Radoslaw Sikorski (Bydgoszcz, 62 de ani) este acum șeful diplomației poloneze. Însă experiența sa ca ministru al apărării (2005-2007) și corespondent de război în Afganistan și Angola (1986–1989) și-a lăsat amprenta asupra traiectoriei sale, revenind în prim-plan într-un moment geostrategic convulsiv. Sikorski, care prin declarațiile sale îndrăznețe sfidează frecvent reținerea diplomatică clasică, consideră că Uniunea Europeană nu are capacitatea de a descuraja Rusia de una singură. În ciuda unei potențiale distanțări a Washingtonului după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, ministrul polonez de externe crede că Statele Unite rămân «esențiale».

Polonia, vecină cu enclava rusă Kaliningrad, Belarus și Ucraina, a investit decenii pentru a se pregăti în fața amenințării ruse, pe care o cunoaște bine. De ani de zile avertizează partenerii europeni despre necesitatea consolidării capacităților militare europene. «Se pare că acum începem să luăm acest lucru în serios», a afirmat Sikorski luni, într-un interviu acordat la Ambasada Poloniei din Madrid, după o reuniune a G5+, grup ce reunește principalele țări europene.

Întrebare:

Polonia este țara NATO care cheltuie cel mai mult pentru apărare ca procent din PIB, 4,7%. Spania este cea care cheltuie cel mai puțin, cu 1,3%. Ce părere aveți despre acest nivel de cheltuieli militare?

Răspuns:

Dacă rușii v-ar fi ocupat de mai multe ori, ați cheltui și voi mai mult. Și da, suntem la 4,7% din PIB, iar PIB-ul a crescut exponențial. Acest lucru se datorează poziției noastre geografice: când rușii ne amenință așa cum o fac, trebuie să luăm acest lucru în serios. Dar asta înseamnă și că apreciem în mod deosebit solidaritatea țărilor care sunt mai departe de flancul estic. Amenințarea rusă nu este doar militară. Este și dezinformare, spionaj, incendieri provocate, manipularea politicii.

Î:

Ați menționat poziția geografică. În această parte a Europei, unii oameni cred că un atac convențional al Rusiei împotriva țărilor europene aliate NATO nu este de conceput.

R:

Ceea ce nu este de conceput este să ajungă până la Madrid. Orice altceva este de conceput.

Î:

Atunci, cum ați explica opiniei publice din această parte a Europei care este riscul și ce probabilitate există pentru un atac convențional din partea Rusiei?

R:

Noi am primi impactul principal al oricărei invazii rusești, așa cum s-a întâmplat și înainte. Dar și în vecinătatea voastră, în Libia, [Rusia] are mai multe baze militare care transferă echipamente din Siria către Tobruk. Se apropie. Dar adevărata amenințare a Rusiei nu sunt doar tancurile, ci natura regimului rus, care și-a arogat dreptul de a schimba granițele prin forță, de a domina alții și de a manipula politica Europei. Am văzut manipulare rusă în România, în Moldova, în Franța, în Regatul Unit, în sprijinul pentru Brexit și, din câte știu, și în politica voastră.

Î:

Polonia a crescut numărul de soldați la granița cu Belarus până la 11.000. Până acum, atacul a fost hibrid sub forma crizei migratorii. Vă temeți de vreun alt tip de atac?

R:

Cât timp Rusia nu poate câștiga războiul împotriva Ucrainei, nu ne va ataca. La trei ani după o operațiune militară specială care trebuia să dureze trei zile, Putin încă luptă în Donbas. Dacă nu poate învinge Ucraina, nu va îndrăzni să atace NATO. Dar dacă frontul ucrainean s-ar prăbuși sau Ucraina ar fi forțată să capituleze, iar Putin ar prelua controlul resurselor ucrainene — umane, industriale și militare —, atunci calculul s-ar schimba. Știm ce exersează Rusia în exercițiile sale militare și cunoaștem activitățile sale hibride, așa că țările de la granița cu Rusia au motive să își sporească pregătirea.

Î:

Credeți că dumneavoastră și țările NATO puteți avea încredere că SUA vor veni în apărarea Europei dacă în viitor Rusia ar ataca vreun aliat european NATO?

R:

Avem o reuniune ministerială NATO săptămâna aceasta și, din ce aud, secretarul de stat [referire probabilă la Secretarul de Stat al SUA, deși menționează eronat Marco Rubio în textul original] va reafirma că Tratatul de la Washington este încă în vigoare și că rămânem aceeași echipă. Trebuie să convingem americanii că suntem angajați să ne creștem pregătirea și că un rezultat bun în Ucraina este bun și pentru SUA. Mai devreme sau mai târziu, administrația americană va înțelege natura bestiei. Și cred că atunci președintele Putin ar putea fi surprins de cât de ferm poate fi președintele Trump.

