Trump, a minimalizat amenințarea rusă asupra Spaniei și i-a spus lui Sánchez: „Ce iresponsabilitate și ce rușine în ce v-ați transformat”.

În replici, dezbaterea s-a degradat și mai mult. Sánchez a enumerat cifrele ajutorului acordat de Spania Ucrainei pentru a sublinia că acest conflict nu este regional, ci privește viitorul Europei, și a deplâns discursul „întunecat și gol” al lui Feijóo, reproșându-i: „Pentru afacerile de stat este nevoie de o opoziție de stat, iar Feijóo nici nu este, nici nu este așteptat”. Apoi a apărat diferențele cu Sumar și alți parteneri de stânga ca fiind cunoscute și asumabile, iar realocările bugetare pentru apărare, legale și constituționale. A concluzionat că „politica îl depășește” pe Feijóo. L-a numit și „trădător de țară” pe Abascal. Feijóo a revenit pentru a-l ataca pe Sánchez, numindu-l „obraznic, arogant, descumpănit și dezorientat” și reproșându-i că „nu s-a ridicat la înălțimea funcției” prin insultele aduse. La finalul sesiunii, Sánchez s-a ridicat pentru a mulțumi, în acest „moment fondator al Europei”, pentru exemplul „foarte rotund și capacitatea de dialog, negociere și acord” și nivelul parlamentar al lui Aitor Esteban.