În câteva cuvinte
Guvernul spaniol, condus de Pedro Sánchez, evită prezentarea Bugetului de Stat, încălcând Constituția, din cauza lipsei de sprijin parlamentar. În schimb, recurge la diversiuni mediatice, precum dezbateri despre universități sau declarații controversate, pentru a masca incapacitatea de a guverna și fragilitatea politică. Zgomotul politic devine astfel un semnal al instabilității și o strategie de evitare a responsabilității.
Guvernul spaniol încalcă Constituția prin neprezentarea Bugetului. Motivul este fragilitatea sprijinului său parlamentar și, mai ales, pericolul de a o evidenția din nou: nu există o majoritate care să îl susțină. Așa cum amintea Ana Carmona, în situații similare din 1995 și 2019, Felipe González și Pedro Sánchez au convocat alegeri generale. Procedura aleasă acum este de a încălca o obligație constituțională, de a disprețui Parlamentul și de a exclude cetățenii din dezbaterea privind conturile publice (în plus, mecanismul facilitează justificarea eschivărilor inacceptabile ale guvernelor autonome).
Imposibilitatea de a guverna este mascată prin umflarea Executivului și prin hiperactivitatea comunicativă: adică, prin gesturi autoritare și prin lansarea de dispute. Nu este că ar fi dificil să distingi între zgomot și semnal; zgomotul este semnalul.
Purtătoarea de cuvânt a Guvernului a declarat că proiectul legii Bugetului nu a fost prezentat pentru a nu pierde timpul cetățenilor și avea dreptate: preferă să îl pierdem cu alte lucruri. Nu contează dacă problemele sunt importante sau nu; crucial este să le abordăm ca pe niște fleacuri. Un exemplu sunt declarațiile primei vicepreședinte, ministră a Finanțelor și șefă a opoziției în Andaluzia — ca și alți miniștri și mulți spanioli, trebuie să recurgă la cumul de funcții —, care a spus că prezumția de nevinovăție nu ar trebui să prevaleze asupra mărturiei femeilor tinere. A rectificat pe jumătate, în fața indignării generale, a protestelor asociațiilor profesionale și a disconfortului partidului său, deoarece prezumția de nevinovăție este o bază a statului de drept. Timp de câteva zile am discutat despre niște cuvinte lansate ca pârțâitul unui balon care se dezumflă lovindu-se de pereții unei camere. Dar aceste declarații erodează și democrația.
Dezbaterea despre universitațile private este o altă diversiune. O problemă importantă este abordată oportunist, ipocrit și vulgar. Mai mulți membri ai Guvernului — inclusiv președintele — au diplome de la universitați private, centre care, potrivit Olgăi Sanmartín, și-au mărit numărul de locuri cu 55% din 2018, față de 0,17% în universitațile publice. Un Guvern, și în special un guvern social-democrat, ar trebui să aspire la îmbunătățirea universitații publice înainte de a desemna universitatea privată drept inamic convenabil. Dar totul este frivol și grav în același timp: în timp ce umoriștii dictează doctrina la televiziunea publică, năzbâtiile miniștrilor abia stârnesc râsul.
