Deși la prima vedere ar putea părea alarmistă, Strategia de Pregătire a Uniunii Europene, prezentată astăzi de Executivul comunitar, răspunde unei realități incontestabile: lumea este din ce în ce mai instabilă, iar Europa nu face excepție. De la fenomene climatice extreme, tot mai frecvente, până la amenințarea conflictelor armate, în special având în vedere agresivitatea demonstrată de Rusia, UE se confruntă cu noi provocări care necesită pregătire din partea cetățenilor săi.

Departe de a încuraja frica, pentru a fi utilă, această strategie ar trebui să servească la promovarea unei culturi a prevenției în fața evenimentelor extraordinare. Din păcate, semnale de ostilitate vin și din țara care, până la venirea lui Donald Trump la președinție, era principalul garant al securității europene. Criticile aduse Europei într-o discuție secretă a vicepreședintelui Statelor Unite, J. D. Vance, evidențiază faptul că UE trebuie să își reducă fără întârziere dependența de SUA.

Este necesar să subliniem că Bruxelles-ul nu propune nicio măsură care să nu fi fost aplicată anterior pe continent. Unele țări europene au adoptat deja strategii similare, în special cu ocazia războiului din Ucraina sau, anterior, a pandemiei. Sau chiar înainte. Germania, de exemplu, recomandă de ani de zile cetățenilor săi să stocheze provizii de bază, cum ar fi apă și alimente neperisabile, pentru cel puțin 10 zile. Suedia, la rândul său, a distribuit în 2018 un ghid tuturor gospodăriilor cu instrucțiuni despre cum să acționeze în caz de război sau catastrofe naturale.

În țări precum Spania, însă, percepția riscului este diferită. Conform diverselor sondaje, majoritatea spaniolilor nu văd un pericol iminent de război pe teritoriul lor. Este de înțeles, dat fiind că Spania nu împarte granițe cu zone de conflict. Acest lucru nu înseamnă că trebuie ignorate semnalele trimise de contextul internațional. S-a demonstrat deja că, de exemplu, criza energetică derivată din războiul din Ucraina poate afecta orice țară europeană, oricât de departe ar fi de front.

Cu toate acestea, autoritățile Uniunii ar trebui să evite să cadă în catastrofismul care se dovedește atât de util partidelor populiste și celor care obțin profit economic din teoriile conspirației. A avea provizii de bază acasă nu este sinonim cu paranoia, ci cu bunul simț. Nu este vorba de a presupune că un dezastru este iminent, ci de a înțelege că prevenirea este un instrument indispensabil. Istoria recentă a demonstrat că stabilitatea poate fi amenințată în multe feluri. Criza lipsei de măști la începutul pandemiei de COVID-19 este o bună dovadă în acest sens. Alarmismul nu este niciodată pozitiv, dar nici ignorarea semnalelor lumii în care trăim nu este. Acum, UE trebuie să depună un efort important de pedagogie în fața unei propuneri care se adresează tuturor gospodăriilor europene.