În vara anului 2023, un avion HC-144 Ocean Century al Pazei de Coastă a Statelor Unite decolează de la baza aeriană Opa-locka, la nord-vest de orașul Miami, într-o zi cu cer senin și mare calmă.

Timp de cinci ore, echipajul patrulează coastele sudului Floridei și ajunge, având grijă să nu încalce spațiul național, la aproximativ 20 de mile nord de Cuba. Se vorbește despre cel mai mare exod din toate timpurile, care, până atunci, atinge cifra de aproape un milion de cubanezi în doi ani. Deși guvernul american a renunțat la legile care îi protejau, aceștia continuă să navigheze în plute improvizate cele aproape 90 de mile care separă Havana de Miami.

La un moment dat în timpul traseului, echipajul observă o ambarcațiune unde se înghesuie 23 de refugiați. Jurnalistul Ricardo Quintana, de la Radio și Televiziunea Martí, invitat de Paza de Coastă, surprinde cu camera descoperirea: un punct cu viață în mijlocul atâtor mări. “Eu observam, cu un nod în gât, monitoarele avionului”, își amintește Quintana, de 65 de ani. “Imaginea a rămas gravată de o manieră imortală în memoria mea ca o umbră tăcută care nu se estompează”. Este una dintre reportajele pe care le prețuiește jurnalistul, una dintre multele în 26 de ani de muncă într-un mijloc de comunicare care, împreună cu Vocea Americii, Radio Asia sau Radio Free Europe, și-a suspendat activitățile pentru prima dată în 40 de ani, ca parte a cruciadei întreprinse de administrația lui Donald Trump împotriva Agenției pentru Media Globală (USAGM), care, în ansamblu, angaja aproximativ 3.500 de lucrători și distribuia știri către aproximativ 427 de milioane de oameni în aproape 50 de limbi.

Quintana refuză să creadă că este vorba despre o desființare a Oficiului de Transmisiuni pentru Cuba (OCB, după sigla în engleză), care supraveghează munca Radio și TV Martí. Jurnalistul, care deține șase premii Emmy pentru munca sa, crede că, dacă încă există regimul cubanez, nu există motive pentru care să nu existe Radio și TV Martí. “Geneza rămâne valabilă într-un sistem totalitar care cenzurează, restricționează accesul la informație și pedepsește pe cei care încearcă să emită știri de o manieră independentă”, spune Quintana, pensionat de curând. “Dacă s-ar concretiza închiderea, ar fi un gol în favoarea Havanei, care, de la început, a calificat transmisiunile drept “contrarevoluționare și ilegale” și a cerut închiderea lor.

Ce se va întâmpla în continuare cu Radio și TV Martí rămâne de văzut. Dar, cu această măsură, Trump a împlinit un vis pe care l-a avut întotdeauna Fidel Castro: să reducă la tăcere un mijloc de comunicare contestatar al guvernului său care transmitea din Miami și care, de când a fost creat pe 20 octombrie 1985, a reușit să spargă blocada mediatică sub care ținea Cuba. Ordinul americanului a făcut ca, pentru prima dată în aproape patru decenii, Radio Martí să nu mai ajungă în casele cubanezilor, nici site-ul său web să mai publice denunțul vreunui prizonier politic din insulă, nici mărturia despre un episod represiv împotriva disidenților de către guvernul lui Miguel Díaz-Canel.

Ricardo Quintana în timpul unui interviu pentru Radio TV Martí. CORTESIE

Acesta nu este primul șoc pe care îl primește Radio și TV Martí, dar este cel mai puternic. În ultimul an al primei președinții a lui Trump, mijlocul de comunicare și-a văzut redus bugetul de la aproximativ 29 de milioane de dolari la 12,9 și a concediat peste 100 de angajați. Până la jumătatea acestei luni, opera cu mai mult de 25 de milioane de dolari anual și 68 de lucrători. Dar, pe 14 martie, președintele a semnat un ordin executiv pentru suspendarea mai multor mijloace de comunicare care primeau finanțare federală, susținând că nu-i mai servesc, că promovează agenda stângii radicale și dăunează considerabil caselor statului.