Î:

Polonia a avertizat că Rusia este o amenințare și a avut dreptate. În același timp, a apărat mereu relația transatlantică. A fost o greșeală să pariați atât de mult pe Alianța Atlantică și să nu fiți mai dispuși să construiți un pilon european de apărare?

R:

Suntem nevinovați de această acuzație, deoarece în Polonia avem o lege de 20 de ani care alocă 2% din PIB pentru apărare. În timp ce participam la războaie expediționare și chiar încercam să normalizăm relațiile cu Rusia, speram la ce e mai bun, dar ne pregăteam pentru ce e mai rău. SUA sunt esențiale. Toate administrațiile americane, mai devreme sau mai târziu, apreciază valoarea de a avea aliați, pentru că nu știi niciodată când ai putea avea nevoie de ei. Să nu uităm că singura dată când s-a invocat Articolul 5 al Tratatului NATO a fost în apărarea SUA, iar noi toți am venit în sprijinul lor în Afganistan fără să le trimitem o factură.

Î:

Polonia a făcut mult pentru a-și consolida capacitățile, dar ne refeream la construirea unui pilon european de apărare și mecanisme de cooperare europene...

R:

Insist pe acest lucru de decenii, puteți vedea discursurile mele în Parlamentul European înainte de a prelua funcția. Se pare că acum începem să luăm acest lucru în serios. Eu am o probă foarte simplă: urmați banii. Apărarea este foarte scumpă și, dacă nu se investește, nu există capacități.

Î:

Coaliția voluntarilor întâmpină dificultăți în a ajunge la un acord privind crearea unui tip de sprijin militar care să poată garanta pacea în Ucraina. Fără SUA și având în vedere lipsa de unitate între europeni, ce garanții de securitate pot oferi europenii singuri?

R:

Cea mai bună securitate pentru Ucraina este propria sa armată, curajoasă, competentă și bine echipată, și trebuie să continuăm să îi oferim ajutor militar. Ceea ce am avea nevoie de la SUA, cel puțin, ar fi utilizarea unora dintre resursele lor de informații, spațiale și aeriene. Ceea ce a devenit clar astăzi este că aproximativ 30 de țări și-au declarat deja disponibilitatea de a sprijini pacea odată ce aceasta va fi stabilită, pentru a o supraveghea, cu înțelegerea că linia de contact, care, după cum știți, este de 1.300 de kilometri, va fi menținută de ucrainenii înșiși.

Î:

Pentru a construi o capacitate de descurajare față de Rusia, ar trebui țările europene să dezvolte o cooperare militară între ele în cadrul NATO, în cadrul UE, sau ar trebui să lucrăm în afara acestor două organizații?

R:

Dacă am putea ajunge la un acord cu SUA pentru a folosi resursele NATO, chiar și în operațiuni la care SUA decid să nu participe, am putea acoperi nevoile noastre și minimiza costurile. Dezvoltăm capacități europene: va exista o capacitate de reacție rapidă, suntem în proces de creare a unui cartier general comun, există un comisar pentru apărare și banii vor începe să curgă în curând. Dar nu vom fi capabili să ne asumăm sarcina de a-l descuraja pe Putin ca Uniune Europeană. Este o sarcină prea mare pentru noi. Am putea face față unui lider militar local din Libia sau din Balcani. Am putea fi capabili să gestionăm amenințări minore pe cont propriu. Dar descurajarea lui Putin este o treabă pentru NATO în ansamblu.

Î:

Cum este relația dumneavoastră cu Washingtonul acum? L-am văzut pe Elon Musk numindu-vă «omuleț» pe X, iar apoi Marco Rubio l-a susținut pe antreprenor și mâna dreaptă a lui Trump.

R:

Da, și i-am urat succes lui Elon Musk în drumul său spre Marte.

Î:

Dar cum rămâne cu relația cu administrația americană, dincolo de Musk?

R:

Am fost primul ministru de externe european pe care l-a sunat Marco Rubio [Nota: Probabil se referă la o interacțiune, deși Rubio nu este Secretar de Stat]. Suntem în contact. Este o relație intensă, bazată pe faptul că Polonia nu este doar un aliat bun, ci și predică prin exemplu, deoarece cheltuim 4,7% [din PIB pentru apărare].