Nu poți avea totul în același timp și să mulțumești pe toată lumea. Guvernul laburist al Regatului Unit, condus de Keir Starmer, este hotărât să crească cheltuielile pentru apărare de la 2,3% la 2,5% din produsul intern brut în doar doi ani și, în același timp, insistă să mențină rigoarea bugetară și fiscală pentru a liniști piețele. Cu previziuni de creștere economică slabe, ministrul Economiei, Rachel Reeves, a anunțat miercuri o corecție a conturilor care include noi reduceri ale cheltuielilor publice. Măsura a provocat furia multor parlamentari laburiști și alegători de stânga.

“Misiunea noastră este să asigurăm viitorul Regatului Unit într-o lume care se schimbă sub ochii noștri. Sarcina unui guvern responsabil nu se reduce la a fi un simplu spectator al acestei schimbări”, a spus Reeves. Astfel își apăra deciziile în fața unei bănci laburiste neliniștite de umbra a ceea ce mulți anticipează ca fiind o nouă eră de austeritate.

Biroul pentru Responsabilitate Bugetară a redus drastic previziunea de creștere a PIB-ului britanic, de la 2% la 1%, și a semnalat un presupus decalaj de aproape 6 miliarde de euro în conturile prezentate de ministru.

Guvernul Starmer a provocat deja furia multor antreprenori și criticile nu puțini economiști în octombrie anul trecut, când în primul său buget a anunțat o creștere a impozitelor de aproape 48 de miliarde de euro. Majoritatea acestei presiuni a căzut asupra companiilor, prin creșterea contribuțiilor sociale ale angajatorilor. Rezultatul a fost o răcire a economiei și a angajărilor.

Ucraina și rigoarea fiscală

Așa cum i s-a întâmplat la vremea sa conservatorului Boris Johnson, Starmer a găsit în sprijinul său ferm pentru Ucraina și în dorința sa de a prelua conducerea militară europeană o cale de a resuscita o popularitate politică aflată în declin. Dar acest impuls vine cu un preț suplimentar. Promisiunea prim-ministrului britanic de a accelera cheltuielile pentru apărare a trebuit compensată cu reduceri în domenii foarte dragi stângii, cum ar fi ajutorul internațional pentru cooperare și dezvoltare, care va fi redus de la 0,5% la 0,3% din PIB. Când Johnson a luat o decizie similară la vremea sa, Partidul Laburist, atunci în opoziție, a protestat vehement.

La ardoarea războinică a lui Starmer se adaugă zelul și ortodoxia fiscală a ministrului său de Economie, care se agață de dubla sa promisiune de a finanța cheltuielile curente exclusiv din veniturile fiscale și de a reduce procentul datoriei față de PIB la sfârșitul mandatului său de cinci ani. Schimbarea contextului geopolitic a adăugat presiune asupra acestui angajament.

“Acest Guvern a fost ales pentru a schimba țara noastră. Pentru a oferi securitate clasei muncitoare. Și pentru a demara un deceniu de reînnoire națională. Această sarcină a început în iulie și sunt mândră de ceea ce am realizat în nouă luni”, a apărat Reeves în Camera Comunelor. Sunt puțini, totuși, cei care văd vreun progres.

Guvernul s-a angajat să promoveze reforme precum investițiile în infrastructură; construcția de noi locuințe sociale; renovarea drumurilor și căilor ferate; liberalizarea piețelor și reducerea reglementării, și stimularea industriei inteligenței artificiale. Dar alături de aceste promisiuni (ambițioase, dar încă puțin concrete) de reforme economice, singurul lucru concret până în prezent a fost o creștere a impozitelor pentru companii și anunțul reducerilor în statul bunăstării.

Se adaugă la toate acestea o economie care rămâne lâncedă, o inflație mai mare decât cea dorită și rate ale dobânzii încă ridicate în comparație cu cele din UE.

Statul bunăstării în scădere

Toate aceste condiții neprevăzute au epuizat practic rezervele de aproape 12 miliarde de euro pe care Reeves le-a pus deoparte în bugetul din octombrie și au determinat guvernul laburist să impună noi reduceri.

Cu argumentul că este necesar să se stimuleze revenirea pe piața muncii a milioanelor de lucrători aflați în concediu medical pe termen nedefinit după pandemie, ministrul Muncii și Pensiilor, Liz Kendall, a anunțat săptămâna trecută o înăsprire a cerințelor pentru solicitarea ajutoarelor, precum și înghețarea subvențiilor existente. Toate acestea pentru o valoare de aproape 6 miliarde de euro. Se prevede ca guvernul să aloce acestor capitole, care astăzi reprezintă o cheltuială anuală de 77 de miliarde de euro, aproape 120 de miliarde în 2029.

Adăugat la această tăiere a statului bunăstării, Reeves a dezvăluit miercuri o reducere suplimentară de aproape 2 miliarde a cheltuielilor publice, din care aproape 600 vor proveni dintr-o înghețare a așa-numitului Credit Universal, plata unică lunară pe care o primesc cetățenii cei mai vulnerabili.

“Aceste reduceri devastatoare și imorale vor împinge în sărăcie mai mulți oameni bolnavi și vor înrăutăți sănătatea persoanelor”, a denunțat Consorțiul Beneficiarilor cu Dizabilități, care grupează peste 100 de organizații umanitare.

John McDonnell, purtător de cuvânt pentru Economie al Partidului Laburist în anii conducerii lui Jeremy Corbyn și astăzi unul dintre cei mai critici deputați față de guvernul Starmer, a încercat să cheme la revoltă împotriva reducerilor: “Lipsa de înțelegere și empatie în planificarea și dezvoltarea politicilor acestui guvern este șocantă”, a scris McDonnell în ziarul The Guardian. “Miniștrii mai au timp să se confrunte cu Trezoreria și să oprească aceste reduceri ale ajutoarelor pentru bolnavi și persoane cu dizabilități”, cerea veteranul politician de stânga.

Echipele lui Starmer și Reeves, însă, s-au străduit să oprească orice tentativă de rebeliune, deși nu este exclus ca vreun deputat să ajungă să își prezinte demisia în semn de protest.

Guvernul dispune de o majoritate confortabilă și de un mandat lung înainte, dar mulți dintre criticii săi încep să ceară rezultate cât mai curând, sub formă de creștere economică și îmbunătățire a condițiilor de viață ale cetățenilor. Și nu atâtea tobe de război.