Distrugerea Alian&ț;ei Atlantice a început. Nu este încă scopul explicit al lui Donald Trump. Este însă corolarul conduitei sale. Timp de două luni, s-a străduit fără echivoc să încalce principiile acesteia.

Înaintea Articolului 5 din Tratatul de la Washington, care consacră apărarea reciprocă a membrilor NATO – versiunea modernă a „to&ț;i pentru unul &ș;i unul pentru to&ț;i”, în caz de agresiune externă – figurează un alt articol de bază, Articolul 2. Acesta stipulează că păr&ț;ile „vor contribui la dezvoltarea rela&ț;iilor interna&ț;ionale pa&ș;nice &ș;i prietene&ș;ti”; că „vor căuta să elimine conflictele din politicile lor economice interna&ț;ionale” &ș;i că „vor încuraja colaborarea economică” orizontală.

Exact acest lucru îl încalcă noul pre&ș;edinte al SUA, &ș;i în mod sistematic. Anun&ț;urile privind tarifele ilegale, intempestive &ș;i capricioase; retragerea din Acordul climatic de la Paris; încălcarea promisiunii privind armonizarea fiscală la un minim de 15% pentru marile multina&ț;ionale, convenită în cadrul OCDE; &ș;oaptele despre boicotul financiar la adresa Organiza&ț;iei Mondiale a Comer&ț;ului (care arbitrează disputele tarifare) &ș;i a întregului sistem multilateral construit de SUA liberale împreună cu partenerii săi europeni din 1945... Toate acestea provoacă, în loc să elimine, conflicte în „politicile economice” ale prietenilor &ș;i fisurează legăturile lor în loc să stimuleze „colaborarea lor economică”.

Acest blitzkrieg, un alt război fulger condimentat cu fapte împlinite, anun&ț;uri brutale, amenin&ț;ări la adresa prietenilor &ș;i vulgarită&ț;i, este deja în curs împotriva celor mai buni vecini ai săi, Mexic &ș;i Canada. &Ș;i se împlete&ș;te cu un război politic, cu o tentativă explicită de anexare a unor &ț;ări suverane: preluarea controlului asupra Canadei &ș;i a insulei daneze Groenlanda. Cu vorba bună sau prin for&ț;ă (insinuată).

Este încălcarea Articolului 5 care sus&ț;ine apărarea reciprocă, coloana vertebrală a NATO. Nici măcar neapărarea prietenului atacat. Ci sus&ț;inerea invaziei acestuia.

Noul lider canadian, Mark Carney, a definit-o fără menajamente drept o „trădare”, o decizie unilaterală care „a pus capăt” vechii rela&ț;ii dintre cele două &ț;ări. &Ș;i a culminat săptămâna aceasta cu vizita de tavernă a vicepre&ș;edintelui Vance la baza militară americană din Groenlanda; i-a jignit pe danezi pentru că nu au „&ț;inut pasul cu cheltuielile militare” &ș;i pe europeni pentru că „nu &ș;i-au făcut treaba bine”. Dar în numele cui vorbe&ș;te acest individ? Ascensiunea fulminantă a hotărâtului Carney drept candidat în fa&ț;a unor alegeri iminente &ș;i unanimitatea groenlandeză împotriva imperialismului trumpist reconfortează: puterea sa nu este nici totală, nici ireversibilă.

Între timp, în interiorul NATO se conturează impulsul de a o înlocui pe termen mediu cu o NATO-2, încă nedefinită. O tranzi&ț;ie delicată &ș;i dificilă, deoarece va necesita un acord &ș;i sprijin tranzitoriu din partea Washingtonului, care să contribuie la contracararea unui atac &ș;i mai direct, cel al Kremlinului, care men&ț;ine invadată Ucraina (pro-europeană).