Urgența reînarmării este extremă în Uniunea Europeană

Necesitatea de a se proteja nu mai preocupă doar țările vecine cu o Rusie cu apetit imperialist. Dar sunt necesare fonduri pentru a finanța acest proces. Comisia Europeană a făcut primul pas lansând planul de reînarmare pentru UE, iar mai multe capitale care spuneau că merg în această direcție par să fi accelerat ritmul. Totul se întâmplă pe fondul presiunilor generate de apropierea rapidă dintre Donald Trump și Moscova. Seismul a fost de o asemenea magnitudine încât s-a infiltrat în negocierile pentru formarea Guvernului în Germania, unde pariul pentru finanțarea cursei înarmărilor va fi apelarea la datorie, un „bazooka fiscal” care presupune o schimbare profundă de direcție într-o țară în care austeritatea era până de curând un mandat obligatoriu. Chiar a determinat Berlinul să ceară miercuri la Bruxelles să se caute o modalitate permanentă de a include aceste cheltuieli în regulile fiscale. Franța, în schimb, pare să opteze pentru creșterea impozitelor, o cale explorată deja de țări precum Estonia, care promovează o creștere temporară a taxelor precum TVA și impozitul pe venit până în 2028. Din ce în ce mai multe țări urmează această cale de căutare a unor formule pentru a suporta reînarmarea.

“Aceste cheltuieli suplimentare pentru apărare de-a lungul timpului vor trebui să se încadreze în bugetele naționale, fie prin creșterea impozitelor, fie prin reducerea cheltuielilor, nu există nicio modalitate de a evita acest lucru”, avertizează o sursă comunitară de rang înalt. “Dividendul păcii de care ne-am bucurat mulți ani, decenii, nu mai există. Aceasta este noua realitate cu care ne confruntăm”, adaugă sursa.

Atât cifrele cheltuielilor actuale pentru apărare, cât și planurile fiscale pe care statele membre le-au trimis la Bruxelles în toamna trecută au arătat o diferență clară. Pe de o parte, erau partenerii care vedeau creșterea bugetului militar ca pe o prioritate imperioasă înainte ca Trump să se întoarcă la Casa Albă. Iar pe de altă parte, cei care o iau mai încet, deși și-au asumat angajamentul NATO de a atinge 2% din PIB pentru cheltuielile militare. Franța sau Spania sunt în acest ultim grup: planurile lor fiscale au indicat că intenția lor este de a atinge acest prag minim în 2028 și, respectiv, 2029. Deși președintele francez, Emmanuel Macron, care și-a asumat rolul de „șoptitor” al lui Donald Trump și, alături de Regatul Unit, de mare mediator între Europa și republican, și-a schimbat tonul în ultimele săptămâni și a subliniat că este nevoie de o injecție financiară enormă pentru apărare. În schimb, Danemarca, o țară foarte implicată în sprijinirea Ucrainei și în reînarmare de la începutul invaziei, a atins această sumă în 2023. „Guvernul danez a prioritizat apărarea și securitatea la fel de mult ca tranziția ecologică”, se poate citi în planul său fiscal. De asemenea, celelalte țări nordice, Finlanda sau Suedia, parteneri recenți ai NATO, acordă o mare importanță acestei poziții bugetare în documentele trimise Comisiei.

Bruxelles-ul a emis un semnal foarte clar că este timpul să se cheltuie pentru securitate și apărare. A anunțat că este dispusă să suspende regulile fiscale, astfel încât statele să nu fie preocupate dacă depășesc limita deficitului anual stabilită de tratatele comunitare, acel 3% simbolic din produsul intern brut. Comisia estimează că, dacă în următorii patru ani cele douăzeci și șapte și-ar crește cheltuielile cu 1,5% din PIB suplimentar, ar însemna aproximativ 650.000 de milioane de euro în plus. Cifrele Executivului european conțin un mesaj ascuns: noul număr magic al investițiilor în Securitate și Apărare este de 3,5% din PIB, deoarece președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a declarat că UE în ansamblu a atins deja angajamentul semnat cu Alianța Atlantică. Cu toate acestea, anunțul de la Bruxelles nu înseamnă că există resurse în bugete pentru finanțarea achizițiilor de arme, angajarea mai multor soldați, construcția de infrastructuri sau investițiile în cercetare și dezvoltare. Modul în care fiecare țară va face acest lucru va depinde foarte mult de forța sa fiscală. Germania o are. Singurul său obstacol este o frână constituțională asupra datoriei pe care conservatorii și social-democrații - formațiuni probabile ale viitorului guvern - se arată dispuși să o reformeze pentru a oferi marjă de manevră cheltuielilor. Această schimbare implică o schimbare structurală, nu ceva provizoriu, cum ar fi suspendarea temporară a regulilor fiscale. De aceea, Berlinul a cerut miercuri, în cadrul reuniunilor ambasadorilor pregătitoare Consiliului European de joi, să se studieze cum se poate face loc acestei creșteri bugetare a facturii militare, după cum a relatat Bloomberg și a confirmat Джерело новини. Ministrul francez de Finanțe, Eric Lombard, în schimb, pariază pe creșterea impozitelor. Franța are deja o datorie foarte mare. Pentru ca cheltuielile pentru apărare să nu o crească și mai mult, Parisul vede cu ochi buni fondul de 150.000 de milioane anunțat de Bruxelles pentru finanțarea reînarmării. Același lucru se întâmplă cu Spania sau Italia. Niciuna dintre aceste trei țări nu a atins minimul de cheltuieli de 2% din PIB cerut de NATO în ultimul an.

Polonia conduce cheltuielile

Polonia a făcut-o, intenționând să mențină un nivel al cheltuielilor de peste 4% din PIB până în 2028. Marele partener din estul Europei este nu numai țara europeană a NATO care investește cel mai mult în apărare, ci și prima de pe lista celor 32 de aliați ai NATO. Depășește chiar și SUA. Presiunea republicanului Donald Trump, care a cerut aliaților europeni ai NATO să își crească cheltuielile militare până la 5% din PIB, de la 2% cât este angajamentul actual, este enormă. Și pe măsură ce se apropie summitul Alianței, care va avea loc în iunie la Haga, dezbaterea pentru creșterea acestei cifre până la 3,5% se încinge. Există țări, totuși, care nu ating nici măcar acel 2% convenit, cum ar fi Spania, ultima de la coadă, cu 1,28% din PIB în cheltuieli militare, procent pe care speră să îl crească până la 2% abia în 2029. Un altul dintre cei care investesc cel mai puțin, Belgia, care dedică 1,31%, a anunțat că își va extinde bugetul pentru apărare până la acel 2% înainte de vară și de acel summit care se apropie decisiv. Va avea nevoie de aproximativ 4.000 de milioane de euro suplimentari pentru a face acest lucru, după cum a explicat noul său prim-ministru, naționalistul flamand Bart De Wever. Cerințele Washingtonului vin într-un moment în care mai multe capitale se confruntă cu conturi publice foarte strânse. Unii au cerut Comisiei Europene ca în noul său plan de reînarmare să includă subvenții, pe lângă împrumuturi cu datorie comună - pentru prima dată se deschide această cale inedită pentru cheltuielile militare - și marjă fiscală, astfel încât statele membre să se poată îndatora cu apărarea fără a fi mustrate.