În câteva cuvinte
Războiul tarifar inițiat de Donald Trump destabilizează piețele globale și subminează ordinea mondială. Articolul subliniază necesitatea unui răspuns unitar, ferm dar strategic din partea UE, care să combine instrumentele economice cu prudența diplomatică și să abordeze vulnerabilitățile de securitate. Unitatea și inteligența politică europeană sunt esențiale pentru a naviga și depăși această criză complexă în relația transatlantică.
Potenţialul distructiv al războiului tarifar mondial declanşat de Donald Trump a devenit evident săptămâna aceasta odată cu prăbuşirea pieţelor. Uimeşte lejeritatea, lipsa de ponderare şi argumente cu care Casa Albă a lansat o ofensivă ce pare să cauzeze daune extrem de grave la nivel global şi, mai ales, chiar ţării care o iniţiază.
Găsirea unei logici raţionale într-un asemenea demers este dificilă şi complică, la rândul său, elaborarea unui răspuns eficient. Acesta necesită o viziune dincolo de aspectele comerciale. Oricât de colosal&abrave; ar fi valoarea economică a acestui capitol, el reprezintă doar o parte a proiectului de subversiune a ordinii mondiale pe care Trump îl desfăşoară. Acesta este cadrul pe care trebuie să îl avem în vedere pentru a contura răspunsurile.
Aceasta este o revoluţie în strategia Statelor Unite. Cu o detaşare manifestă faţă de valorile democratice, SUA nu mai consideră că alianţele solide şi o lume globalizată servesc interesele sale. Această strategie impune europenilor o imensă sarcină de adaptare. Pentru a avea succes, sunt necesare, în primul rând, un grad înalt de unitate şi calculul precis al consecinţelor pe care acţiunile dintr-un sector le pot avea asupra altora.
Acest lucru necesită ca fermitatea să meargă mână în mână cu răbdarea, cu ponderarea, cu evitarea tentaţiei acţiunilor precipitate şi a retoricii incendiare. În primul rând, în faţa practicilor de intimidare, concilierea nu este niciodată recomandabilă, fiind doar o cale liberă către abuzuri mai mari. UE trebuie să răspundă cu vigoare războiului comercial trumpist.
Pare pertinent să se activeze instrumentul anti-coerciţie economică, ce permite Comisiei să propună măsuri care depăşesc cadrul comerţului cu bunuri – defavorabil pentru UE din cauza excedentului său cu SUA – şi să acţioneze în cel al serviciilor – un punct nevralgic pentru SUA, unde avem deficit. Însă aceasta necesită o majoritate calificată care nu este garantată dacă Italia se opune. Trebuie obţinut acordul acesteia. Şi trebuie explorate posibilităţile de dialog cu Washington.
O perioadă de haos şi daune pur auto-provocate, pe care Trump nu le poate imputa Europei, ar putea creşte presiunea asupra Casei Albe şi facilita căi de ieşire. Obiectivul este de a inversa dezastrul, nu o escaladare abruptă care să salveze presupusa onoare, dar să cauzeze hemoragii.
Răspunsul, în orice caz, nu se poate concentra doar pe represalii. La fel de importante, dacă nu chiar mai importante, sunt măsurile de construcţie nouă, cum ar fi consolidarea legăturilor cu alte ţări sau blocuri, la care Comisia lucrează deja. În acelaşi timp, ar face bine să prioritizeze finalizarea pieţei comune, depăşind trăsăturile de fragmentare care, din cauza intereselor naţionale, împiedică funcţionarea sa deplină.
Atât în represalii, cât şi în acţiunile constructive, nu poate fi ignorată problema securităţii Europei, în care, din păcate, continuăm să avem o dependenţă foarte puternică de SUA. Nu încape îndoială că Trump ar putea juca această carte în cadrul unei confruntări cu Europa. Este indicat să nu ne baz&abrave;m pe faptul că etica «artei sale de a negocia» îl va inhiba să folosească această carte, care ne poate expune la riscuri grave. În mijlocul furtunii comerciale, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio (n.r. - posibilă confuzie în textul original, probabil se referă la un alt oficial sau senator, Rubio fiind senator), nu a ezitat să ceară aliaţilor NATO să cheltuiască 5% din PIB pentru apărare, o absurditate chiar şi în contextul necesarei consolidări a capacităţilor de apărare europene.
În concluzie, un răspuns chibzuit nu înseamnă că trebuie să ne abţinem în vreun fel de la a răspunde acţiunilor abuzive, dar este necesar să acţionăm mai degrabă din raţionament rece decât din indignarea pe care atât de mulţi europeni o simt pe bună dreptate. Avem în faţă un drum turbulent, dar UE s-a format depăşind crize care păreau insurmontabile. De fiecare dată, UE a ajuns să conştientizeze potenţialul său atunci când acţionează unită şi necesitatea propriei supravieţuiri ca reper de respect pentru diversitate şi pentru asigurarea bunăstării cetăţenilor săi, în ciuda tuturor problemelor, lipsurilor şi dificultăţilor sale. Unitatea şi inteligenţa politică sunt astăzi mai indispensabile ca niciodată pentru a depăşi cu succes asaltul trumpist.
