Vicepreședinta primă și ministrul Finanțelor din Spania, María Jesús Montero, a exploatat joi contradicția cu care se vor confrunta Alberto Núñez Feijóo și liderii săi regionali din Partidul Popular (PP), care conduc 11 comunități autonome, pe lângă Ceuta și Melilla și co-guvernează în Insulele Canare. Autonomiile în care popularii guvernează pentru 35 de milioane de spanioli sunt cele mai avantajate de ștergerea datoriei pe care Guvernul s-a angajat să o acorde Cataluniei în urma acordului cu ERC și a extins-o la restul comunităților de regim comun (toate cu excepția Țării Bascilor și Navarrei).

«Vreau să reamintesc că 60.000 din cele 83.000 de milioane de euro de șters, șapte din zece euro, ar reveni comunităților autonome guvernate în prezent de PP. Ștergerea datoriei îi prejudiciază pe valencieni, andaluzi, galicieni și murcieni? Nu au motive să se opună», a susținut numărul doi al Guvernului și al PSOE, punând presiune maximă pe conducerea PP în comisia de finanțe a Senatului.

Guvernul de la Moncloa este convins că, odată ce ștergerea datoriei va fi aprobată prin lege organică, lucru considerat garantat deoarece Guvernul crede că are acordul Junts, președinții autonomi ai PP vor solicita aplicarea acesteia, care nu este automată și necesită o cerere expresă. «Este o măsură fără precedent, curajoasă și generoasă (...) Vor semna convențiile. Am mai văzut asta înainte, pentru că știu că este mai bine decât ce aveau. Dacă nu, le va fi foarte greu în teritorii», a prezis Montero.

Andaluzia — cea mai populată comunitate — este cea căreia i se oferă cea mai mare marjă de ștergere a datoriei în termeni absoluți (18.791 milioane euro), urmată de Catalunia (17.104 milioane) și Comunitatea Valenciană (11.210 milioane). Vicepreședinta a subliniat că ștergerea va beneficia și teritoriile care nu au apelat la Fondul de Lichiditate Autonomic (FLA) și s-au finanțat pe cont propriu pe piețe, cum a făcut Madrid, a patra comunitate cu cea mai mare datorie acumulată (8.644 milioane).

Senatorul popular José Manuel Barreiro a ignorat contradicțiile din partidul său, pe care vicepreședinta i le-a amintit pe parcursul celor patru ore de audiere, și și-a bazat strategia pe ideea că datoria va continua să existe indiferent dacă este preluată de stat și că, în practică, cetățenii ar continua să o plătească. «Ștergerea este ca un proces chimic care face ca datoria să se evapore și să dispară. Ceea ce fac ei este să mutualizeze datoria, datorită unei gestionări deficitare a independențiștilor din Catalunia, pe care acum vor să o plătim cu toții», a argumentat el, acuzând Executivul că «folosește banii spaniolilor pentru a cumpăra timp la Moncloa și în Guvernul Cataluniei», două administrații în care atât Pedro Sánchez, cât și Salvador Illa depind de Esquerra.

Surprinsă, Montero a negat formula magică atribuită de PP: «Cum să se evapore datoria dacă acordul se numește de preluare a datoriei de către stat? Datoria o preia statul! Comunitatea Valenciană nu poate ieși pe piețe din cauza ponderii datoriei în evaluarea sa de credit, la fel cum se întâmplă cu Catalunia sau Murcia. Altele încep să iasă încetul cu încetul. În definitiv, este bine pentru președinții lor autonomi, atunci de ce se opun?», a obiectat ea. «Când cineva nu are argumente, se învârte ca o morișcă [ruletă, în Andaluzia] și dumneavoastră se vede că nu puteți apăra indefensabilul», a conchis vicepreședinta primă a Guvernului.

