Ca mulți alții, urmăresc cu stupoare subminarea valorilor de bază, ca și cum o mare parte a planetei și-ar fi pierdut mințile și sufletul.

Răul a existat întotdeauna, dar istoria umanității este un efort colectiv de a controla și minimiza răul, de a ne face mai buni.

Am fost educat în această conștiință morală, în convingerea că abuzul celui puternic asupra celui slab este repugnant și societatea trebuie să se apere.

Dar acum, modelul de urmat este cel al agresorului.

Carte albă pentru atrocitate și umilire.

Bătăușii școlii au fost numiți directori.

Am scris de multe ori despre hărțuirea școlară, o tragedie care se desfășoară sub ochii noștri fără să-i acordăm suficientă atenție.

Este o brutalitate care ar fi trebuit eradicată demult, deoarece suferința acută pe care o produce poate distruge oamenii pentru totdeauna.

În cazurile extreme, copiii și adolescenții se sinucid sau devin călăi: în majoritatea masacrelor comise de elevi în școlile din SUA au existat probleme de hărțuire.

A umili pe aproapele tău nu este niciodată gratis.

Tolerând o asemenea brutalitate în săliile de clasă construim un model de conviețuire pentru viața adultă.

O societate bazată pe o relație de abuzatori și victime nu poate decât să se înrăutățească.

Trump este un bătăuș model, un energumen meschin care lovește colegul de bancă, îi fură sandvișul în fiecare dimineață nu pentru că îi este foame, ci pentru că îi place disperarea lui, care bagă capul elevului studios în toaletă pentru a-i demonstra că, oricât de deștept s-ar crede, el este cel care comandă.

Nu se poate înțelege altfel comportamentul președintelui nord-american, coercițiile economice constante, amenințarea de a crește cu 50% tarifele pentru Canada pentru a-și scufunda industria oțelului și aluminiului, șantajul asupra Ucrainei slăbite pentru a pune mâna pe pământurile sale rare, declarația megalomană și periculoasă că Canada ar trebui să facă parte din Statele Unite… Da, Trump și ai lui, bătăușul clasei și găștile lui, sunt dispuși să-și mănânce vecinii, să pună mâna pe partea lor din lume, din Groenlanda până în Țara de Foc, chiar dacă pentru asta trebuie să calce în picioare acordurile legale existente.

Cuvântul respect nu există în vocabularul bătăușilor; l-au înlocuit cu termenul supunere.

Și cel mai rău este că nu fac o metaforă.

Când spun că Trump este un bătăuș de școală, nu mă exprim la figurat, ci, din păcate, comportamentul său este literalmente egal cu cel al bătăușului care terorizează clasa.

Ceilalți elevi ne ghemuim, tăcem, tremurăm, ne lăsăm intimidați.

M-a impresionat ceremonia de decernare a Oscarurilor: nicio referire la Trump.

Dacă la nivel internațional stăm așa de timorați, imaginați-vă acum cum trebuie să fie să suportați acest energumen în propria țară.

Atrocitățile și amenințările sunt la ordinea zilei în SUA.

Oamenii sunt speriați pe bună dreptate.

Răul este dezlănțuit.

Acum, deși înțeleg frica (și o împărtășesc), nu ne putem supune ei.

Bătăușeria școlară ne-a demonstrat că singura modalitate de a scăpa de abuzatori este ca toți ceilalți elevi să-i înfrunte.

A pleca capul și a te uita în altă parte înrăutățește lucrurile, așa cum a spus Niemöller: dacă nu aperi pe cel care este atacat pe nedrept, când vor veni după tine nu va mai rămâne nimeni care să te poată apăra.

Este greu de răspuns, știu, pentru că bătăușii sunt capabili să-ți distrugă viața.

Dar trebuie să o facem.

Poate putem deschide drum celor mai în vârstă.

Când ai atins o vârstă suficientă, bătăușii nu-ți mai pot răpi mult viitor.

Da, poate că a venit timpul celor bătrâni.

Și, în spatele nostru, ceilalți.

Trebuie să ne mișcăm.