Efortul de a opri integrismul și sensibilitatea față de Catalonia

Efortul de a opri integrismul, reprezentat de mișcările catolice conservatoare, și sensibilitatea arătată față de Catalonia sunt două elemente care i-au unit pe progresiști și suveraniști în apărarea pontificatului lui Mario Bergoglio, după cum afirmă surse ecleziastice. Pentru suveraniști, a fost un Papă cu mâna întinsă spre dialog, pentru stânga și în special pentru președintele Salvador Illa «a fost un lider moral care i-a pus pe săraci în centrul papatului său», «foarte în favoarea justiției sociale». Este dificil în istoria recentă să găsești un Papă capabil să stârnească simpatii în două sectoare care au fost de obicei disprețuite de pontifi precum Ioan Paul al II-lea, care a refuzat să folosească catalana - spre nemulțumirea unui slugarnic Jordi Pujol - în timp ce temporiza cu mișcări neoconservatoare asupra cărora planau mai mult decât suspiciuni de pedofilie, precum Legionarii lui Hristos ai părintelui Marcial Maciel.

«Pujol în toți anii săi de președinte nu a reușit ca din buzele lui Karol Wojtyla să iasă cea mai mică apropiere de Catalonia», subliniază surse catolice naționaliste. Și aceasta în ciuda faptului că fostul președinte amintea constant cum la sfârșitul secolului al XI-lea Sfântul Scaun a recunoscut «independența ecleziastică a Cataloniei, care însemna afirmarea politicii», după cum a scris Jaume Vicens Vives în Notícia de Catalunya. Dar nici exemplarele din Enciclopedia Catalană deschise la pagina acelor rădăcini romano-creștine ale Cataloniei nu l-au îmbunat pe Ioan Paul al II-lea, mai preocupat de chestiuni precum de ce un catolic putea sprijini legislația privind avortul, cuplurile de facto sau divorțul decât să pronunțe un «Bon Nadal». «O spune chiar și în malteză, dar nu și în catalană, care este limba oficială a Andorrei», arăta la sfârșitul anilor nouăzeci Albert Manent, pe atunci consilier de cultură al Președinției Generalitatului. «Singurul naționalism pe care îl înțelegea Wojtyla era cel polonez», asigură surse postconvergente.

Dar cu Francisc lucrurile s-au schimbat. În octombrie 2023 și în timpul binecuvântării imaginii Fecioarei de Montserrat care este venerată în catedrala din Girona, și după ce a salutat cu un «bon dia a tots», Papa, văzând textul pe care trebuia să-l citească în spaniolă, l-a întrebat pe cardinalul arhiepiscop de Barcelona, Juan Josep Omella: «Nu trebuie să fie asta în catalană?». Birocrația eclezială a decis să simplifice darul limbilor al Papei argentinian. Dar poate unul dintre cele mai importante gesturi cu privire la spiritul de dialog suveranist a venit deja în 2021, în timpul șederii în închisoare a liderilor independențiști catalani după procés. Au existat vizite discrete ale unor episcopi la prizonieri, ceea ce ar fi fost de neconceput dacă nu ar fi existat undă verde vaticană. Istoria acestor vizite și a preocupării cu care Roma a urmărit toată această chestiune urmează să fie scrisă, așa cum a amintit luni trecută fostul prizonier și actual președinte al Parlamentului, Josep Rull. Au existat vizite discrete ale unor episcopi la prizonieri, ceea ce ar fi fost de neconceput dacă nu ar fi existat undă verde vaticană» Și în ceea ce privește grațierea, în iunie 2021, prelații catalani au mizat – împotriva opiniei dreptei și a extremei drepte spaniole – pe «forța pe care o au dialogul și măsurile de grație în toate situațiile de conflict», un text de care Roma era avertizată și căruia i-a dat undă verde. Acest lucru a determinat în septembrie 2021 ca Cadena COPE să-l întrebe pe Pontifex despre procés și relațiile Catalonia-Spania: «Nu știu dacă Spania este pe deplin reconciliată cu propria sa istorie, mai ales cu istoria secolului trecut. Și dacă nu este, cred că trebuie să facă un pas de reconciliere cu propria istorie» și pentru «a intra în procese de dialog» și «a fugi de ideologii», care «împiedică orice proces de reconciliere».

Mario Bergoglio a fost un pontif care a încercat să se apropie de acele sectoare de care ierarhia ecleziastică se teme cel mai mult, cum ar fi chestiunile morale sau cele de justiție socială. Cunoscător al involuției pe care o trăiesc multe seminarii, a mizat pe numirea unor religioși ca prelați. Și în cazul catalan, se remarcă două numiri: Octavi Vilà, fost abate cistercian de Poblet, pentru eparhia Girona, și dominicanul basc Xabier Gómez pentru cea de Sant Feliu de Llobregat. Într-o societate în care, potrivit Centre d’Estudis d’Opinió, 51% nu au credințe și în care doar 7% dintre catolici respectă preceptul de a merge la liturghie săptămânal, Papa a încercat să se consulte și să nu se lase atras de rapoartele nunților. A fost un lider moral care i-a pus pe săraci în centrul papatului său, foarte în favoarea justiției sociale», spune Illa. Prin urmare, a creat o comisie de episcopi pentru a rafina numirile. Cardinalii arhiepiscopi de Barcelona și Madrid – Omella și José Cobo, respectiv – printre alții, au făcut parte din ea, își amintesc surse ecleziastice. Intenția sa de a opri mișcările neoconservatoare l-a determinat să intervină în Institutul Verbului Întrupat, legat de extrema dreaptă argentiniană la origini și care are sprijinul episcopului de Vic, Romà Casanova, care i-a lăsat în grijă câteva parohii și mănăstiri vechi. Institutul a fost fondat de Carlos Buela, decedat în 2023 la Genova și asupra căruia planau cel puțin o duzină de cazuri de abuzuri sexuale și pedofilie. În timp ce conclavul se apropie și se amintește că 108 cardinali au fost numiți de acest Pontif, nu trebuie exclus ca greutatea birocrației vaticane să fie capabilă să schimbe cursul întreprins de Francisc.