În câteva cuvinte
Articolul evidențiază faptul că Spania funcționează cu o strategie energetică națională depășită, datând din 2015. Deși s-au făcut eforturi pentru a crea o nouă strategie, diverse circumstanțe, cum ar fi pandemia și invazia Ucrainei, au dus la întârzieri. Strategia actuală nu abordează adecvat riscurile moderne, cum ar fi atacurile cibernetice și dependența de hidrocarburi, și nu reușește să gestioneze pe deplin consecințele sociale și economice ale crizelor energetice.
Spania s-a confruntat cu cea mai mare criză energetică din istoria sa
Spania s-a confruntat cu cea mai mare criză energetică din istoria sa cu o Strategie de Securitate Energetică Națională veche de zece ani și depășită. Având în vedere necesitatea reînnoirii acesteia, Consiliul de Securitate Națională a aprobat pe 6 octombrie 2020 procedura de elaborare a uneia noi, dar, deși a fost redactat un proiect, acesta nu a fost niciodată aprobat, astfel încât cea din 2015 este încă în vigoare, potrivit unor surse implicate în proces. Mai mulți factori explică această întârziere. Mai întâi au fost urgențele derivate din pandemia de COVID-19. Apoi, decizia de a anticipa noua Strategie de Securitate Națională, documentul generic din care derivă strategiile sectoriale. Logic ar fi fost ca noua Strategie Energetică Națională să se adapteze cadrului strategic conceput de Guvernul lui Pedro Sánchez, deoarece cea în vigoare a fost aprobată în 2015 cu Mariano Rajoy ca președinte. Se întâmplă ca aceasta să facă trimitere la Strategia de Securitate Națională din 2013, deși ulterior au fost aprobate cele din 2017 și 2021. Strategia de Securitate Națională din decembrie 2021, cu caracter general, include „vulnerabilitatea energetică” printre riscurile pentru securitatea spaniolilor, dar menționează doar ca „factor de vulnerabilitate” dependența de hidrocarburi și, ca „risc sistemic la nivel global”, schimbările climatice. În concluzie, subliniază: «Noul paradiigmă energetică obligă la o revizuire a Strategiei de Securitate Energetică Națională din 2015».
A fost a doua oară când un document oficial publicat în BOE a inclus acest mandat. Dar nu a fost respectat în cei trei ani și patru luni care au trecut de atunci. Invazia Ucrainei, în februarie 2022, a deviat din nou atenția de la preocupările legate de securitate, în ciuda faptului că utilizarea aprovizionării cu gaze ca armă de presiune împotriva Occidentului de către președintele rus, Vladimir Putin, a evidențiat faptul că este o chestiune extrem de sensibilă și urgentă.
Strategia de Securitate Energetică Națională din 2015, încă în vigoare, include printre riscuri «actualizarea insuficientă și investițiile inadecvate în infrastructurile energetice» și avertizează că «întreținerea și actualizarea acestora» sunt necesare pentru dezvoltarea interconexiunilor rețelei peninsulei Iberice cu cea a restului țărilor UE, pe care le consideră insuficiente. În plus, avertizează că «accidente industriale grave» în infrastructurile energetice, din cauza unor defecțiuni tehnice sau erori umane, pot compromite securitatea energetică națională. De asemenea, își exprimă îngrijorarea față de posibilitatea de a suferi atacuri cibernetice, deoarece «infrastructura energetică are un suport fundamental în sistemele de informații și comunicații pentru funcționarea sa zilnică și sunt vulnerabile la atacuri cibernetice care pot provoca pierderea controlului asupra acestor sisteme sau emiterea de mesaje eronate în funcționare, care, la rândul lor, pot provoca defecțiuni sau accidente tehnice».
Ca măsuri pentru a face față acestor riscuri, recomanda «proiectarea unor protocoale pentru gestionarea crizelor și mobilizarea resurselor umane și materiale; dezvoltarea colaborării public-private în protecția infrastructurilor energetice; dezvoltarea planurilor de contingență; și favorizarea apropierii dintre generarea [de energie] și consum, care evită riscul asociat transportului».
Pentru a face față riscului de atacuri cibernetice, strategia pledează pentru dezvoltarea unor planuri de contingență care să îmbunătățească reziliența sistemelor de informații și comunicații utilizate de sectorul energetic, pentru a garanta continuitatea aprovizionării; protejarea informațiilor sensibile despre infrastructurile energetice; stimularea cooperării între industria energetică și serviciile de securitate cibernetică pentru a îmbunătăți în comun capacitățile de detectare, prevenire, răspuns și recuperare; îmbunătățirea canalelor de comunicare a incidentelor pentru a garanta sau restabili aprovizionarea; promovarea schimbului de informații și informații despre vulnerabilități și amenințări cibernetice; asigurarea implementării reglementărilor privind protecția infrastructurilor critice; și protejarea infrastructurilor energetice din perspectiva securității integrale. În mare parte, sunt măsuri cu caracter preventiv care nu servesc la gestionarea crizei odată ce aceasta s-a declanșat deja.
De aceea, Cabinetul de Criză a recurs luni la așa-numitul Plan de Pregătire în fața Crizelor de Electricitate din Spania, pentru a declara «criza energetică» și a lua unele măsuri, cum ar fi mobilizarea unei părți din rezervele strategice de gaze. Documentul conține o scară a crizelor de electricitate, care pot varia de la insignifiante, cele de cel mai mic grad, la dezastruoase, cele mai acute. Criza este clasificată la pragul minim atunci când indicatorul ENS (energie nefurnizată) este mai mic de 0,002% din cererea anuală a Spaniei în megawați oră; iar la maxim, când ENS este egal sau mai mare de 0,25%. La rândul său, criza va fi mai puțin gravă dacă această situație durează mai puțin de trei ore și foarte gravă dacă se prelungește 168 de ore (o săptămână) sau mai mult. Se ia în considerare, de asemenea, populația afectată sau numărul de gospodării vulnerabile fără energie electrică.
Cu toate acestea, acest plan, potrivit experților, se concentrează pe gestionarea pe care o poate realiza Ministerul Tranziției Ecologice și al Provocării Demografice, în colaborare cu Red Eléctrica, pentru a recupera aprovizionarea și a investiga cauzele unei pene de curent fără precedent care a lăsat Spania și Portugalia fără energie electrică, dar abia abordează în treacăt consecințele sale sociale și economice: de la suspendarea transportului feroviar, cu mii de persoane blocate în trenuri, până la necesitatea de a garanta aprovizionarea spitalelor și a serviciilor esențiale sau potențiala creștere a criminalității, profitând de lipsa iluminatului sau a dispozitivelor de alarmă conectate la rețeaua electrică. Toate aceste aspecte trebuiau abordate în noua Strategie de Securitate Energetică Națională, încă în așteptare.