Kari Lake, numită de Trump drept consilier principal al USAGM, care, în 2024, a avut un buget de 886 de milioane de dolari, a asigurat că este vorba despre o agenție corodată de “risipă, fraudă și abuz” și a etichetat-o ca fiind implicată în încălcări masive ale securității naționale. “Această agenție nu are nicio salvare”, a subliniat ea.

Unii dintre lucrătorii săi, care acum se află sub “licență administrativă”, au declarat pentru Джерело новини că suspendarea i-a luat prin surprindere. Mai întâi a venit anularea contractului de închiriere a clădirii Jorge Mas Canosa, în Miami, unde se află sediul Radio și TV Martí, ca parte a sarcinii celui mai bogat om din lume de a supraveghea fiecare cent care îl consideră o risipă. Lui Elon Musk și Departamentului său de Eficiență Guvernamentală, această decizie le economisește 5,32 milioane de dolari. Apoi, au venit concedierile de personal, unii contractori (40%), alți angajați federali, care au primit un e-mail prin care erau informați despre concedierea lor. Unul dintre ei a fost Abel Fernández, care a ocupat funcția de director digital al portalului Martí Noticias și care, până pe 6 martie, era angajat federal. El spune că nu se aștepta la o astfel de decizie, deoarece conducerea Martí era “foarte mulțumită de munca pe care o desfășura”.

Știrea a fost neașteptată și pentru public, și chiar și pentru unii congresmani republicani, precum Mario Díaz-Balart, Maria Elvira Salzar sau Carlos Jiménez, care au promis că vor lupta pentru revocarea măsurii.

Războiul Havanei împotriva "emisiunii inamicului"

Radio Martí a fost creat în 1985 odată cu aprobarea Legii Transmisiunilor către Cuba, promovată de președintele Fundației Cubano Americane, Jorge Mas Canosa. A avut un sprijin bipartizan amplu și sprijinul președintelui de atunci, Ronald Reagan, care a asigurat că inițiativa are un obiectiv clar: “să rupă monopolul lui Fidel Castro asupra știrilor și a informațiilor din interiorul Cubei”. Potrivit lui Reagan, pentru prima dată în 25 de ani “de dominație comunistă”, poporul cubanez putea începe să “audă adevărul”.

Studioul de înregistrare Radio TV Martí, în Miami, Florida. CORTESIE

Pentru castrism, a fost întotdeauna o piatră în pantof. În primul rând, pentru că își însușeau numele lui José Martí, probabil cel mai important simbol al revoluției cubaneze. Defunctul prezentator Moisés López, care a dat voce primei transmisii către Cuba, și-a amintit că, în acea zi, Mas Canosa i-a întins microfonul și i-a spus: ‘Ia-l, ca să-ți scoți săgeata pe care o ai în inimă’”. De la începuturile sale și în absența altor mijloace de comunicare în afara monopolului Havanei, emisiunea a servit drept legătură a Cubei cu exilul său și invers.

Wilfredo Cancio Isla, jurnalist cubanez care a condus Știrile Radio și TV Martí între 2017 și 2018, povestește că, în anii nouăzeci, emisiunea avea audiențe considerabil de mari. “Atractivitatea nu a fost doar datorită conținutului informativ, ci și a intervalelor de divertisment în muzică, umor, radionovele, cu prime figuri care erau cenzurate în interiorul Cubei”, își amintește el. “Nu există îndoieli că Radio Martí a reușit să atingă o sensibilitate populară, iar guvernul a văzut-o ca pe o amenințare preocupantă la monopolul său informațional”.

