Președintele Statelor Unite, Donald Trump, declară că admiră predecesorii săi în funcție, precum William McKinley sau Ronald Reagan, marele simbol republican contemporan. Dar cu cine se identifică cel mai mult, conform discuțiilor sale cu unii istorici, este cu Richard Nixon, republicanul care a câștigat Casa Albă cu cel mai mare număr de voturi de până atunci și care, ca și el, a căutat răzbunare împotriva dușmanilor săi politici. Despre singurul președinte demisionat din istoria SUA, comentează că nu ar fi trebuit niciodată să predea documentele despre scandalul Watergate și nici să plece. Aceea, consideră el, a fost marea sa eroare, o concesie către mass-media la care el nu s-ar fi gândit.

Acum, Administrația Trump trăiește propriul său scandal terminat în «gate» și încearcă să-i minimalizeze amploarea. Este «Signalgate», cazul conversațiilor înalților funcționari ai securității naționale într-un grup al aplicației de mesagerie Signal, în care a fost inclus din greșeală un jurnalist progresist proeminent — directorul revistei The Atlantic, Jeffrey Goldberg — și unde au discutat, în ciuda riscului de scurgere de informații, planurile de bombardare a pozițiilor gherilei Houthi din Yemen pe 15 martie. În chat, creat de consilierul pentru Securitate Națională, Mike Waltz, se aflau toate greutățile Administrației: vicepreședintele, J. D. Vance; secretarul de stat, Marco Rubio; secretarul Apărării, Pete Hegseth; directorul național de Informații, Tulsi Gabbard, printre alții. Cazul evidențiază experiența redusă în funcțiile lor a echipei de securitate a republicanului.

«Eram complet convins că este o păcăleală», a povestit Goldberg podcastului digital anti-Trump The Bulwark despre primul lucru la care s-a gândit când a primit invitația trimisă din greșeală de Waltz de a se alătura grupului. «Aceste lucruri nu se întâmplă, așa că cineva trebuia să-mi întindă o capcană». Nu era așa. Chat-ul era legitim.

În fața ochilor uimiți ai reporterului se dezvăluiau detalii care deschid o fereastră spre modul în care funcționează, interacționează și gândesc responsabilii securității naționale ai Administrației Trump. Înalți funcționari aleși de președinte nu pentru experiența lor în domeniu — scăzută sau inexistentă, în marea majoritate a cazurilor —, ci mai ales pentru loialitatea lor neclintită față de persoana sa și disponibilitatea de a executa ordinele sale fără niciun fel de reținere. Dacă mai sunt și fotogenici, cu atât mai bine.

În circumstanțe normale, sau într-o altă țară, chat-ul ar reprezenta o scurgere de securitate colosală. Ar cădea capete. Pentru Guvernul Trump, care a văzut declanșându-se prima sa criză de securitate națională la doar 60 de zile de la debarcarea sa la Casa Albă, nu este nimic scandalos, cel puțin în aparență. În opinia lui Trump, polemica este o simplă «vânătoare de vrăjitoare». În opinia opoziției democrate, episodul a arătat că țara este în mâinile unui grup de «amatori» — așa cum îi califică senatoarea Elizabeth Warren — care au comis eroare după eroare neforțată în aceste două luni.

Nu este, desigur, prima gafă a noii Administrații republicane. Departamentul pentru Eficiență Guvernamentală al lui Elon Musk, oligarhul tehnologic transformat în mâna dreaptă a lui Trump — și, de asemenea, fără experiență în gestionarea federală —, a intrat în administrația statului ca un elefant într-un magazin de porțelanuri pentru a reduce costurile și birocrația și pentru a elimina unele dintre entitățile cele mai urâte de președinte și de susținătorii săi conservatori, de la agenția de ajutor pentru dezvoltare (USAID) la Departamentul Educației. Pe parcurs, a concediat funcționarii responsabili de supravegherea arsenalului nuclear american, pe care a trebuit să-i reangajeze rapid. Același lucru s-a întâmplat cu oamenii de știință responsabili de răspunsul la epidemia de gripă aviară.

Ordinul de reîntoarcere bruscă la munca față în față a sute de mii de funcționari, după ani de încurajare a activității la distanță, a generat probleme logistice de bază în multe birouri, de la lipsa spațiului de lucru până la lipsa rolelor de hârtie igienică.

Hegseth, care a tăiat și a lipit secvența de atac în Yemen în chat-ul Signal, are și el propria listă de erori. De la încorporare, a aplicat cu entuziasm politici foarte pe placul lui Trump, cum ar fi sfârșitul măsurilor de incluziune, interzicerea înrolării persoanelor trans sau chiar ascunderea paginilor web care lăudau contribuția militarilor din minorități la Forțele Armate. Tribunalele sau scandalul public l-au obligat să corecteze în totalitate sau parțial aceste inițiative.

Vineri, The Wall Street Journal a dezvăluit că și-a dus soția la mai multe întâlniri cu omologii săi străini cu conținut confidențial.

