Cheltuielile militare în Suedia revin la nivelurile din timpul Războiului Rece.

Guvernul suedez a prezentat marți un plan de rearmare prin care va crește investițiile în apărare până la 3,5% din PIB în 2030. Țara scandinavă, care în urmă cu un an a pus capăt a peste două secole de neutralitate odată cu aderarea la NATO, va solicita împrumuturi de 300 de miliarde de coroane suedeze (27,7 miliarde de euro) pentru a finanța consolidarea armatei sale și achizițiile de armament. Creșterea cheltuielilor militare răspunde creșterii tensiunii cu Rusia și temerii, alimentate de amenințările președintelui Donald Trump, că Statele Unite se vor dezice de angajamentele lor în materie de apărare față de aliații săi europeni.

Țara nordică, care și-a redus treptat investițiile în apărare de la mijlocul anilor șaizeci și drastic de la prăbușirea Uniunii Sovietice — până la 1% din PIB în 2018 —, le dublase deja în ultimii patru ani, iar Guvernul proiectase să le ridice la 2,8% în 2028. Acum, însă, a ajuns la concluzia că trebuie să cheltuiască mai mult și mai repede. Planul de rearmare include achiziții de armament în următoarele luni în valoare de 2,3 miliarde de euro, care vor fi livrate în următorii trei ani. Printre materialele pe care le vor achiziționa Forțele Armate ale Suediei se numără sisteme de apărare antiaeriană, piese de artilerie, drone și multă muniție.

Luni, cu doar o zi înainte de prezentarea planului de rearmare, prim-ministrul suedez, Ulf Kristersson, a cerut într-o conferință de presă la Stockholm ca la următorul summit al Alianței Nord-Atlantice, care va avea loc la sfârșitul lunii iunie la Haga, aliații să stabilească un nou obiectiv minim de cheltuieli pentru apărare de peste 3% din PIB. „Facem presiuni pentru ca acesta să fie suficient de ridicat pentru a crește semnificativ capacitatea țărilor europene din NATO de a se apăra. Ar putea fi stabilit la 3,5%, cu un 1,5% suplimentar pentru alte aspecte legate de apărarea civilă și sprijinul militar pentru Ucraina”, a sugerat liderul conservator, înainte de a adăuga: „Nu se mai poate presupune sau considera de la sine înțeles că Statele Unite vor continua să acționeze în Europa așa cum au făcut-o în ultimii 80 de ani”.

Obiectivul minim de cheltuieli al membrilor NATO este în prezent de 2% din PIB. Anul trecut, 23 dintre cei 32 de aliați l-au depășit, față de doar trei (Statele Unite, Regatul Unit și Grecia) care îl îndeplineau atunci când a fost stabilit în 2014. Unele țări de la granița cu Rusia, cum ar fi Polonia, Estonia și Lituania, intenționează să îl ridice anul viitor la 5% — cifra pe care Trump a cerut-o aliaților săi europeni de mai multe ori—.

Guvernul suedez a anunțat, de asemenea, că va consolida capacitățile Gărzii de Coastă pentru a face față „amenințărilor hibride” din Marea Baltică, pe lângă crearea a două brigăzi mecanizate care vor avea bazele în zona cea mai septentrională a țării, la nord de cercul polar arctic.

Planul de rearmare care a fost prezentat marți în Parlamentul suedez și care va fi votat pe 30 iunie a fost convenit de Guvernul tripartit — de conservatori, creștin-democrați și liberali — și de partidul de extremă dreapta Democrații Suedezi, care susține Executivul cu sprijinul său parlamentar. Investiția de mai multe miliarde de euro, care vine într-un moment de stagnare a economiei țării nordice, va fi finanțată prin împrumuturi în valoare de 27,7 miliarde de euro în următorul deceniu. Executivul suedez a aprobat anul trecut, cu sprijinul social-democraților, prima forță politică din țară, relaxarea regulilor fiscale pentru a facilita rearmarea, așa cum a aprobat recent Germania.

Datoria publică a țării scandinave se situează în jurul valorii de 31% din PIB, în comparație cu o medie de 88% în întreaga UE. „Suedia se află într-o poziție mai puternică decât majoritatea celorlalte țări și avem o capacitate mai mare de răspuns în fața evenimentelor”, a subliniat marți Elisabeth Svantesson, ministrul Finanțelor.

Alături de creșterea cheltuielilor pentru apărare, Guvernul suedez a prezentat marți așa-numitul buget de primăvară — care în mod tradițional nu conține inițiative politice majore, ci ajustări minore —, care include o deducere fiscală pentru renovarea locuințelor și o injecție de bani pentru școli, închisori și întreținerea drumurilor.