Din Statele Unite, emisiunea transmitea pe unde scurte și unde medii pe frecvența 1180 AM, care putea fi auzită în Florida și în Cuba. Imediat, s-a dezlănțuit un fel de război “radioelectronic”: în timp ce din Statele Unite se făcea tot posibilul pentru a transmite, din Cuba se încerca interferarea și blocarea unei emisiuni pe care o considerau “ilegală” și esențialmente “anticubaneză”. Guvernul cubanez și-a denunțat chiar existența în fața Uniunii Internaționale de Telecomunicații, din cadrul ONU.

Se spune că, în zonele urbane ale insulei, se auzea un fel de bip atunci când se încerca reglarea, dar în zonele rurale semnalul ajungea cu o calitate mai bună. Radio și TV Martí a fost atât de demonizat în Cuba încât oamenii se jucau de-a clandestinul. Ascultarea lui era o manifestare a neascultării și chiar a disidenței. Cancio își amintește că mulți “o ascultau mai încet”. “I-au pus Radio Întâmplare, deoarece, în conversațiile mai mult sau mai puțin formale, pentru a nu presupune că se asculta emisiunea, multe persoane spuneau: “Eu eram într-un loc și întâmplător aveau pus Radio Martí”.

Deși nu există înregistrări că cineva a fost arestat sau condamnat pentru ascultarea emisiunii, a face acest lucru te plasa în vizorul poliției politice cubaneze sau al așa-numitelor Comitete de Apărare a Revoluției (CDR). “Casele unde se asculta Radio Martí erau marcate ca problematice”, subliniază Cancio. “Asta s-a schimbat rapid în ritmul impus de viața de zi cu zi. S-au generat alte surse alternative de informație și s-au prăbușit, de asemenea, mecanismele de control în mijlocul deteriorării generale a țării”.

Ricardo Qjuintanar în studioul TV Martí. CORTESIE

În acei ani, Radio Martí a informat poporul Cubei despre fapte care, altfel, ar fi rămas în întuneric, sechestrate de narațiunea castristă: dezertarea, în 1987, a Generalului de Brigadă Rafael del Pino din Forța Aeriană Cubaneză și aterizarea sa ulterioară, împreună cu familia sa, la baza navală Boca Chica; scufundarea tragică a Remorcherului 13 Martie în 1994, care a dus la moartea a 41 de cubanezi; Maleconazo din Havana, care a dat naștere așa-numitei crize a refugiaților din anii nouăzeci; doborârea avioanelor Hermanos al Rescate de către guvernul cubanez în 1996; războiul din Angola; așa-numita Primăvară Neagră din 2003 și procesele a 75 de persoane încarcerate sau mișcarea în devenire a Doamnelor în Alb în același an. Mai recent, emisiunea a fost un spațiu pentru a acoperi cele mai importante proteste antisistem sau a dat voce disidenților și prizonierilor politici de pe toată insula.

În anii nouăzeci a apărut TV Martí, despre care, potrivit unor intervievați, nu există confirmarea că a fost văzut în interiorul Cubei. Apoi, odată cu Internetul, avea să vină și versiunea sa digitală. De ani de zile, emisiunea a fost ținta criticilor dintr-o parte și din alta: unii subliniază că s-a născut pentru a mulțumi exilaților bogați; alții spun că și-a atins deja obiectivul în anii Războiului Rece, că publicul său țintă, cubanezii, abia l-a consumat; și s-a pus la îndoială și excelența jurnalistică a emisiunii.

În ultimii ani, Radio și TV Martí s-au profesionalizat și și-au diversificat redacția, și-au extins temele de acoperire și au o acoperire mai mare în interiorul Cubei, prin intermediul conținutului de pe rețelele sociale și prin prezența tot mai mare a internetului pe insulă. Pierderea sa, sunt de acord jurnaliștii săi, nu numai că ar lăsa în incertitudine zeci de persoane și familiile lor care depind de ea, ci ar fi o mare pierdere pentru cubanezi. “Munca Martí Noticias este esențială pentru publicul său, care este poporul din Cuba”, insistă Abel Fernández. “Am speranța că această situație se va inversa și sper că în curând toți angajații ne vom putea întoarce la Martí”.