Guvernul interpretează refuzul celor 14 consilieri ai PP de a participa la dezbaterea despre ștergerea datoriei în cadrul ultimei reuniuni a Consiliului de Politică Fiscală și Financiară (CPFF), la sfârșitul lunii februarie, ca o dovadă clară a problemelor pe care liderii lor teritoriali le au în a justifica strategia ordonată de Feijóo. «A fost pentru că nu o puteau explica, pentru că [poziția PP] nu are sens comun și nicio raționalitate», a reiterat responsabila de la Finanțe. Dovada că PP se află într-un labirint este că, în săptămânile scurse, comunitățile sale au ezitat să confirme dacă vor solicita ștergerea sau vor renunța la ea. Suma maximă a datoriei pe care statul ar putea să o preia pentru fiecare comunitate va fi de maxim 50% la 31 decembrie 2023, a subliniat Montero.

«Suntem în fața șantajului asupra guvernului dumneavoastră minoritar. Fugarul Puigdemont și separatistul Junqueras cer să plătim lupta lor costisitoare și risipitoare împotriva Spaniei», a acuzat Ángel Pelayo Gordillo (Vox). «Sunteți fani ai lui Trump și ai politicii sale neoliberale și ultradreapta, dar astăzi tăceți, ar trebui să vă cunoaștem opinia despre tarife, sau veți continua să navigați în contradicție?», i-a reproșat Montero.

Avertisment de la ERC: «Răbdarea noastră se poate epuiza»

Momentul cel mai delicat pentru Montero a fost generat de competiția dintre Junts și Esquerra (ERC) în lupta lor eternă pentru hegemonia în rândul electoratului independentist. Intervenția senatoarei neo-convergente Maria Teresa Pallarès, care a dorit să clarifice că formațiunea sa «a cerut istoric ștergerea datoriei», a fost mai blândă decât cea a senatorului republican Joan Josep Queralt. «ERC a pus niște condiții care se negociază foarte lent, de multe ori avem senzația [doar] a unor cuvinte frumoase și, pe deasupra, trebuie să plătim și cafeaua de la întâlniri. Vă spun că răbdarea, ca nisipul din clepsidre, se poate epuiza. Nu întindeți prea mult coarda, elasticitatea are o limită... Am semnat niște pacturi pe care le credem bune și trebuie să le justificăm în fața alegătorilor noștri», a avertizat senatorul. Reprezentanta Junts a criticat faptul că în primele trei luni ale anului au existat doar 12 zile fără incidente la Rodalies (serviciul feroviar de navetiști din Catalunia): «Oamenii noștri merg pe jos pe șine pentru a ajunge la muncă, cel mai rău este că vor să ne facă să credem că în Catalunia se trăiește o nouă normalitate».

Reformarea finanțării autonome, un puzzle nerezolvat

Lipsa de acord între cele două mari partide s-a repetat într-un puzzle care datează din 2014: reînnoirea sistemului de finanțare autonomă. Dacă guvernele lui Mariano Rajoy și Pedro Sánchez au ceva în comun, este incapacitatea de a-l actualiza, în mare parte din cauza intereselor diferite ale comunităților, chiar dacă sunt de aceeași culoare politică. Conștientă că soluția necesită un acord între cele două mari partide, Montero a întins mâna către PP: «Noi suntem cei care trebuie să construim acest design și cei care trebuie să avem capacitatea de a reconcilia discrepanțele sau diferențele legitime, pe care le poate avea fiecare dintre președinții autonomi în apărarea poziției sale». «Chestiunea este că încă nu am rezolvat faptul că ceea ce apără Andaluzia nu este același lucru cu Galicia, Madrid, Comunitatea Valenciană sau Murcia, iar Partidul Popular guvernează în toate acestea», a adăugat ea imediat, subliniind lipsa unei poziții unice în rândurile PP. Exact același lucru s-a întâmplat și în legislatura anterioară cu PSOE, când guverna în aproximativ zece comunități și erau separate de criterii precum depopularea, procentul de locuitori de vârsta a treia, dispersia lor teritorială sau populația flotantă, în cazul autonomiilor mai turistice. «Nu există nicio comunitate standard, toate au particularitățile lor și nu este posibil ca propunerea comună să fie un costum făcut pe măsura uneia dintre ele», a avertizat Montero.