
În câteva cuvinte
Dezbaterea privind creșterea cheltuielilor militare divizează electoratul Sumar, partenerul minoritar în guvernul spaniol. Peste jumătate dintre simpatizanții săi susțin întărirea apărării UE, contrar poziției oficiale a partidului, creând tensiuni interne și dificultăți în competiția cu Podemos și în relația cu PSOE. Această discrepanță între linia partidului și opinia bazei electorale reprezintă o provocare majoră pentru coeziunea și strategia politică a Sumar.
Dezbaterea despre război din Sumar
Dezbaterea despre război, care tensionează toate partidele, este deosebit de spinoasă pentru Sumar. De ce? Cifrele arată că electoratul său potențial este cel mai divizat. Printre propriii săi susținători se răspândesc poziții care contrazic cele adoptate de principalii săi lideri. Alegătorii care se declară cei mai apropiați de Sumar au, în ansamblu, idei mai puțin clare despre reînarmare decât cei ai Podemos, rivalul său în spațiul stângii alternative și cu care împărtășește – cu nuanțe – respingerea creșterii cheltuielilor militare.
Luarea unei poziții clare despre securitate, apărare, arme și război nu este gratuită pentru niciun partid. Este o dezbatere complexă în geopolitică, care rezervă contradicții pentru toți. Dar datele ultimului barometru al Centrului de Investigații Sociologice (CIS) indică un preț mai mare pentru Sumar. Mai mult de jumătate dintre simpatizanții partenerului minoritar al guvernului, contrar creșterii cheltuielilor militare, pledează pentru creșterea capacității defensive a UE. Un lider al uneia dintre formațiunile care compun Sumar admite că există "o problemă dificil de rezolvat pe termen scurt". "Există o deplasare a bunului simț, inclusiv cel progresist, către reînarmare", admite acest membru al Sumar, care crede că formațiunea "a întârziat" în definirea poziției sale din cauza discrepanțelor dintre membrii săi, pe care le consideră rezolvate.
Fiecare partid a adoptat o poziție. PSOE, cu Pedro Sánchez în frunte, asigură că apropierea de 2% din PIB pentru apărare este cheia pentru apărarea democrației în UE, că se va face fără a diminua statul bunăstării și că va presupune un avans industrial. Socialiștii nu au convins Sumar, partenerul lor în executiv, care respinge creșterea și o leagă de tăieri sociale. Se opun și unii posibili aliați, precum Podemos, și mai zgomotos în refuzul său – îl numește pe Sánchez "domnul războiului" – și care presează neîncetat Sumar, un conglomerat în care există partide cu sensibilități diferite, precum Más Madrid, Movimiento Sumar și IU. În tabăra conservatoare, PP sprijină ideea creșterii, dar Alberto Núñez Feijóo evită cu orice preț imaginea unității cu PSOE. Vox se arată în favoarea creșterii, dar legând-o de o amenințare din partea Marocului.
Întreaga dezbatere despre cheltuielile militare, care rămâne de văzut dacă va fi votată în Congres, este încadrată într-un peisaj al opiniei publice cu lumini și umbre. Deși Eurobarometrul arată Spania ca o țară puțin preocupată de apărare în comparație cu ansamblul UE, impresia este diferită atunci când se schimbă modul de a întreba. Așa demonstrează ultimul barometru CIS. Realizat între 28 februarie – ziua în care Trump și J. D. Vance l-au criticat pe Volodimir Zelenski după apropierea SUA de Rusia – și 7 martie, sondajul include următoarea întrebare: "Considerați necesar ca UE să își mărească capacitatea de apărare în momentul actual?". Aici nu se sondează despre diverse preocupări, ci se întreabă direct. Rezultatul este încurajator pentru cei care apără reînarmarea: 75% pentru, 19,2% împotrivă.