Cazul lui Hegseth este emblematic în cadrul echipei de securitate națională. Șeful Pentagonului este un veteran de război, dar nu a depășit funcția de comandă intermediară în destinațiile sale înainte de a părăsi armata și de a deveni prezentator al postului de televiziune conservator Fox News. Senatul a aprobat numirea sa cu un singur vot, printre acuzații că avea probleme cu alcoolul, a gestionat prost fondurile unui ONG pentru veterani de război și a fost suspect de abuz sexual.

Lipsa de experiență se extinde și la restul participanților la chat. Waltz era congresman, ca și Gabbard. Vance a petrecut doar câțiva ani în Senat înainte de a prelua vicepreședinția. Trimisul Casei Albe pentru negocieri internaționale, Steve Witkoff, era un om de afaceri prieten personal al lui Trump, fără niciun istoric diplomatic înainte de a se vedea tratând cu Israelul, Hamas și președintele rus, Vladimir Putin. Cel mai experimentat în domeniul său este Marco Rubio, membru al Comisiei pentru Relații Externe a Senatului de mai bine de un deceniu.

Este o situație foarte diferită de cea din primul mandat al lui Trump, când președintele lipsit de experiență s-a înconjurat de veterani militari de prestigiu și experți în domeniul lor, «adulții din cameră» care l-au descurajat frecvent de la deciziile sale cele mai extreme. În conversația de pe Signal este clar că toți se subordonează opiniei președintelui. Niciunul nu încearcă să aducă alte idei, ci doar să clarifice voința definitivă a liderului lor. Sau să risipească aroganță și emoji-uri în comentariile lor despre capacitatea militară a SUA sau împotriva unor aliați europeni pe care îi acuză în grup de «profitori» și «patetici».

«Deși această echipă evită să se implice în conflicte în străinătate, ea arată, de asemenea, o fascinație aproape infantilă pentru exercitarea fără limite a puterii americane», scrie Jörn Fleck, director senior al Centrului European al think tank-ului Atlantic Council.

«Nu ipocrizia mă deranjează; ci prostia. Suntem cu toții scandalizați, scandalizați! că președintele Trump și echipa sa nu se preocupă de protejarea informațiilor clasificate sau de legile care obligă la păstrarea documentelor federale», a scris fosta rivală a lui Trump la alegerile din 2016, Hillary Clinton, în The New York Times, vineri. «Ceea ce este mult mai rău este că înalții funcționari ai Administrației Trump pun în pericol soldații noștri prin împărtășirea planurilor militare într-o aplicație de mesagerie și prin invitarea fără să-și dea seama a unui jurnalist. Este periculos. Și stupid».

Signal este considerată o aplicație criptată și greu de piratat. Utilizarea sa este generalizată în Washington printre jurnaliști, congresmani și analiști ai think tank-urilor. Dar nu este considerată sigură pentru transmiterea de informații clasificate — există canale speciale activate pentru aceasta. Și permite ștergerea mesajelor automat, un mecanism pe care grupul de înalți funcționari îl activase. Este un lucru care contravine legislației americane, care obligă funcționarii să-și păstreze comunicațiile oficiale pentru arhivele istorice.

Participanții la acel chat ar fi trebuit să fie conștienți de acest lucru. Cu toate acestea, niciunul dintre participanți nu a ridicat obiecții cu privire la comunicarea pe această cale.

«Dacă acest lucru l-ar fi făcut un militar sau un agent de informații, cu acest tip de comportament ar fi fost demis», a declarat săptămâna aceasta Mark Warner, democratul cu cel mai înalt rang în Comisia de Informații a Senatului.

Un posibil rezultat al fiasco-ului, subliniază Emerson Brooking, fost consilier de politică cibernetică în Departamentul Apărării și acum la Atlantic Council, este că «aparatele tehnologice ale înalților funcționari de securitate națională ai Statelor Unite, întotdeauna o țintă a agenților străini, au devenit aproape cu siguranță principalul obiectiv de infiltrat din lume. Dacă acești înalți funcționari împărtășesc atâtea informații în sistemele comerciale, trebuie să ne întrebăm dacă alți oficiali politici împărtășesc și ei informații sensibile pe Signal sau alte aplicații și mai puțin sigure».

Administrația, cu Trump în frunte, a optat să dea vina pe presă, și pe Goldberg în special, pentru scandal. Președintele l-a acuzat că «a inventat o mulțime de povești». Waltz, că este «cea mai mare mizerie dintre jurnaliști». Trump a clarificat, de asemenea, că, cel puțin deocamdată și dacă scandalul nu se agravează, nu se gândește la nicio demitere. A tăia capete, în opinia sa, înseamnă a ceda în fața presei, acea eroare flagrantă pe care o atribuie lui Nixon.

Vicepreședintele său a subliniat-o vineri în vizita sa la baza militară din Pituffik: «Dacă credeți că președintele va da pe cineva afară, vă înșelați amarnic».