Sumar versus Podemos
Sumar este formațiunea națională care se confruntă cu cel mai dificil peisaj, cu 52,3% dintre votanții săi susținând mai multă apărare și 43,4% în poziția contrară. Dar există mai multe detalii, și nici acestea nu sunt favorabile pentru Sumar. Datele anterioare arată diviziunea între cei care au votat pentru coaliția condusă de Yolanda Díaz la alegerile generale din 2023. Adică, cu Podemos inclus pe buletinele de vot. În prezent, acest spațiu este rupt. La aceeași întrebare, cei mai apropiați acum de Sumar – o categorie construită cu intenția de vot plus simpatia pentru forța politică – sunt mai divizați decât cei mai apropiați de Podemos. Printre primii, 57,5% sunt în favoarea creșterii capacității de apărare a UE, o poziție care, în linii mari, se ciocnește cu cea susținută de Sumar. Printre cei din urmă, cei ai partidului lui Ione Belarra, doar 32,9%.
Reversul aceleiași monede se observă analizând, în loc de sprijin, respingerea creșterii apărării: 64% în Podemos, 38,4% în Sumar. Adică, armonia dintre discursul liderilor și sentimentul dominant printre potențialii lor votanți este mai mare în formațiunea mov decât în Sumar.
Diferențele reapar la întrebarea despre preocuparea față de "invazia Rusiei în Ucraina", prezentată de susținătorii reînarmării ca unul dintre principalele lor motive. Dacă cei care sunt "foarte" sau "destul de" preocupați în tabăra Sumar ating aproape 78%, în Podemos procentul scade la 55%.
Planul Sumar
Джерело новини a întrebat Sumar dacă există îngrijorare cu privire la diviziunea din electoratul său pe această temă și ce strategie se va urma. Într-un răspuns scris, un purtător de cuvânt atât al grupului Sumar, cât și al partidului Movimiento Sumar, a reafirmat că "planul de reînarmare al [Ursulei] Von der Leyen" nu garantează securitatea, motiv pentru care miza este "garantarea investițiilor sociale", "extinderea noțiunii de securitate" și coordonarea cheltuielilor defensive în întreaga UE. "O vom face cu dezbatere, dialog și acord în sânul Guvernului. Asta cere spațiul progresist", adaugă.
Sumar a întârziat să-și găsească discursul nu din cauza "greșelilor de comunicare" sau lipsei de "idei" – nu lipsesc profiluri cu cunoștințe geopolitice vaste, printre care Agustín Santos Maraver, fost ambasador al Spaniei la ONU – ci din cauza discrepanțelor interne, semnalează un lider al uneia dintre formațiuni. În opinia sa, odată găsită poziția, în care crede că predomină viziunea IU, trebuie să i se dea "credibilitate" pentru ca "să nu fim caricaturizați ca naivi care nu știu cum funcționează lumea". "Trebuie să lucrăm gândind pe termen mediu-lung, pentru a fi acolo când va deveni evident că tot acest discurs al reînarmării europene este sinucigaș, inclusiv pentru populari și social-democrați, deoarece impune cadrul fricii căutat de forțele cele mai reacționare", adaugă.
"Cărți oribile"
"Partidul care are situația cea mai dificilă este Sumar. Singurul său avantaj este că nu sunt alegeri apropiate și are timp", explică Daniela S. Valencia, analist politic și director al agenției Vibrante. În opinia sa, problema de conexiune a Sumar cu electoratul său potențial într-o temă atât de sensibilă poate slăbi formațiunea în procesul de recompunere a stângii alternative. Cu toate acestea, adaugă ea, această slăbiciune este "compensată" de ceea ce consideră o "victorie" a Yolandei Díaz: acordul dintre PSOE și Sumar pentru ca beneficiarii salariului minim interprofesional (SMI) să nu plătească impozit pe venit (IRPF).
Santiago Martínez Vares, specialist în campanii electorale și director al Rebellious Words, vede Sumar "prins într-un sandviș între PSOE și Podemos". "Cărțile sale sunt oribile. În primul rând, pentru că are discrepanțe interne; apoi, pentru că electoratul său este divizat; și în final, pentru că concurează cu un PSOE care ajunge să ocupe mult spațiu cu discursul său nedefinit și cu un Podemos care presează din stânga", semnalează. Deși electoratul PSOE are un procent mai mic de susținători ai reînarmării decât cel al PP, nu îi vede pe socialiști în dificultate. "Marile partide de centru [referindu-se la PP și PSOE] au câștigat bătălia narativă. Majoritatea știe că trebuie întărită apărarea, deși din stânga persistă atitudini care neagă acest lucru, o poziție care probabil are ceva superficial, de fațadă", semnalează.